ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.03.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1508/2013

HOTĂRÂRE
19.03.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1508/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Judecătoria Hârșova la 22 martie 2012, reclamanții J.C.

și J.V. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei

și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, solicitând

să se constate deschisă succesiunea defunctei M.V., decedată la 11 decembrie 1968,

cu ultim domiciliu în comuna P., județul Constanța și să se constate că pârâtul

dobândește succesiunea vacantă, în calitate de moștenitor.

Reclamanții au solicitat, totodată, să

se constate că au dobândit, prin efectul joncțiunii posesiilor, dreptul de proprietate

asupra terenului situat în sector 1, București, în suprafață de 400 m.p., și prin

accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra construcției compuse din trei

camere și dependințe, pe care au edificat-o pe teren.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 680, art. 700, art. 1846 și art. 489 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 439 din 24 mai

2012, Judecătoria Hârșova, județul Constanța, a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată de pârât prin întâmpinare, cu referire la capetele de cerere 3 și 4 ale

acțiunii, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect succesiunea

vacantă în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria

Hârșova a reținut că regulile de competență în materia dezbaterii succesorale sunt

absolute, imperative și de strictă aplicare, astfel că, în conformitate cu art.

954 C. civ., ale art. 13 C. proc. civ. și ale art. 69 din Legea nr. 136/1995 a notarilor

publici, în cazul în care din masa succesorală fac parte și bunuri imobile, competența

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află unul din aceste bunuri.

S-a constatat, astfel, că masa succesorală

cuprinde și imobilul situat în București, sector 3.

Judecătoria Sectorului 1 București, prin

sentința civilă nr. 21633 din 20 noiembrie 2012, a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Hârșova

competența teritorială de soluționare a primelor două capete ale cererii de chemare

în judecată, având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii și a vacanței succesorale.

În temeiul art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

constatându-se ivit conflictul negativ de competență în ceea ce privește soluționarea

primelor două capete ale acțiunii, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

În temeiul art. 165 C. proc. civ., prin

aceeași hotărâre, s-au disjuns ultimele două capete ale cererii de chemare în judecată,

având ca obiect uzucapiune și accesiune imobiliară, constituindu-se un nou dosar,

cu termen la 18 decembrie 2012.

Prin considerentele sentinței menționate,

Judecătoria sectorului 1 București a reținut că toate capetele cererii de chemare

în judecată au caracter principal, astfel că, relativ la primele două, nu operează

prorogarea de competență prevăzută de art. 17 C. proc. civ., ca urmare a faptului

că, potrivit art. 13 C. proc. civ., Judecătoria sectorului 1 București este competentă

teritorial să soluționeze ultimele două capete de cerere având ca obiect constatare

uzucapiune și accesiune.

S-a constatat că dispozițiile imperative

ale art. 14 C. proc. civ. reglementează un caz de competență teritorială exclusivă,

de la care nu sunt permise derogări.

Investită cu soluționarea conflictului

negativ de competență ivit între Judecătoria Hârșova și Judecătoria sectorului 1

București, în ceea ce privește primele două petite ale cererii de chemare în judecată,

având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii și constatarea vacanței succesorale,

Curtea va constata că în speță competența soluționării celor două cereri revine

Judecătoriei Hârșova pentru considerentele ce succed:

Acțiunea formulată de reclamanții J.C.

și J.V. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor,

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța cuprinde mai multe capete

de cerere care nu au caracter accesoriu unele față de celelalte, pentru a fi aplicabile

dispozițiile art. 17 C. proc. civ., astfel încât să opereze prorogarea de competență.

Având în vedere că există norme de competență

teritorială de ordine publică diferite pentru primele două capete de cerere (art.

14 C. proc. civ.) și pentru ultimele două capete de cerere (art. 13 C. proc. civ.),

s-a disjuns soluționarea celor din urmă, având ca obiect uzucapiune și accesiune

imobiliară.

Prin urmare se va constata că a rămas în

discuție soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe

numai în ceea ce privește cererile privitoare la moștenirea defunctei Mocanu Voica,

guvernate de normele de competență cuprinse în art. 14 pct. 2 C. proc. civ.

Aceste petite, având ca obiect dezbaterea

succesiunii rămase de pe urma defunctei M.V., cu ultim domiciliu în localitatea

P., județul Constanța, așa cum reiese din extrasul din registrul de deces, nu pot

fi calificate ca acțiuni reale privitoare la bunuri imobile, spre a putea fi incidente

dispozițiile art. 13 C. proc. civ.

Dispozițiile imperative ale art. 14 C.

proc. civ. reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, de la care

nu sunt permise derogări, acestea prevalând față de dispozițiile art. 13 C. proc.

civ., atunci când cele două prevederi legale intră în coliziune.

Practica judiciară și doctrina sunt unanime

în sensul menționat, argumentând prevalenta dispozițiilor art. 14 C. proc. civ.

pe considerente ce țin de ordinea reglementării și de buna administrare a justiției,

îndeosebi sub aspect probatoriu.

Pentru aceste considerente, urmează ca

Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., să stabilească competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârșova, județul Constanța, ca instanță a ultimului

domiciliu al defunctei M.V., decedată la 11 decembrie 1968.

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârșova.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 martie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-10-14
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4493/2013
de moștenitor din 25 octombrie 1977 întocmit de Notariatul de stat al sectorului 7 București, la data de 10 august 1977 a decedat G.S., în masa succesorală rămasă de pe urma acesteia intrând, printre altele, și cota indiviză de 1⁄2 din imob
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #187758)
21/07.08.2014, așa cum rezultă din adresa nr. 1261712/10384/18.09.2014, eliberată de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru - spre știință - Primăriei Sectorului 5 - D.G.LT.L. sector 5. În drept, cererea
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86916)
confirma această susținere. Prin urmare, la data decesului E.L., singurul succesibil în viață era nepoata de soră, U.R., pentru că atât părinții cât și soțul defunctei dar și sora sa, M.G., erau decedați. Pentru U.R., persoană cu vocație la
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 110/2013
al numitei M.V.Ș., decedată fără moștenitori, solicitând să se constate pe cale incidentală succesiunea vacantă de pe urma numitei M.V.Ș., să se constate calitatea de moștenitor a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, celelalte capete
ÎCCJ 2010-09-20
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4593/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 11 aprilie 2008, reclamantul A.C. a chemat în judecată pe pârâții B.I. și I.I. solicitând intimatei ca prin hotărârea ce o va pronunța să i se recunoască dreptul de proprietate asupra
Sursă