ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3947/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 115 din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, s-a dispus condamnarea inculpatei C.L. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost obligată inculpata la plata sumei de 500.000 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă G.V.A.E.

S-a menținut sechestrul asigurător cu privire la suma de 2050 euro, consemnată la CEC Bank Buzău cu chitanța din 4 iunie 2009, urmând ca aceasta să servească la despăgubirea părții civile G.V.A.E.

A fost obligată inculpata la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că în anul 2005 inculpata C.L. a solicitat ziarului „C.N.” din Suceava, publicarea unui anunț la rubrica „D.”, din conținutul căruia rezulta că și-a atribuit numele de „M.”, că este „clar văzătoare și cititoare de stele”, de origine ucraineană și a fost verificată de oamenii de știință, menționând și problemele pe care pretindea că le poate rezolva.

Conținutul anunțurilor publicate în mai multe rânduri au fost expediate prin fax, iar serviciile au fost plătite de inculpată prin mandat poștal, de la Oficiul Poștal nr. 7 Buzău.

În plus, aceasta a contactat telefonic redacția și recomandându-se cu același apelativ („M.”), s-a arătat interesată de apariția unor texte la rubrica „Mica Publicitate”, după care a transmis, prin fax, atât texte publicitare în favoarea sa, dar și texte de mulțumire din partea unora dintre beneficiarii serviciilor oferite de aceasta, în cuprinsul anunțului menționând și numărul de telefon x.

La data de 19 noiembrie 2005 numiții V.G.C.A. și V.M., soțul și respectiv socrul părții vătămate G.V.A.E., au fost implicați într-un accident rutier pe raza județului Bacău, în urma căruia secundul a suferit leziuni grave ce au necesitat internarea succesivă în spitalele din municipiul Iași și Spitalul Clinic de Urgență București, fiind externat la 31 mai 2006, ameliorat.

Pe fondul acestor probleme, trecând printr-o perioadă dificilă, partea vătămată s-a hotărât să apeleze la serviciile pe care inculpata C.L. „M.” le oferea conform anunțului publicitar, contactând-o la numărul de telefon menționat în ziar.

Ca urmare, aceasta i-a precizat că nu este din Suceava ci din Buzău, i-a solicitat să-i spună data nașterii și a asigurat-o că prin „magia albă” și puterile sale miraculoase poate dezlega farmecele care l-au afectat pe tatăl său și au provocat accidentul de circulație.

În plus, pentru a-i crea convingerea că va realiza această promisiune, în continuare s-au întâlnit într-un apartament din Suceava, inculpata solicitând părții vătămate să aducă mai multe bunuri (câteva ouă de găină, un porumbel de culoare gri, lumânări și garoafe), stabilind să expedieze câteva sute de lei prin mandat poștale pentru „a începe lucrarea”.

Fiind astfel indusă în eroare, partea vătămată G.V.A.E. s-a conformat, vorbind aproape zilnic la telefon cu inculpata și expediindu-i la fel de des sume de bani prin serviciul on-line și S.E.O.M.

Din documentația transmisă de CN P.R. SA s-a reținut că actele materiale au fost comise în perioada 2 martie 2006 - 28 iulie 2007, partea vătămată expediind pe numele inculpatei C.L. sume cuprinse între câteva sute de lei și 13.000 lei, 20.000 lei, 16.000 lei, 21.000 lei.

Inculpata a ridicat sumele 5.500 lei (2 martie 2006), de 6.700 lei (3 martie 2006), de 7.100 lei (6 martie 2006), de 7.500 lei (8 martie 2006), de 3.500 lei (22 martie 2006), de 1.750 lei (23 martie 2006) și suma de 10.250 lei (4 aprilie 2006).

Frecvența expedierii banilor s-a menținut și ulterior, până la 28 iulie 2007, astfel că în perioada 9 august 2006 - 2 octombrie 2006, au fost expediate pe numele inculpatei sumele de 17.260 lei (9 august 2006), de 8.750 lei (23 august 2006), de 11.200 lei (25 august 2006), de 15.750 lei (1 septembrie 2006), de 12.000 lei (7 septembrie 2006), de 17.000 lei (15 septembrie 2006), de 13.000 lei (20 septembrie 2006), de 15.500 lei (22 septembrie 2006) și 21.250 lei (2 octombrie 2006).

