ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2499/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2499/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin decizia comercială nr. 2407 de la
23 iunie 2010, înalta Curte de Casație și Justiție - secția comercială a
respins ca nefondat recursul
declarat de
reclamanta SC A. Uzunu, cu motivarea că
instanța de apel a făcut o
analiză pertinentă a materialului probator administrat în cauză și a aplicat
corect dispozițiile art. 969 C. civ. prin raportare la prevederile Legii nr. 136/1995.
Împotriva acestei decizii, reclamanta
SC A. Uzunu a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea
contestației, anularea în parte a deciziei contestate și reluarea judecății
de la cel mai vechi act de procedură efectuat în
vederea pronunțării unei
hotărâri neviciate.
În argumentarea contestației în
anulare, reclamanta a învederat că instanța de recurs nu a arătat care sunt
motivele de fapt și de drept pentru care consideră că instanța de apel a
motivat clar și precis cererea și nu a respectat dispozițiile art. 261 pct. 5 C.
proc. civ., invocând drept temei dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând actele și
lucrările dosarului, constată următoarele :
Contestația în anulare, cale
extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile
de la art. 317 C. proc. civ. ( necompetență sau vicii vizând procedura citării)
și art. 318 C. proc. civ. ( greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui
motiv de recurs).
Art. 318 C. proc. civ. deschide calea
contestației în
anulare când dezlegarea
dată este rezultatul unei greșeli materiale numai
dacă se are în vedere
o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept
consecință darea unei soluții greșite, precum și pentru nepronunțarea asupra
unui motiv de recurs, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a
legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu
în contestația în anulare.
Susținerea privind omisiunea instanței
de recurs de examinare a unui motiv de recurs este nefondată, întrucât aceasta
a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligația de a analiza
fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci fiecare motiv de
nelegalitate, obligație pe care instanța de recurs și-a îndeplinit-o.
Ceea ce se
sancționează prin această cale extraordinară de atac este omisiunea cercetării
unui motiv de recurs, argumentele putând fi grupate
și răspunsul dat acestora comun.
Neînsușirea unui motiv de recurs nu constituie motiv de contestație, instanța
de recurs fiind îndreptățită să grupeze argumentele care i-au format
convingerea, pentru a răspunde la motivele de nelegalitate printr-un
considerent comun.
Argumentele instanței de recurs sunt
subsumate motivelor de recurs invocate de recurentă, neputând a i se imputa
omisiunea de a cerceta anumite susțineri ale recurentei SC A. Uzunu.
Față de aceste considerente, înalta
Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. Uzunu
împotriva deciziei nr. 2407 de la 23 iunie 2010 pronunțate de înalta Curte de
Casație și Justiție - Secția Comercială ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatoarea SC
A. Uzunu
împotriva deciziei nr. 2407 de la 23 iunie
2010 pronunțate de înalta
Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
23 iunie 2011.