ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 560/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 560/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 3280 din 13 iulie 2004 pe rolul Tribunalului Brăila,

reclamanta SC P.R. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.P. SA,

solicitându-se [(așa cum s-a precizat în condițiile art. 132 alin. (2) C. proc.

civ.)] obligarea pârâtei la plata sumei de 61.048 lei Ron (echivalentul sumei

de 14.942,17 Euro cu TVA, la cursul B.N.R. de 40.856 lei/Euro din 13 iulie

2004) pentru lipsa de folosire a cofrajelor tip P., pe Perioada 30 ianuarie

2004 – 13 iulie 2004, reprezentând chiria pe care pârâta ar fi trebuit să o

plătească și cu care s-a îmbogățit fără justa cauză.

S-a mai solicitat,

printr-un alt capăt de cerere, obligarea pârâtei la plata sumei de 81.552 lei

Ron (echivalentul a 20.007,74 Eur, la cursul B.N.R. de 40.760 lei/Eur din 13

iulie 2004) reprezentând contravaloarea cofrajelor tip P. rebut și lipsa,

conform anexei la cererea modificată.

Motivând în fapt,

reclamanta a arătat că pârâta SC A.P. SA a intrat în posesia cofrajelor tip P.

prin preluarea lucrărilor de construcție la blocul B3 din cartierul Craiovița

Nouă de la SC C.I.G. SA cu care a avut raporturi contractuale. A precizat ca SC

C.I.G. SA a intrat în reorganizare judiciară.

La preluarea

lucrărilor blocului B3 de la această societate, cofrajele tip P. se găseau

montate și pregătite pentru turnarea betonului la planșeul peste etajul 2.

Reclamanta a motivat

că a contractat-o pe pârâta SC A.P. SA pentru a încheia contract de închiriere,

dar oferta de contract a fost refuzată de pârâtă.

A susținut că, prin

adresa nr. 24 din 30 ianuarie 2004 a recunoscut faptul că are posesia

cofrajelor tip P., cât și tipurile de cofraje, cantitățile pentru fiecare tip,

conform cu anexa la oferta contractului de închiriere nr. M181 din 5 decembrie

2003.

Întrucât pârâta SC A.P.

SA a folosit cofrajele tip P., proprietatea reclamantei SC P.R. SRL, fără să

aibă titlu legal, respectiv fără să plătească chirie, reclamanta a considerat

că pârâta s-a îmbogățit fără justă cauză, cu valoarea chiriei în detrimentul

reclamantei SC P.R. SRL.

În ceea ce privește

cel de-al doilea capăt de cerere, s-a arătat că prin nerestituirea cofrajelor,

patrimoniul pârâtei a crescut cu valoarea acestora, iar patrimoniul reclamantei

a sărăcit cu aceeași valoare.

În drept, s-a invocat

principiul îmbogățirii fără justă cauză.

Prin întâmpinare,

pârâta SC A.P. SA a solicitat respingerea acțiunii, precizând următoarele:

La încheierea

contractului de finalizare a blocului s-au găsit unele bunuri abandonate de

către SC C.I.G. SA, care începuse lucrarea, printre care și unele cofraje care,

în cea mai mare parte, se aflau montate pe pozițiile de turnare a betoanelor.

Bunurile găsite au

fost depozitate separat de cele preluate de la SC C.I.G. SA Craiova.

Cu privire la

contractul de locațiune invocat de reclamantă s-a susținut de către pârâtă că

nu a refuzat încheierea acestuia pentru că s-a semnat și ștampilat contractul,

cu obiecțiuni privind intrarea în vigoare a acestuia, după predarea-primirea

bunurilor închiriate.

Deși contractul a

fost trimis pentru a fi semnat la sfârșitul lunii ianuarie 2004, reclamanta a

solicitat chirie pe Perioada decembrie 2003 – februarie 2004, adică și pentru o

perioadă anterioară.

Cât privește adresa nr.

