ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4356/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4356/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Corabia la data de 7 februarie 2013, sub nr. 2099/213/2012,
reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâta N.M.-L., solicitând instanței
ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata
sumei de 4.000 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la
domiciliul acesteia din comuna Tia Mare, jud. Olt, cu cheltuieli de judecată.
În motivare,
reclamantul a susținut că, timp de 3 luni în cursul anului 2012, a efectuat
lucrări asupra imobilului proprietatea pârâtei situat în comuna Tia Mare, jud.
Olt, în valoare totală de 4.000 RON, constând în edificarea unei camere de la
temelie, zidit, încărcat, tencuit pe interior și exterior, finisare și zugrăvire
interior, construirea unui acoperiș constând în modificarea scheletului cu o
înălțime mai mare decât cea inițială, construit scheletul din lemn și pus
tablă, turnat șapă de ciment în tot imobilul, pe care pârâta nu i le-a plătit.
Pârâta a formulat întâmpinare
prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Corabia,
cu motivarea că obiectul cererii este o acțiune în pretenții, caz în care
competența se determină în funcție de domiciliul pârâtei, conform art. 5 C.
proc. civ.
Prin Sentința civilă
nr. 654 din 1 aprilie 2013, Judecătoria Corabia a admis excepția necompetenței
sale teritoriale, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
S-a reținut că,
potrivit H.G. nr. 337 din 9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripțiilor
judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, Municipiul Constanța se
află în raza teritorială de competență a Judecătoriei Constanța.
Judecătoria Constanța
prin Sentința civilă nr. 11113 din 16 septembrie 2013 a admis excepția
necompetenței sale teritoriale invocată de reclamant și a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.
A constatat
intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte
de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Pentru a se pronunța
astfel, Judecătoria Constanța a reținut faptul că reclamantul a înțeles să
sesizeze Judecătoria Corabia cu judecarea cauzei, apreciind că această instanță
este competentă, fiind incidente dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ.,
care stabilesc că, pe lângă instanța domiciliului pârâtului, mai sunt
competente în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau
rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru
executarea, fie chiar în parte, a obligației și că în speța dedusă judecății
obligația pârâtei derivă din convenția de prestări servicii, prin care
reclamantul s-a obligat să efectueze anumite lucrări de construcție la imobilul
pârâtei situat în comuna Tia Mare, jud. Olt, iar reclamanta s-a obligat să îi
achite acestuia suma de 4.000 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor
prestate cu mandat poștal, în comuna Tia Mare, unde acesta domiciliază.
De asemenea a reținut
că, potrivit art. 12 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe
instanțe deopotrivă competente, acesta alegând, instanța locului executării
obligației ce îi revenea pârâtei, respectiv Judecătoria Corabia.
Înalta Curte,
constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două
instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în
temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul
de competență, stabilind competența teritorială de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Corabia, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului
îl constituie obligarea pârâtei N.M.-L., la plata sumei de 4.000 RON
reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la domiciliul acesteia din
comuna Tia Mare, jud. Olt, ce derivă din convenția de prestări servicii
încheiată de părți.
În ceea ce privește
stabilirea competenței teritoriale în soluționarea litigiului dedus judecății
și care a generat ivirea conflictului negativ de competență trebuie arătat că
potrivit art. 5 teza I C. proc. civ., "cererea se face la instanța
domiciliului pârâtului".
Totodată, art. 10 C.
proc. civ. reglementează o serie de situații în care, pe lângă instanța de la
domiciliul pârâtului mai sunt competente teritorial și alte instanțe.
Astfel, potrivit art.
10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afara instanței de la sediul pârâtului -
în cazul cererilor privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau
rezilierea unui contract - mai este competentă și instanța locului prevăzut în
contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.
Din analiza acestor
dispoziții legale rezultă că acestea instituie norme de competență teritorială
alternativă, astfel că necompetența teritorială este de ordine privată, conform
dispozițiilor art. 159 alin. (2) C. proc. civ.
Fiind în discuție
competența teritorială alternativă ce este reglementată de norme dispozitive,
reclamantul are alegerea în cazul de față, între cele două instanțe deopotrivă
competente și anume: instanța de la domiciliul pârâtei care este în localitatea
Constanța, jud. Constanța, Judecătoria Constanța, ori instanța de la locul
prevăzut în contract pentru executarea obligației, fie chiar în parte, Tia
Mare, jud. Olt, respectiv Judecătoria Corabia, instanța mai întâi sesizată.
Cum, în cazul
competenței teritoriale alternative, reclamantul are dreptul de a alege între
instanțele competente, odată alegerea făcută înseamnă că prin introducerea
acțiunii s-a stabilit în mod definitiv competența instanței respective.
Prin urmare, față de
dispozițiile art. 159 ind. 1 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd neechivoc și
expres faptul că necompetența teritorială relativă poate fi invocată doar de
pârâtă, care a procedat întocmai și având în vedere faptul că reclamantul a
înțeles să sesizeze Judecătoria Corabia cu cererea de chemare în judecată,
locul prevăzut în contract pentru executarea obligației, Tia Mare, în raport și
de dispozițiile art. 12 C. proc. civ. care prevăd că reclamantul are alegerea
între mai multe instanțe deopotrivă competente, coroborate cu cele ale art. 19
din același cod care prevăd că părțile pot înlătura competența teritorială, de
ordine privată, se reține că aceasta este instanța competentă să soluționeze
pricina.
Așa fiind, Înalta
Curte urmează a stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze
cererea formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâta N.M.-L., față
de considerentele anterior expuse și de dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.
civ., este Judecătoria Corabia, căreia i se va trimite dosarul pentru
continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL