ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4721/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză Prin Sentința civilă nr. 26 din 14 ianuarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta I.L.I. în contradictoriu cu pârâții B.G. - Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și, în consecință, a dispus aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pârâtului Președintele ANRP începând cu data de 16 ianuarie 2012 și până la executarea efectivă a Sentinței civile nr. 611/25.20.2011 a Curții de Apel Cluj.

În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 611 din 25 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 1306/33/2011 al Curții de Apel Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta I.L.I. împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, și în consecință: au fost obligați pârâții la întocmirea documentelor de plată a despăgubirilor bănești datorate prin Hotărârea nr. 15 din 12 decembrie 2008 adoptată de Comisia Județeană Maramureș pentru aplicarea Legii nr. 290/2003; a fost obligată pârâta să dispună în temeiul dispozițiilor art. 18 pct. 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 290/2003, plata despăgubirilor bănești stabilite prin Hotărârea nr. 15/2008 în favoarea reclamantei prin virarea lor conform H.G.

nr. 1277/2007 în contul acesteia și la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor cuprinse în Hotărârea nr. 15/2008, calculate de la data introducerii acțiunii, 28 septembrie 2011 și până la efectuarea plății. Curtea a constatat că pârâții nu au procedat la punerea în executare a hotărârii judecătorești amintite anterior, neîntocmind documentele de plată a despăgubirilor bănești datorate prin Hotărârea nr. 15 din 12 decembrie 2008 adoptată de Comisia Județeană Maramureș pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și fără a dispune plata despăgubirilor acordate, astfel că ipoteza normei legale instituite prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 este întrunită. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții B.G.

- Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Ambii recurenți au prezentat aceleași argumente pentru a susține incidența motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 1 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că din interpretarea dispozițiilor legale incidente ar rezulta că președintele ANRP nu are calitate procesuală pasivă în cauză; că președintele ANRP ar fi trebuit citat și chemat în judecată nominal și în nume personal; că solicitarea reclamantei de aplicare a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cu prioritate excepția tardivității recursurilor declarate în prezenta cauză, invocată de această instanță din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel." În speță, obiectul cererii reclamantei-intimate îl constituie aplicarea unei amenzi pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Dispozițiile imperative ale art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 arată că hotărârea prin care instanța se pronunță asupra sancțiunii și despăgubirilor prevăzute la art. 24 alin. (2) poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că intimații-pârâți au formulat recurs la data de 8 februarie 2013, respectiv la data de 12 februarie 2013, în condițiile în care sentința recurată a fost comunicată, ambilor, la data de 23 ianuarie 2013 și, față de dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 30 ianuarie 2013. În cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. În aceste condiții, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecința admiterii excepției și respingerii ambelor recursuri ca tardiv formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge recursurile declarate de B.G. - Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței civile nr. 26/2013 din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2013. Procesat de GGC - CL