24 din 30 ianuarie 2004, pârâta a susținut că ea nu a recunoscut posesia

bunurilor, ci a confirmat că există în șantier bunuri și că nu înțelege să

încheie contractul propus de reclamantă.

Cât privește faptul

că s-a îmbogățit fără justă cauză, pârâta a pretins în esență că nu a folosit

cofrajele și că nici nu și-le-a însușit.

În acest sens, s-a

susținut de către pârâtă că nu poate fi obligată să restituie ceea ce nu a

primit.

Totodată, pârâta a

recunoscut că la 14 mai 2004 s-au turnat betoanele cu cofrajele existente

pentru care a semnat contractul cu obiecțiuni.

Întrucât nu a preluat

cofrajele nici de la SC C.I.G. SA Craiova, nici de la reclamanta-pârâtă a

considerat că nu are obligația de a le restitui, reclamanta predându-le în fapt

la SC C.I.G. SA.

Instanța de fond a

administrat probe constând în înscrisuri, interogatoriu și expertiză

tehnică-contabilă.

Prin obiectivele la

expertiza tehnică-contabilă, s-a urmărit a se stabili dacă în afară de

cofrajele tip P., menționate în anexă la acțiune, mai exista și alt tip de

cofraje, aparținând altor beneficiari. S-a mai dispus a se verifica contractele

de închiriere între SC P. SRL și SC C.I.G. SA. În ceea ce privește numărul și

codul cofrajelor, să se calculeze valoarea chiriei în două variante (6 % din

valoarea cofrajelor și media chiriei pe timp de o lună din contractele cu alți

beneficiari). Un alt obiectiv a vizat calculul valorii cofrajelor tip P. rebut

și lipsa, conform procesului-verbal de recepție-retur marfa nr. 1085 din 7

septembrie 2004, raportat la valoarea de catalog a cofrajelor de tip P.

Prin sentința civilă nr.

193 din 19 decembrie 2005, Tribunalul Brăila a respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, din analiza probelor administrative, că

pârâta nu a folosit cofrajele tip P., deoarece nu i-au fost predate. Singura

probă administrată de reclamantă este procesul-verbal din 28 mai 2004 prin care

s-a constatat că placa de beton armat de la etajul 3 este cofrată cu elemente

tip P., dar nu se precizează dacă pârâta sau SC C.I.G. SRL a efectuat cofrajul.

Se arată că

reclamanta este în drept să recupereze cofrajele de la SC C.I.G. SRL, cu care are raporturi contractuale comerciale și căreia i-a predat cofrajele,

chiar dacă acestea se afla în reorganizarea judiciară.

În ceea ce privește cel

de-al doilea capăt de cerere, instanța de fond a reținut că după data introducerii

acțiunii, prin procesul-verbal de recepție-retur marfă nr. 1085 din 7

septembrie 2004 întocmit de reclamantă, cofrajele au fost preluate de

reclamantă în totalitate și, mai mult decât atât, nu există nici un act prin

care pârâta să se oblige să asigure paza acestor cofraje, astfel încât nu poate

fi trasă la răspundere pentru o eventuală lipsă față de cantitatea pe care

reclamanta a predat-o unui terț (C.I.G. SRL).

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a formulat apel reclamanta SC P.R. SRL, înregistrat

sub nr. 1204/44/2006 la Curtea de Apel Galați.

A criticat hotărârea

instanței de fond sub aspectul neegalității și netemeiniciei, motivând

următoarele:

Instanța de fond a

schimbat temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, fără a-l pune în

discuția părților, încălcând principiul contradictorialității și principiul

dreptului la apărare. Astfel, instanța de fond fără să pună în discuția

părților pe parcursul judecății și a dezbaterilor, temeiul juridic al cererii,

a schimbat acest temei (îmbogățirea fără justă cauză, stabilit de reclamantă,

în răspundere contractuală) și a dat o altă interpretare probelor administrate.

