ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2499/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia comercială nr. 2407 de la 23 iunie 2010, înalta Curte de Casație și Justiție - secția comercială a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. Uzunu, cu motivarea că instanța de apel a făcut o analiză pertinentă a materialului probator administrat în cauză și a aplicat corect dispozițiile art. 969 C. civ. prin raportare la prevederile Legii nr. 136/1995. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC A. Uzunu a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea contestației, anularea în parte a deciziei contestate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei hotărâri neviciate.

În argumentarea contestației în anulare, reclamanta a învederat că instanța de recurs nu a arătat care sunt motivele de fapt și de drept pentru care consideră că instanța de apel a motivat clar și precis cererea și nu a respectat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., invocând drept temei dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 C. proc. civ. ( necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318 C. proc. civ. ( greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs). Art. 318 C. proc.

civ. deschide calea contestației în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale numai dacă se are în vedere o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite, precum și pentru nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare. Susținerea privind omisiunea instanței de recurs de examinare a unui motiv de recurs este nefondată, întrucât aceasta a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci fiecare motiv de nelegalitate, obligație pe care instanța de recurs și-a îndeplinit-o.

Ceea ce se sancționează prin această cale extraordinară de atac este omisiunea cercetării unui motiv de recurs, argumentele putând fi grupate și răspunsul dat acestora comun. Neînsușirea unui motiv de recurs nu constituie motiv de contestație, instanța de recurs fiind îndreptățită să grupeze argumentele care i-au format convingerea, pentru a răspunde la motivele de nelegalitate printr-un considerent comun. Argumentele instanței de recurs sunt subsumate motivelor de recurs invocate de recurentă, neputând a i se imputa omisiunea de a cerceta anumite susțineri ale recurentei SC A. Uzunu. Față de aceste considerente, înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. Uzunu împotriva deciziei nr. 2407 de la 23 iunie 2010 pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. Uzunu împotriva deciziei nr. 2407 de la 23 iunie 2010 pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2011.