ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.03.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1006/2013

HOTĂRÂRE
12.03.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1006/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu la

data de 18 iunie 2012, fără citarea părților, în temeiul dispozițiilor art. 21

1

alin. (2) - (4) din Legea nr. 146/1997, Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă, a respins ca nefondată cererea de reexaminare formulată de petenta SC

S.P.C. SRL, împotriva încheierii din 24 mai 2012 prin care a fost respinsă

cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru sub

forma reducerii și eșalonării.

În pronunțarea

acestei soluții, instanța a reținut că în lipsa balanței contabile pe luna

aprilie 2012 nu se poate stabili, pe baza probatoriului administrat, venitul

mediu net pe ultimele 3 luni de activitate anterior formulării cererii de

acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei

încheieri irevocabile, petenta în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ. a formulat contestație în anulare, pentru soluționarea căreia

la Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, la 27 iunie 2012 a fost

înregistrat Dosarul nr. 1458/2012.

Petenta contestatoare

a solicitat anularea încheierii contestate invocând faptul că instanța de fond

în mod greșit a dispus soluționarea cererii de reexaminare fără citarea

părților, în lipsa unor prevederi legale exprese în acest sens.

Intimata a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității căi de atac

solicitând în principal admiterea excepției și pe cale de consecință

respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, iar în subsidiar,

respingerea contestației ca nefondată.

Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, prin Decizia nr. 116 din 12 noiembrie 2012 a

respins excepția inadmisibilității și a respins ca nefondată contestația în

anulare.

În pronunțarea

acestei hotărâri instanța a reținut că cererea este admisibilă, întrucât

încheierea atacată cu contestație în anulare se încadrează din punct de vedere

juridic în categoria hotărârilor irevocabile, neexistând niciun impediment

legal care să priveze partea nemulțumită de soluție de dreptul de a beneficia

de exercițiul acestei căi extraordinare de atac.

Pe fondul

contestației în anulare instanța a apreciat, în urma interpretării sistematice

a alin. (4) al art. 21

1

din Legea nr. 146/1997 prin prisma legăturii

sale cu alin. (2) al aceluiași articol de lege (21

1

), că ambele

alineate fac parte din aceeași categorie juridică a actelor supuse soluționării

de către instanța de judecată în Camera de Consiliu, și consideră că atâta timp

cât cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru se

judecă fără citarea părților și cererea de reexaminare se soluționează în

aceleași condiții, respectiv tot în camera de consiliu și tot fără citarea

părților, chiar dacă acest ultim aspect nu este prevăzut în mod expres și în

alin. (4) din evocata lege.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs contestatoarea SC A.R. SRL (fostă SC S.P.R.C. SRL)

solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în

sensul admiterii contestației în anulare și trimiterii cauzei spre rejudecare

Curții de Apel București pentru soluționarea cererii de reexaminare cu citarea

părților.

Recurenta-contestatoare

își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9

instanță a dispozițiilor art. 21

1

alin. (4) din Legea nr. 146/1997.

Recurenta-reclamantă

precizează sub aceste aspect că necitarea părților trebuie prevăzută expres de

legiuitor și nu dedusă prin interpretări sistematice întrucât regula în materia

citării este consfințită de art. 85 C. proc. civ., recurenta făcând trimitere

exemplificativă și la art. 153 alin. (3) C. proc. civ.

O altă critică a

recurentei vizează și raționamentul instanței cu privire la faptul că nu există

nicio rațiune logică pentru care soluționarea cererii de reexaminare ar trebuie

realizată cu citarea părților de vreme ce însăși cererea de acordare a

facilităților se judecă fără citare, recurenta aducând în contraargumentație

dispozițiile art. 592 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că cererea de

instituire a sechestrului asigurător se judecă fără citarea părților, soluția

fiind însă supusă recursului care se judecă cu citarea părților, precum și

dispozițiile care reglementează materia ordonanței președințiale.

Conchide

recurenta-contestatoare în sensul că instanța a pronunțat o hotărâre dată cu

aplicarea greșită a art. 21 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, fapt de natură să

atragă incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte

examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că

recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

În stabilirea

regimului juridic aplicabil procedurii de soluționare a cererii formulată în

temeiul art. 21

1

alin. (4) din Legea nr. 146/1997 instanța s-a

raportat în mod logic la procedura de soluționare a cererii de acordare a

facilităților la plata taxei judiciare de timbru întrucât cele două cereri sunt

indisolubil legate prin finalitatea urmărită și prin obiectul de reglementare.

Art. 21

1

din Legea nr. 146/1997 conține reglementări derogatorii de la dreptul comun,

sub aspectul procedurii de citare, motiv pentru care trimiterile pe care

recurenta-contestatoare la face, cu titlu exemplificativ la art. 85, art. 153

alin. (3), art. 592 alin. (2) C. proc. civ. apar ca fiind scoase din contextul

speței.

În considerarea celor

ce preced Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de

a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de recurenta SC A.R. SRL Tunari împotriva Deciziei civile nr. 116 din

12 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 12 martie 2013.

Procesat

de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-04-09
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1492/2013
Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 15 ianuarie 2013 în camera de consiliu, a admis cererea formulată de petenta SC M. SA București privind acordarea facilităților la plata taxei judic
ÎCCJ 2013-05-30
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2154/2013
ă. Prin încheierea de la 9 aprilie 2012 Curtea a respins cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru. Împotriva acestei încheieri apelanta reclamantă a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea din
ÎCCJ 2013-06-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2460/2013
a formulat întâmpinări, atât cu privire la apelul pârâtei A.V.A.S., cât și cu privire la apelul chematei în garanție SC P.T. SRL. Prin întâmpinarea Ia apelul pârâtei A.V.A.S., intimata a solicitat respingerea apelului, atât sub aspectul exc
ÎCCJ 2014-06-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1845/2014
nță, că acțiunea formulată este scutită de taxă judiciară de timbru în temeiul dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 1/2000 și ale art. 15 alin. (1) lit. p) și lit. r) din Legea nr. 146/1997. Cererea de reexaminare astfel formulată a fost sol
ÎCCJ 2017-01-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 125/2017
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios ad
Sursă