Banii au fost expediați în contextul în care prin telefon inculpata C.L. „M.” pretindea că persoana care dorește răul familiei părții vătămate continuă să exercite o astfel de acțiune, iar în situația în care nu care nu o va reuși să o oprească (să desfacă farmecele), sumele primite îi vor fi restituite; totodată, inculpata a promis că o va ajuta să câștige sume mari la loto și va înlătura și răul pe care încearcă să i-l facă fostul soț.

La solicitarea inculpatei, partea vătămată a expediat sumele de bani pretinse și pe numele altor persoane, respectiv B.A., B.M. (concubinul și mama concubinului), S.L., Ș.S., iar alteori acestea au fost trimise pe numele inculpatei de către martorii C.A.A. și M.V., la cererea victimei.

Constatând că starea sănătății tatălui său nu se îmbunătățește și nici nu câștigă la loto în cursul lunii septembrie 2007, partea vătămată G.V.A.E. a solicitat inculpatei să-i restituie 70.000 euro, parte din suma trimisă.

Întrucât aceasta nu a dat curs solicitării și a refuzat să-i mai răspundă la telefon, schimbându-și numărul, partea vătămată a apelat la serviciile unui detectiv particular, prin intermediul căruia i-a aflat datele de identitate.

S-a concluzionat că în condițiile descrise și prin inducere în eroare, sub promisiunea că o să-l vindece pe tatăl său și o va ajuta să câștige la loterie, în perioada 2006 - septembrie 2007, inculpata C.L. a reușit să determine pe victima G.V.A.E. să-i remită în mai multe tranșe suma de aproximativ 500.000 lei.

În drept, s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece s-a făcut dovada primirii foloaselor materiale injuste prin acte repetate și în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, beneficii ce au produs patrimoniului privat consecințe deosebit de grave în sensul art. 146 C. pen.

A fost înlăturată apărarea inculpatei în sensul că în contextul unei relații stabilite la un spital din București, unde era internată și verișoara sa, sumele expediate de partea vătămată ar fi reprezentat restituirea unui împrumut de 100.000 euro, ca nedovedită, inclusiv datorită neprezentării unui înscris doveditor în sensul încheierii unei convenții având ca obiect remiterea unei sume considerabile și a nerealizării unor venituri din surse permanente, fiind casnică și asigurând întreținerea a cinci copii.

S-a avut în vedere și faptul că inculpata a fost cercetată tot pentru înșelăciune în Dosarul nr. 1388/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative conform art. 11 alin. (1) lit. b) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., reținându-se în fapt obținerea în aceleași circumstanțe a sumelor de 200 lei de la partea vătămată A.G. și respectiv 2.000 lei de la partea vătămată Pitaru Ileana din Timișoara.

La individualizarea pedepsei s-au reținut împrejurările concrete în care s-a realizat inducerea în eroare a părții vătămate, prejudiciul însemnat cauzat patrimoniului privat și faptul că nu se află la prima încălcare a legii penale. Față de datele personale, constând în asigurarea întreținerii a cinci copii minori, s-a considerat că scopul pedepsei poate fi asigurat însă prin atenuarea răspunderii penale conform art. 74 alin. (2) C. pen.

Cu privire la acțiunea civilă exercitată de partea vătămată G.V.A.E. s-a apreciat ca fiind dovedite despăgubirile solicitate, în limita sumei de 500.000 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, criticând-o pentru nelegalitate, netemeinicie, greșita apreciere a probelor, inexistența probelor în sensul primirii de către inculpată a sumei la plata căreia a fost obligată cu titlu de despăgubiri către partea vătămată; s-a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatei, fiind incidente dispozițiile art. 215 alin. (1) C. pen., deoarece nu s-a făcut dovada folosirii de nume și calități mincinoase, iar suma totală pretind achitată de partea vătămată după data de 3 octombrie 2006 a fost de doar 140.000 lei (sub valoarea de 200.000 lei ce ar fi atras incidența alin. (5) al art. 215 C. pen. Totodată, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei și suspendarea (condiționată sau sub supraveghere) a executării acesteia, având în vedere starea precară de sănătate a inculpatei, situația familiei sale și restituirea către partea vătămată a unor sume de bani.

Prin decizia nr. 46 din 21 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare statului.

S-a reținut, în esență, că prima instanță a avut în vedere o corectă stare de fapt, probele fiind just și complet analizate.

S-a constatat că în mod corect au fost înlăturate apărările inculpatei - care a contestat publicarea anunțului la mica publicitate și primirea de la partea vătămată a sumei totale de 500.000 lei, arătând că ar fi împrumutat cu bani pe partea vătămată (pe care a pretins că a cunoscut-o în anul 2005, în perioada în care verișoara sa era internată la un spital din București) care apoi i-a restituit în tranșe. S-a apreciat că se impune a se reține situația de fapt prezentată în rechizitoriu, coroborându-se aspectele expuse în plângere și cele ce au rezultat din declarația părții vătămate, ale martorilor M.V., C.A.A., C.G., B.A., relațiile transmise de ziarul “C.N.” Suceava, adresa nr. 142/2006, actele medicale eliberate de Spitalul Clinic de Urgență București, documentația comunicată de CN P.R. SA, conținând xerocopiile celor 73 formulare on-line prezentare și 73 formulare on-line achitare privind transferurile efectuate în perioada ianuarie 2006-iulie 2007 și având ca beneficiar pe inculpata C.L.

Din examinarea acestor mijloace de probă instanța de apel a constatat că rezultă cu certitudine publicarea de către inculpată, din anul 2005 a mai multor anunțuri la rubrica “Diverse” prin serviciul Mica publicitate al ziarului “C.N.” Suceava, conținutul acestora fiind expediat prin fax, iar contravaloarea serviciilor fiind achitată prin mandat poștal de la O.P. 7 Buzău.

S-a reținut că potrivit adresei nr. 142 din 03 octombrie 2006 și înscrisurilor anexate, inițial recomandându-se sub numele de “M.”, după obținerea unor detalii asupra condițiilor de publicitate, inculpata a transmis texte conținând încunoștințarea publică a faptului că este „clar văzătoare și cititoare de stele”, precizând că „nu este vrăjitoare sau cititoare, este clarvăzătoare cu puteri reale” și solicitând ca persoanele interesate să apeleze la numărul de telefon x.

S-a arătat că susținerile inculpatei în sensul că perioada infracțională ar trebui limitată începând cu data de 16 octombrie 2006 când s-a expediat ziarului menționat suma de 200 lei pentru rubrica publicitate sunt infirmate de relațiile transmise de redacție care atestă faptul că, în realitate, anunțurile respective au fost plătite de aceeași persoană “M.” și publicate la cererea acesteia cu aproximativ un an anterior datei de 03 octombrie 2006.

Instanța de apel a mai constatat că cel puțin începând cu noiembrie 2005 între persoana vătămată G.V.A.E. și inculpata C.L. s-au stabilit raporturi în cadrul cărora telefonic sau direct acestea s-au întâlnit, iar în perioada 02 martie 2006 - 28 iulie 2007 prima a expediat secundei succesiv prin serviciul on-line ori serviciul expres diferite sume de bani, totalizând 507.572 RON.

Față de relațiile transmise de ziarul “C.N.” Suceava și declarația martorei M.V. s-a considerat că se confirma faptul că sumele respective în realitate au fost solicitate de inculpata C.L. și au reprezentat plăți efectuate de partea vătămată, asigurată fiind că prin “magia albă” se va reuși rezolvarea problemelor grave de sănătate cu care se confrunta tatăl părții vătămate (victima accidentului de circulație din 19 noiembrie 2005) dar și cele de natură afectivă intervenite prin separarea celor doi soți, iar în final să asigure câștigarea unei sume importante „la loterie”, rezolvând astfel, dificultățile materiale cu care se confrunta partea vătămată.

Conținutul mandatelor on-line de prezentare și achitare a sumelor a fost apreciat ca justificând susținerea părții vătămate că în contextul captării consimțământului și inducerii sale în eroare, zilnic sau la intervale scurte de timp, părțile purtau convorbiri telefonice, uneori concretizate în întâlniri în cadrul cărora, prin diferite manopere, inculpata a reușit să facă credibilă posibilitatea de înlăturare a “energiilor negative trimise asupra familiei sale și prin anume practici oculte”, astfel că în aceleași condiții s-au expediat sume de bani între 3.500 lei și 20.000 lei.

La solicitarea inculpatei și tocmai în considerarea menținerii inducerii în eroare asupra beneficiarului plăților efectuate dar și îngreunării identificării acestuia, parte din sumele de bani au fost expediate pe numele altor persoane indicate de aceasta, respectiv martorii B.A., B.M. (concubinul său și mama acestuia) S.L. și Ș.S.

În contextul acumulării unor datorii importante în relațiile contractuale și la insistențele părții vătămate, din aceste sume, în cursul anului 2007, inculpata a restituit părții vătămate prin mandat poștal suma de 6.200 lei.

S-a subliniat de către instanță că susținerile apelantei inculpate privind achitarea acestor sume ca reprezentând restituirea unor împrumuturi acordate părții vătămate contravin probelor administrate în cauză, neprobându-se că inculpata a avut posibilitatea de a acorda acele împrumuturi deoarece era casnică, avea cinci copii, concubinul său nu avea ocupație, fiind greu de acceptat că remiterea succesivă, chiar zilnică a unor sume de bani importante către partea vătămată domiciliată la o distanță apreciabilă de municipiul Buzău s-ar fi putut realiza, prin persoane interpuse, “taximetriști”, care nu au fost indicați în faza de urmărire penală, și fără a se încheia un înscris doveditor, chiar sub semnătură privată.

S-a mai reținut, din coroborarea declarațiilor martorilor D.L. și C.G. cu antecontractul că suma de 100.000 euro împrumutată inculpatei și concubinului acesteia B.A. în anul 2005, a fost investită imediat pentru achiziționarea unui autoturism tip B.M.W., iar restituirea în limita sumei de 80.000 euro, s-a realizat în două rate succesive, până în anul 2008, iar din relațiile transmise de SC W.E. SRL a rezultat că în perioada februarie - septembrie 2006 atât partea vătămată, cât și angajatul acesteia, martorul C.A.A., au expediat sume de bani între 1.800 RON și 14.000 RON pe adresa martorilor B.A. și C.G.

De asemenea, martorul B.Ș.S. a recunoscut faptul că în anul 2007, în considerarea unui împrumut acordat inculpatei, fără încheierea vreunui înscris doveditor, s-a deplasat la Serviciul de curierat O.M.V. de unde a încasat suma de 15.000 lei transmisă de o persoană din Rădăuți.

Instanța de apel a constatat, din relațiile transmise de CN P. SA cu adresa nr. 330/2383 din 09 martie 2009 și B.C.C. cu adresa nr. 1776 din 18 februarie 2009 că în perioada infracțională inculpatei C.L. i-au fost remise în iunie 2005 suma de circa 4.720 euro, iar în perioada mai - iunie - iulie 2007 suma de circa 12.000 euro, expediate de alte persoane aflate pe teritoriul Austriei și respectiv Spania și Italia, dar aceste sume sunt inferioare celei de 180.000 euro, primite prin mandatele poștale (filele 25-104) și irelevante cauzei, deoarece se situează anterior lunii noiembrie 2005, când se pretinde începerea raporturilor de prietenie și, respectiv, ulterior încasării sumei de peste 100.000 RON, transmisă de partea vătămată.

S-a mai reținut că pe tot parcursul procesului inculpata a susținut că împrumuturile s-au acordat părții vătămate fără consimțământul și informarea concubinului său, fiind, deci, exclusă folosirea sumelor menționate în acest scop, cât timp au fost expediate la adresa familiei sale.

Declarațiile martorilor C.M. și B.Ș.S., taximetriști, privind transmiterea sumei de 13.000 euro, către partea vătămată au fost apreciate ca lipsite de credibilitate, cât timp în cursul urmăririi penale inculpata nu a formulat atari susțineri, iar martorul B. audiat fiind, s-a limitat la relatarea unor împrejurări vizând suma de 3.000 euro, împrumutată inculpatei.

Faptul că ulterior începerii relațiilor cu inculpata, partea vătămată G.V.A.E. a înregistrat o serie de datorii contractuale cu partenerii de afaceri, fiind chiar trimisă în judecată și condamnată, justifică în opinia instanței de apel concluzia că cel puțin prejudiciile de circa 50.000 euro au fost produse în contextul achitării sumelor solicitate succesiv, în vederea continuării așa numitei “lucrări” executate, atenționată fiind că în caz contrar pretinsele “energii negative” ar produce consecințe mult mai grave, iar rezultatele promise inițial urmează să se concretizeze în scurt timp.

