ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4356/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia la data de 7 februarie 2013, sub nr. 2099/213/2012, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâta N.M.-L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 4.000 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la domiciliul acesteia din comuna Tia Mare, jud. Olt, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a susținut că, timp de 3 luni în cursul anului 2012, a efectuat lucrări asupra imobilului proprietatea pârâtei situat în comuna Tia Mare, jud. Olt, în valoare totală de 4.000 RON, constând în edificarea unei camere de la temelie, zidit, încărcat, tencuit pe interior și exterior, finisare și zugrăvire interior, construirea unui acoperiș constând în modificarea scheletului cu o înălțime mai mare decât cea inițială, construit scheletul din lemn și pus tablă, turnat șapă de ciment în tot imobilul, pe care pârâta nu i le-a plătit. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Corabia, cu motivarea că obiectul cererii este o acțiune în pretenții, caz în care competența se determină în funcție de domiciliul pârâtei, conform art. 5 C. proc.

civ. Prin Sentința civilă nr. 654 din 1 aprilie 2013, Judecătoria Corabia a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. S-a reținut că, potrivit H.G. nr. 337 din 9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, Municipiul Constanța se află în raza teritorială de competență a Judecătoriei Constanța. Judecătoria Constanța prin Sentința civilă nr. 11113 din 16 septembrie 2013 a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Constanța a reținut faptul că reclamantul a înțeles să sesizeze Judecătoria Corabia cu judecarea cauzei, apreciind că această instanță este competentă, fiind incidente dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc că, pe lângă instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației și că în speța dedusă judecății obligația pârâtei derivă din convenția de prestări servicii, prin care reclamantul s-a obligat să efectueze anumite lucrări de construcție la imobilul pârâtei situat în comuna Tia Mare, jud. Olt, iar reclamanta s-a obligat să îi achite acestuia suma de 4.000 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor prestate cu mandat poștal, în comuna Tia Mare, unde acesta domiciliază.

De asemenea a reținut că, potrivit art. 12 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, acesta alegând, instanța locului executării obligației ce îi revenea pârâtei, respectiv Judecătoria Corabia. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia, pentru următoarele considerente: Obiectul litigiului îl constituie obligarea pârâtei N.M.-L., la plata sumei de 4.000 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la domiciliul acesteia din comuna Tia Mare, jud. Olt, ce derivă din convenția de prestări servicii încheiată de părți.

În ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale în soluționarea litigiului dedus judecății și care a generat ivirea conflictului negativ de competență trebuie arătat că potrivit art. 5 teza I C. proc. civ., "cererea se face la instanța domiciliului pârâtului". Totodată, art. 10 C. proc. civ. reglementează o serie de situații în care, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului mai sunt competente teritorial și alte instanțe. Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afara instanței de la sediul pârâtului - în cazul cererilor privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract - mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.

Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că acestea instituie norme de competență teritorială alternativă, astfel că necompetența teritorială este de ordine privată, conform dispozițiilor art. 159 alin. (2) C. proc. civ. Fiind în discuție competența teritorială alternativă ce este reglementată de norme dispozitive, reclamantul are alegerea în cazul de față, între cele două instanțe deopotrivă competente și anume: instanța de la domiciliul pârâtei care este în localitatea Constanța, jud. Constanța, Judecătoria Constanța, ori instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea obligației, fie chiar în parte, Tia Mare, jud. Olt, respectiv Judecătoria Corabia, instanța mai întâi sesizată.

Cum, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul are dreptul de a alege între instanțele competente, odată alegerea făcută înseamnă că prin introducerea acțiunii s-a stabilit în mod definitiv competența instanței respective. Prin urmare, față de dispozițiile art. 159 ind. 1 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd neechivoc și expres faptul că necompetența teritorială relativă poate fi invocată doar de pârâtă, care a procedat întocmai și având în vedere faptul că reclamantul a înțeles să sesizeze Judecătoria Corabia cu cererea de chemare în judecată, locul prevăzut în contract pentru executarea obligației, Tia Mare, în raport și de dispozițiile art. 12 C. proc. civ. care prevăd că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, coroborate cu cele ale art. 19 din același cod care prevăd că părțile pot înlătura competența teritorială, de ordine privată, se reține că aceasta este instanța competentă să soluționeze pricina.

Așa fiind, Înalta Curte urmează a stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâta N.M.-L., față de considerentele anterior expuse și de dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., este Judecătoria Corabia, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013. Procesat de GGC - CL