ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4126/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 13 iunie 2012 pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, sub nr. 11682/109/2012, reclamantul R.S. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român - prin M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. Argeș, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.500.000 lei despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în urma condamnării sale politice. În motivare a specificat că nu își fondează pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, ci pe cele ale dispozițiilor europene în materie, respectiv pe art. 3, 5, 8, 9, 17 și 25 din D.U.D.O.; art. 17 și 25 din Carta Drepturilor Fundamentale; art. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 17 din C.E.D.O.; art. 1 din Protocol Adițional la C.E.D.O.; art. 3 din Protocolul nr. 7 la C.E.D.O., Rezoluția A.P.C.E.

din 1996 și din 2006, art. 1349 din noul C. civ. - fost art. 998 C. civ. Prin sentința civilă nr. 372 din 16 octombrie 2012, Tribunalul Argeș a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu și a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamant. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență că momentul nașterii dreptului material la acțiune îl constituie cel al publicării Decretului-lege nr. 118/1990, cu modificările aduse de O.G.

nr. 105/1999, act normativ ce constituie legea specială în materia reparării prejudiciilor morale suferite de persoanele care au executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni cu caracter politic săvârșite în perioada de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945. în raport de aceste considerente, a apreciat că în cauză termenul de prescripție a dreptului la acțiune s-a împlinit încă din anul 1993. În ceea ce privește invocarea excepției din oficiu, prima instanță a apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2512 alin. (2) C. civ., motivat de incidența prevederilor art. 2663 C. civ., care statuează că prescripția extinctiva este supusă legii aplicabile dreptului subiectiv însuși.

De asemenea, în raport de temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, tribunalul a reținut că, ulterior intrării în vigoare a O.G. nr. 105/1999, dispozițiile art. 998-999 și următoarele C. civ., respectiv dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale, nu mai pot constitui temei al obținerii de despăgubiri pentru daunele morale cauzate persoanelor aflate în situația reglementată de Decretul-Lege nr. 118/1990 și cu atât mai puțin prevederile art. 1349 din noul C. civ., având în vedere prevederile art. 6 alin. (2) din același cod, potrivit cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.

II. Prin Decizia civilă nr. 68 din 10 aprilie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, învestită cu soluționarea căii ordinare de atac, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul R.S. împotriva sentinței civile nr. 372 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Argeș, secția civilă. Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar a reținut, în esență, că soluția primei instanțe este temeinică și legală, fiind rezultatul corectei aplicări a normelor legale incidente la situația de fapt riguros stabilită prin interpretarea coroborată a probatoriului administrat. III. împotriva Deciziei civile nr. 68 din 10 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în termen legal a declarat recurs reclamantul R.S., fără să indice vreunuldintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbării hotărârii primei instanțe, cu consecința admiterii acțiunii introductive. Prealabil examinării motivelor de nelegalitate, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302 1 și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și, în consecință, ca ultim nivel de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului, ci o examinare a legalității hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu în baza art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente: Norma legală precitată sancționează cu nulitatea calea extraordinară de atac pentru nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c fiind reținute expres: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, se constată că, în speță, reclamantul nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nu a structurat și nu a dezvoltat critici care să se încadreze în situațiile avute în vedere de textul legal menționat. Disertația realizată de reclamant în memoriul de recurs depus la dosar, referitor la "problematica prescripției dreptului la acțiune" și la "admisibilitatea unor asemenea acțiuni raportat la temeiurile juridice invocate", constând într-o serie de aprecieri personale sau jurisprudențiale referitoare la cereri similare celei deduse judecății, precum și reproducerea integrală a unor texte legale, în lipsa unor critici care să vizeze în concret decizia atacată, nu poate fi apreciată ca o motivare a recursului astfel cum este prevăzută de art. 304 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. Simpla nemulțumire a părții în ceea ce privește soluția atacată nu poate fi asimilată niciunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că reclamantul nu s-a conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. urmează să facă aplicarea prevederilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate nulitatea recursului declarat de reclamantul R.S. împotriva Deciziei civile nr. 68 din 10aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul R.S. împotriva Deciziei civile nr. 68 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2013.