S-a reținut că din declarația martorei M.V.M. împrumuturile contractate de partea vătămată, expedierea sumelor de bani către inculpată, condițiile în care se efectuau plățile și asigurările date de pretinsa persoană cu abilități de „vindecătoare”, apelată „M.”, aceasta recunoscând telefonic faptul că datorează sume de bani și solicitând înțelegere asupra imposibilității de restituire la momentul respectiv.

Au fost avute în vedere, de asemenea, împrumuturile contractate la diferite unități bancare și persoane fizice prin înscrisuri autentice atât de partea vătămată cât și soțul acesteia, totalizând circa 77.100 euro plus 32.000 RON, toate începând cu luna iulie 2007, dată la care și inculpata a recunoscut că partea vătămată a insistat în plata unor sume de bani sub atenționarea asupra posibilității de probare a acestora prin documentația obținută de la CN P.R. SA.

S-a apreciat împrejurarea că în cursul anului 2007 partea vătămată a acceptat propunerea inculpatei de a-i boteza un copil precum și cererea de a-i restitui în două - trei rânduri prin poștă suma totală de 6.200 RON pretins a fi necesară acoperirii unor cheltuieli impuse de asigurarea funcționării societății administrate, ca reprezentând confirmarea efectuării de acte materiale specifice menținerii în eroare a părții vătămate asupra intenției reale, ce a stat la baza acceptării convenției precum și îngreunării descoperirii mijlocului fraudulos folosit pentru prejudicierea acesteia, în folosul său.

S-a observat că apărările invocate în prezenta cauză (contactarea victimelor, justificarea sumelor de bani plătite, etc.) se regăsesc și în declarațiile date de inculpată cu ocazia audierii în Dosarele nr. 11642/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București și nr. 1388/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni în care, pe baza unor anunțuri similare, s-a reușit racolarea victimelor, acestea fiind determinate să achite diverse sume de bani în considerarea “capacității” de vindecătoare a numitei “M.”.

S-a concluzionat că prin atribuirea unor calități oculte și prin anunțuri la Mica publicitate date în ziarul “C.N.” din Suceava, inculpata a reușit să speculeze vulnerabilitățile materiale și morale în care s-a aflat partea vătămată G.V.A.E., determinând-o ca în perioada ianuarie 2006 - iulie 2007 să-i remită, succesiv, sume de bani totalizând peste 500.000 RON, pentru a-l vindeca pe tatăl său, a înlătura “energiile negative” exercitate de fostul soț, precum și să câștige sume importante la loterie, fiind realizate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave iar condamnarea acesteia conform art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., este legală, neimpunându-se schimbarea încadrării juridice.

S-a apreciat că pedeapsa de 5 ani închisoare este justă și conformă criteriilor de individualizare arătate în art. 72 C. pen., lipsa antecedentelor penale și asigurarea întreținerii a cinci copii minori de către inculpată fiind elemente ce au primit suficientă eficiență judiciară, prima instanță atenuând răspunderea penală, cu ocazia determinării cuantumului sancțiunii, mult spre limita minimă specială admisă de prevederile art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen., înșelăciunea cu consecințe deosebit de grave fiind pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea exercițiului unor drepturi.

S-a constatat că activitatea infracțională desfășurată prezintă gravitate ridicată având în vedere prejudiciul de peste 500.000 RON produs părții vătămate într-o perioadă de circa un an și șase luni și temeritatea manifestată de inculpată în realizarea rezoluției infracționale prin atragerea victimelor folosindu-se serviciile de publicitate din media și redacții ale ziarelor locale cu apariții în județe situate la distanță apreciabilă de localitatea de domiciliu, toate dublate prin schimbarea succesivă a locuinței și numărului de telefon, încasarea sumelor transmise on-line prin rude sau persoane apropiate, pedeapsa de 5 ani cu executare nefiind excesivă, ci necesară pentru protejarea patrimoniului privat și pentru supunerea apelantei la programe de resocializare derulate în cadrul instituției penitenciare.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că starea de graviditate și asigurarea întreținerii celor cinci copii minori, față de circumstanțele reținute constituie riscuri asumate la încălcarea legii penale, precum și împrejurări de fapt ce vizează punerea în executare a hotărârii de condamnare definitivă și respectiv incidența legislației privind programul guvernamental de protecție socială.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.; s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în cea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea administrării de probe care să dovedească în mod cert vinovăția inculpatei. În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatei.

Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în limitele stabilite de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 385

8

C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează:

După cum rezultă din verificarea actelor dosarului, instanțele au reținut just starea de fapt și vinovăția inculpatei pe baza probelor legal administrate, respectiv readministrate în cursul cercetării judecătorești, în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate.

Se reține, astfel, că inculpata a dat anunțuri la mica publicitate sub un nume fals, pretextând că are anumite puteri paranormale și vindecătoare, oferind anumite referințe de la persoane care ar fi beneficiat de serviciile sale și furnizând un număr de telefon de contact. Ulterior, a fost contactată și a discutat cu partea vătămată, aflată într-o stare psihică precară, inducând-o în eroare cu privire la posibilitățile pe care le avea de a-i soluționa problemele și determinând-o să îi remită sume de bani totalizând aproximativ 500.000 lei.

Așadar, prin inducere în eroare, pretextând că îl va vindeca pe tatăl părții vătămate, că o va ajuta pe aceasta să câștige la loto și că va înlătura „răul” pe care încerca să i-l facă fostul soț, inculpata a reușit să determine pe partea vătămată să îi remită în mai multe tranșe suma anterior menționată. În mod just au fost înlăturate apărările inculpatei privind acordarea anterioară a unui împrumut părții vătămate, probele care s-au coroborat (declarația și plângerea părții vătămate, declarațiile martorilor M.V., C.A.A., C.G., B.A., relațiile transmise de ziarul unde inculpata publicase anunțuri - ziarul „C.N.”, înscrisuri comunicate de CN P.R. SA) dovedind realitatea acuzațiilor aduse inculpatei; astfel, fapta inculpatei, care sub un nume nereal, prin acțiuni repetate a indus și menținut în eroare pe partea vătămată, pretinzând deținerea unor calități nereale și solicitând, repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale diferite sume de bani totalizând aproximativ 500.000 lei realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De altfel, anterior, în Dosarul nr. 1388/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni inculpatei i-a fost aplicată o amendă administrativă având în vedere obținerea ilicită a unor sume de bani într-un mod asemănător cu cel din prezenta cauză, aspecte similare rezultând și din declarația dată de inculpată în Dosarul nr. 11642/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București.

Se reține, așadar, având în vedere și valoarea sumelor remise inculpatei de partea vătămată, că încadrarea juridică a faptei comise a fost corect stabilită, neexistând dubii după cum sugerează apărarea, în privința stării de fapt și prejudiciului produs, criticile invocate în recurs fiind nefondate.

Sub aspectul individualizării pedepsei se constată că instanțele au dat relevanță circumstanțelor personale ale inculpatei, reținând incidența art. 74 alin. (2) C. pen. și a efectului reglementat de art. 76 C. pen. - de reducere a minimului special al pedepsei. Astfel, sancțiunea aplicată respectă prin cuantum și modalitate de executare criteriile și scopurile prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., fiind avute în vedere gravitatea faptei, perioada comiterii ei, (prin acte repetate) împrejurarea că inculpata a profitat de starea psihică precară a părții vătămate; se reține, totodată, că executarea efectivă a sancțiunii este de natură a realiza scopul acesteia, de reeducare a inculpatei și de formare a unei atitudini corecte față de muncă, ordinea de drept, regulile de conviețuire socială, fiind cu atât mai necesară cu cât, anterioara sancțiune administrativă aplicată inculpatei pentru fapte de același gen nu a produs efectul de corectare a atitudinii acesteia față de normele de drept și cele ale moralei, astfel că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, solicitată de apărare nu poate fi avută în vedere.

Pentru considerentele ce preced, apreciindu-se ca neîntemeiate criticile invocate și neexistând cazuri de casare a căror reținere din oficiu să conducă la desființarea deciziei atacate, a cărei menținere se impune, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata

C.L.

împotriva deciziei penale

nr.

46 din 21 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești

,

secția penală

și pentru

cauze

cu

minori

și de

familie

.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 noiembrie 2011.