ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4721/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauză

Prin Sentința civilă nr. 26 din 14 ianuarie

2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta I.L.I. în contradictoriu cu

pârâții B.G. - Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și,

în consecință, a dispus aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe

economie, pe zi de întârziere, pârâtului Președintele ANRP începând cu data de

16 ianuarie 2012 și până la executarea efectivă a Sentinței civile nr.

611/25.20.2011 a Curții de Apel Cluj.

În motivarea acestei

hotărâri, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 611 din 25

octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 1306/33/2011 al Curții de Apel Cluj,

s-a admis acțiunea formulată de reclamanta I.L.I. împotriva pârâtei Autoritatea

Națională pentru Restituirea proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii

nr. 290/2003, și în consecință: au fost obligați pârâții la întocmirea

documentelor de plată a despăgubirilor bănești datorate prin Hotărârea nr. 15

din 12 decembrie 2008 adoptată de Comisia Județeană Maramureș pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003; a fost obligată pârâta să dispună în temeiul dispozițiilor

art. 18 pct. 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 290/2003, plata

despăgubirilor bănești stabilite prin Hotărârea nr. 15/2008 în favoarea

reclamantei prin virarea lor conform H.G. nr. 1277/2007 în contul acesteia și la

plata dobânzii legale aferente despăgubirilor cuprinse în Hotărârea nr.

15/2008, calculate de la data introducerii acțiunii, 28 septembrie 2011 și până

la efectuarea plății.

Curtea a constatat că

pârâții nu au procedat la punerea în executare a hotărârii judecătorești

amintite anterior, neîntocmind documentele de plată a despăgubirilor bănești

datorate prin Hotărârea nr. 15 din 12 decembrie 2008 adoptată de Comisia

Județeană Maramureș pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și fără a dispune plata

despăgubirilor acordate, astfel că ipoteza normei legale instituite prin art.

24 din Legea nr. 554/2004 este întrunită.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâții B.G. - Președintele Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților și Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților.

Ambii recurenți au

prezentat aceleași argumente pentru a susține incidența motivelor de recurs

prevăzute de dispozițiile art. 304

1

și art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul că din interpretarea dispozițiilor legale incidente ar rezulta

că președintele ANRP nu are calitate procesuală pasivă în cauză; că

președintele ANRP ar fi trebuit citat și chemat în judecată nominal și în nume

personal; că solicitarea reclamantei de aplicare a dispozițiilor art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă.

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cu

prioritate excepția tardivității recursurilor declarate în prezenta cauză,

invocată de această instanță din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este

întemeiată, pentru următoarele considerente.

Ca regulă, potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile

de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

În speță, obiectul

cererii reclamantei-intimate îl constituie aplicarea unei amenzi pentru

neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în temeiul

dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Dispozițiile

imperative ale art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 arată că hotărârea prin

care instanța se pronunță asupra sancțiunii și despăgubirilor prevăzute la art.

24 alin. (2) poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Or, din examinarea

înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că intimații-pârâți au

formulat recurs la data de 8 februarie 2013, respectiv la data de 12 februarie

2013, în condițiile în care sentința recurată a fost comunicată, ambilor, la

data de 23 ianuarie 2013 și, față de dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea

recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 30 ianuarie 2013.

În cauză nu s-a făcut

nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ. În aceste condiții, Înalta Curte urmează a face

aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecința

admiterii excepției și respingerii ambelor recursuri ca tardiv formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge recursurile

declarate de B.G. - Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților și de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

împotriva Sentinței civile nr. 26/2013 din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel

Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv

formulate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2013.

Procesat de GGC - CL