ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6515/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 30/A din 10 martie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea petentei U.J.C.C. Argeș, Pitești privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 275/A din 27 iunie 2007 a Curții de Apel Pitești, intimați fiind Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Argeș, A.P.A.P.S. București, SC I. SA Pitești și SC M. SA Câmpulung. S-a reținut că, la data de 4 ianuarie 2010, petenta a formulat cerere privind lămurirea, înțelesul, întinderea și aplicarea deciziei civile nr. 275/A din 27 iunie 2007 a Curții de Apel Pitești, irevocabilă prin decizia civilă nr. 5901 din 2 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, petenta a arătat că a învestit sentința civilă cu formulă executorie, însă nu s-a dispus începerea executării, întrucât în dispozitiv nu a fost precizată suma acordată cu titlu de despăgubiri. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399 alin. (1) din C. proc. civ. Analizând cererea formulată, instanța a reținut că, prin decizia civilă nr. 275/A din 27 iunie 2007, Curtea de Apel Pitești a admis apelul formulat de U.J.C.C. Argeș, a schimbat în parte sentința civilă nr. 94 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Argeș, a stabilit că aceasta are dreptul la despăgubiri pentru imobilele solicitate prin notificările adresate de SC I. SA Pitești și SC M. SA Câmpulung.

S-a statuat în decizie că despăgubirile urmează a se acorda în conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ce reglementează „sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură”, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 5901/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În contextul dispozițiilor art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., explicarea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului poate viza numai măsurile luate de instanță și cuprinse în dispozitivul hotărârii. Nu este posibil însă ca, pe calea contestației la executare, să se soluționeze cererile care, eventual din omisiune, nu au fost rezolvate de instanța ce a soluționat cauza în fond, astfel de omisiuni putând fi îndreptate doar prin exercitarea căilor de atac.

Împotriva deciziei civile nr. 275/A din 27 iunie 2007, petenta nu a formulat recurs și, așa cum rezultă din dispozitiv, acesta este clar, nefiind necesară explicarea înțelesului, întinderii și aplicării acestuia. De altfel, instanța s-a pronunțat cu privire la despăgubirile solicitate prin cererea de chemare în judecată, numai că acestea vor fi stabilite în condițiile legii speciale, așa cum s-a arătat în considerentele deciziei. Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 9 aprilie 2010, petenta U.J.C.C. Argeș, prin care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte: În temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., s-a susținut că decizia este nelegală, întrucât instanța nu s-a conformat cererii de lămurire al dispozitivului, în condițiile în care acesta nu era clar, fiind necesară explicarea înțelesului, întinderii și aplicării lui.

S-a susținut că prin cererea inițială de chemare în judecată petenta a solicitat despăgubiri pentru activele preluate de Statul Român în anul 1966, active ce au fost înstrăinate prin procesul de privatizare și care se află în prezent la cele două societăți, respectiv SC I. SA și SC M. SA. Instanța de apel în loc să soluționeze cererea așa cum a fost formulată, a procedat la preluarea considerentelor deciziei civile nr. 8042 din 11 octombrie 2006 a instanței supreme cu privire la faptul că petenta este persoană îndreptățită la despăgubiri, respectiv a făcut dovada proprietății activelor preluate de stat, omițând însă să precizeze și obligația intimatelor la despăgubiri în cuantumul solicitat conform actelor doveditoare existente la dosar.

Această omisiune a instanței a determinat petenta să formuleze cererea pendinte în conformitate cu dispozițiile art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., cerere admisibilă, întrucât dispozitivul deciziei civile nr. 275/A din 27 iunie 2007 este incomplet și neclar. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Prin decizia civilă nr. 275/A din 27 iunie 2007 a Curții de Apel Pitești, irevocabilă prin decizia civilă nr. 5901/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis apelul U.J.C.C. Argeș, în prezent U.J.C.C. Argeș, s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 94 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Argeș, s-a stabilit că aceasta are dreptul la despăgubiri pentru imobilele solicitate prin notificările adresate SC I. SA Pitești și SC M. SA Câmpulung.

S-a statuat în cuprinsul deciziei că despăgubirile urmează a se acorda în conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ce reglementează „sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură”, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001. Aspectul relevant în soluționarea cauzei de față este faptul că, împotriva deciziei civile nr. 275/A din 27 iunie 2007, petenta nu a formulat recurs. Pe temeiul dispozițiilor art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., petenta nu poate pretinde modificarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, în fapt, pentru cauza de față, cuantificarea despăgubirilor, întrucât o astfel de solicitare este specifică exercițiului căilor de atac.

În ceea ce privește dispozitivul deciziei civile nr. 275/A din 27 iunie 2007, în mod corect instanța l-a apreciat ca fiind clar configurat, nefiind, prin urmare, necesară operațiunea de explicare a înțelesului, întinderii și aplicării acestuia. Instanța, prin hotărârea judecătorească irevocabilă, s-a pronunțat cu privire la despăgubirile solicitate prin cererea de chemare în judecată, cu motivația, cuprinsă în mod explicit în considerentele deciziei, că acestea vor fi stabilite în condițiile legii speciale. Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază în consens cu instanța anterioară că, în conformitate cu dispozițiile art. 399 alin. (1) din C. proc.

civ., explicarea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului poate viza măsurile luate de instanță, cuprinse în dispozitivul hotărârii, dar numai în acele situații particulare în care mențiunile dispozitivului sunt confuze și nu permit stabilirea conținutului obligațiilor ce incumbă părții care a căzut în pretenții, respectiv că nu este admisibilă solicitarea ca, pe calea contestației la executare, să se soluționeze cereri pretins omise la soluționarea pe fond, astfel de omisiuni putând fi îndreptate doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Așa fiind, cum hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, nefiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta U.J.C.C. Argeș împotriva deciziei nr. 30/A din 10 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.