Ryckie împotriva Poloniei (nr. 2)

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 10902/07 de Piotr RYCKIE împotriva Poloniei (nr. 2) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (nr. 2), care a stat la 25 noiembrie 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 28 februarie 2007, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Piotr Ryckie, este un național polonez care s-a născut în 1972 și trăiește în Gdansk. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost retras în custodie la 24 decembrie 1996 cu privire la suspiciunile de participare la o bătălie care a dus la moartea unui om. La 18 iunie 1997 a fost eliberat un proiect de pronunțare împotriva reclamantului și a co-apărătorului său. Prin decizia din 19 octombrie 1999 Curtea de District Gdańsk (Sīd Rejonowy) ) a pronunțat hotărârea și a condamnat reclamantul și co-apăratul său și a condamnat-o la cinci ani și șase luni de închisoare. Reclamantul și co-apăratul au apelat. La 19 mai 2000, Curtea Regională de Gdańsk (Sad Okręgowy ) a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul. Prin hotărârea din 10 octombrie 2000, Curtea de district Gdansk a constatat că cazul a căzut în afara jurisdicției sale și a trimis cazul Curții Regionale Gdańsk.

Acesta s-a constatat fără competență să ia în considerare cazul și, la 14 noiembrie 2000, a hotărât să-l returneze Curții de district. Hotărârea a devenit finală și dosarul a fost transferat instanței cu competență la 28 decembrie 2000 Prin decizia din 16 ianuarie 2001 a fost reprogramată pentru 5 martie 2001. La 15 noiembrie 2002, instanța a programat următoarea ședință pentru 12 februarie 2003. Datorită absenței judecătorului lac, ședința a fost anulată și programată pentru 8 mai 2003. Prin decizia din 3 noiembrie 2003 a fost anulată audierea planificată pentru 14 ianuarie 2004; nu au fost furnizate motive. Numai la 16 ianuarie 2004 a fost următoarea audiere programată, pentru 8 martie 2004. Audierea programată pentru 15 noiembrie 2004 a fost suspendată din cauza absenței unuia dintre martori.

Următoarea audiere, programată pentru 20 ianuarie 2005, a fost suspendată; acuzația asociată a reclamantului nu a fost aparținută. Următoarea ședință, programată pentru 7 martie 2005, a fost anulată, deoarece martorul a fost din nou absent. Prin urmare, instanța i-a impus o amendă. Curtea a avut audieri la 18 aprilie și 12 mai 2005. Următoarea ședință, programată pentru 29 iunie 2006, a fost suspendată deoarece reclamantul nu a putut fi escortat în instanță din cauza lipsei unui convoi. Curtea a desfășurat o audiție la 26 septembrie 2005. Următoarea audiție, programată pentru 16 noiembrie 2005, a fost suspendată din cauza absenței nejustificate a co-acusării reclamantului. Audierile ulteriore, care au fost programate pentru 16 ianuarie 2006 și 22 martie 2006, au fost suspendate de când nu era disponibil un alt set de proceduri penale, care au fost trimise Curții de Apel în legătură cu cererea reclamantului privind lungimea excesivă a procedurii.

Audierea programată pentru 18 mai 2006 a fost anulată, deoarece reclamantul nu a putut fi escortat la instanță din cauza lipsei unui convoi. La 29 iunie 2006, Curtea de District Gdańsk (Sad Rejonowy) a achitat reclamantul și co-apăratul. Procurorul a apelat. La 20 martie 2007, Curtea Regională Gdańsk (Sad Okregowy) a respins apelul procurorului ca fiind nefondat. Procedura privind plângerile reclamantului în temeiul Legii din 2004 (i) Prima plângere La o dată neespecificată, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională Gdańsk în temeiul articolelor 4, 8 și 12 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângeri privind încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”).

El a solicitat o hotărâre declarând că lungimea procedurii în fața Curții de District Gdańsk a fost excesivă și un premiu de satisfacție echitabilă a 10.000 zloty polonez (PLN). La 10 ianuarie 2005, Curtea Regională Gdańsk a dat o hotărâre și a recunoscut durata excesivă a procedurii în timpul perioadelor de la 12 februarie 2003 până la 8 martie 2003 și de la 3 noiembrie 2003 până la 16 ianuarie 2004. Curtea a constatat că, în afară de perioadele menționate mai sus, nu a existat nici o întârziere nejustificată din partea instanței competente. Curtea regională a refuzat să acorde reclamantului orice satisfacție echitabilă, declarând că reclamantul nu a demonstrat că lungimea excesivă a procedurii și-a influențat situația în cursul procedurii.

(ii) A doua plângere La 19 mai 2006, reclamantul a depus o a doua plângere cu privire la o lungime nejustificată a procedurilor în temeiul legii 2004 și a solicitat doar satisfacția a 10 000 de zloty polonez (PLN). Reclamantul a subliniat că a fost reținut în timpul procesului. La 12 iunie 2006, Curtea regională Gdańsk a respins plângerea reclamantului. Curtea a susținut că legea din 2004 a produs efecte juridice de la data intrării în vigoare și, prin urmare, s-a referit numai la perioada următoare datei respective. Nu există încălcarea dreptului la un proces echitabil într-un timp rezonabil în perioada de după 17 septembrie 2004. COMPLAINTul reclamantului s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că durata procedurii penale în cazul său a fost excesivă.

HOTĂRÂREA La 15 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului, declar că Guvernul Poloniei propune să plătească 10 000 de zloti polonezi dlui Piotr Ryckie, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 22 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Piotr Ryckie, reclamantul, observă că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 10.000 de zloți polonezi, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 10902/07 by Piotr RYCKIE against Poland (no. 2) The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 25 November 2008 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 28 February 2007, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Piotr Ryckie, is a Polish national who was born in 1972 and lives in Gdansk. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. Criminal proceedings against the applicant The applicant was remanded in custody on 24 December 1996 on suspicion of participation in a brawl which resulted in the death of a man. On 18 June 1997 a bill of indictment was issued against the applicant and his co-defendant. By a decision of 19 October 1999 the Gdańsk District Court ( Sąd Rejonowy ) gave judgment and convicted the applicant and his co-defendant and sentenced them to five years and six months’ imprisonment. The applicant and the co-defendant appealed. On 19 May 2000 the Gdańsk Regional Court ( Sad Okręgowy ) quashed the first-instance judgment and remitted the case.

By a decision of 10 October 2000 the Gdansk District Court found that the case fell outside its jurisdiction and remitted the case to the Gdańsk Regional Court. The latter found itself without jurisdiction to consider the case and on 14 November 2000 decided to return it to the District Court. The decision became final and the case file was transferred to the court with jurisdiction on 28 December 2000. By a decision of 16 January 2001 a hearing was rescheduled for 5 March 2001. On 15 November 2002 the court scheduled the next hearing for 12 February 2003. Due to the absence of the lay judge the hearing was cancelled and scheduled for 8 May 2003. By a decision of 3 November 2003 the hearing planned for 14 January 2004 was cancelled; no reasons were given.

Only on 16 January 2004 was the next hearing scheduled, for 8 March 2004. The hearing scheduled for 15 November 2004 was adjourned due to the absence of one of the witnesses. The next hearing, scheduled for 20 January 2005, was adjourned; the applicant’s co-accused had failed to appear. The next hearing, scheduled for 7 March 2005, was cancelled, as the witness was again absent. Therefore, the court imposed a fine on him. The court held hearings on 18 April and 12 May 2005. The following hearing, scheduled for 29 June 2006, was adjourned since the applicant could not be escorted to court due to the lack of a convoy. The court held a hearing on 26 September 2005. The next hearing, scheduled for 16 November 2005, was adjourned due to the unjustified absence of the applicant’s co-accused.

Subsequent hearings, scheduled for 16 January 2006 and 22 March 2006, were adjourned since the case file concerning another set of criminal proceedings was not available. It had been sent to the Appeal Court in connection with the applicant’s claim concerning the excessive length of the proceedings. The hearing scheduled for 18 May 2006 was cancelled, since the applicant could not be escorted to court due to the lack of a convoy. On 29 June 2006 the Gdańsk District Court ( Sad Rejonowy) acquitted the applicant and the co-defendant. The prosecutor appealed. On 20 March 2007 the Gdańsk Regional Court ( Sad Okregowy) dismissed the prosecutor’s appeal as unfounded.

2. Proceedings concerning the applicant’s complaints under the 2004 Act (i) The first complaint On an unspecified date the applicant lodged a complaint with the Gdańsk Regional Court under sections 4, 8 and 12 of the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) (“the 2004 Act”). He sought a ruling declaring that the length of the proceedings before the Gdańsk District Court had been excessive and an award of just satisfaction of 10,000 Polish zlotys (PLN).

On 10 January 2005 the Gdańsk Regional Court gave a decision and acknowledged the excessive length of the proceedings during the periods from 12 February 2003 until 8 March 2003 and from 3 November 2003 until 16 January 2004. The court found that apart from the above-mentioned periods there had been no inactivity or undue delay on the part of the relevant court. The Regional Court refused to grant the applicant any just satisfaction, holding that the applicant had failed to prove that the excessive length of the proceedings had influenced his situation in the course of the proceedings. (ii) The second complaint On 19 May 2006 the applicant lodged a second complaint of undue length of proceedings under the 2004 Act and requested just satisfaction of 10,000 Polish zlotys (PLN).

The applicant stressed that he was detained pending trial. On 12 June 2006 the Gdańsk Regional Court dismissed the applicant’s complaint. The court held that the 2004 Act produced legal effects from the date of its entry into force, and therefore it referred solely to the period following that date. It found that during the relevant part of the proceedings, there had been no inactivity or undue delay on the part of the domestic court authorities. In that connection, the court held that there had been was no breach of the right to a fair trial within a reasonable time in the period after 17 September 2004. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 of the Convention that the length of the criminal proceedings in his case was excessive.

THE LAW On 15 October 2008 the Court received the following declaration from the Government: “I, Jakub Wołąsiewicz, agent of the Government, declare that the Government of Poland offer to pay 10,000 Polish zlotys to Mr Piotr Ryckie with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 22 September 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Piotr Ryckie, the applicant, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of 10,000 Polish zlotys with a view to securing a friendly settlement of the above ‑ mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President