Astfel, instanța de

fond, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., a stabilit

fără echivoc că temeiul juridic al cererii de chemare în judecată cu care a

fost investită este îmbogățirea fără justă cauză, așa cum s-a consemnat prin

încheierea din 27 octombrie 2004.

Cu toate acestea,

prin hotărârea pronunțată, a schimbat acest temei, considerând că este fondat

pe răspundere contractuală, așa cum rezultă din hotărârea apelată.

Instanța de fond a

făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 39 C. com., apreciind că între

părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. M/181 din 5 decembrie 2003, sub

condiție suspensivă de executare. Prin stabilirea greșită, la momentul

pronunțării a unui alt cadru procesual, instanța nu a soluționat fondul cauzei

în raport de temeiul juridic legal stabilit inițial chiar de instanța de

judecată.

Apelanta-reclamantă

considera că, în aceste condiții, se impune rejudecarea cauzei de către

instanța de fond, în raport de temeiul juridic, „îmbogățirea fără justă cauză”

stabilit prin cererea de chemare în judecată și însușit de instanță prin

încheierea de ședință in 27 octombrie 2004.

S-a mai criticat

hotărârea sub aspectul greșitei stabiliri a situației de fapt, care nu se

susține pe mijloacele de probă administrate și, prin urmare, a făcut o

apreciere defectuoasă a valorii mijloacelor de probă administrate în cauză.

În dezvoltarea acestor

motive, s-a arătat în esență următoarele:

Intimata-pârâtă „A.”

a intrat în posesia cofrajelor P. odată cu preluarea contractului de

subantrepriză a blocului B3 în cartierul Craiovița Nouă din Craiova. A. a

recunoscut prin întâmpinarea nr. 381 din 5 august 2004, împrejurarea conform

căreia cofrajele P. erau montate pe pozițiile de turnare a betoanelor peste

etajul 2 al blocului B3.

Intimata-pârâtă „A.”

a recunoscut prin adresa nr. 24 din 30 ianuarie 2004 că a avut posesia

cofrajelor P., confirmând existența acestora în șantier și menținând tipurile

de cofraje existente la fiecare scară a blocului B3 și numărul acestora.

Această situație de fapt este confirmată de A. și prin adresa nr. 401 din 13

august 2004.

Apelanta reclamantă a

mai arătat că a solicitat, în acea P., Judecătoriei Craiova o asigurare de

dovezi, pentru a se stabili tipul cofrajelor utilizate de A. la punctul de

lucru din Craiova. Raportul de expertiză judecat a stabilit că pârâta folosea

cofrajele P. la construcția blocului B3, la turnarea planșeului peste etajul 3,

cofraje evidențiate pe categorii în adresa nr. 24 din 30 ianuarie 2004, emisă

de A.

S-a susținut că, în

mod greșit, s-a reținut la punctul 6 din Suplimentul la Raportul de expertiza tehnico-economică din 3 noiembrie 2005 faptul că pârâta a folosit

cofraje tip M. și O.M. câtă vreme, în realitate, cofrajele folosite erau tip P.

S-a învederat că

intimata-pârâtă prin adresa nr. 401 din 13 august 2004 a recunoscut faptul că cofrajele P. se găseau la șantierul blocului B3 din Craiova și a propus

ca aceste cofraje să fie predate proprietarului de drept întrucât blocul urma

să fie predat beneficiarului.

S-a invocat adresa nr.

1086 din 6 septembrie 2004 prin care apelanta reclamantă a adus la cunoștința

pârâtei condițiile de predare a cofrajelor, procesul-verbal nr. 1085 din 7

septembrie 2004 privind preluarea unei părți din cofraje, rezultând ca

reprezentanții intimatei pârâte au refuzat să semneze acest act.

În sfârșit, s-a

invocat și raportul de expertiză tehnico-contabilă din 17 martie 2004 prin care

s-a stabilit valoarea cu care a fost sărăcită apelanta-reclamantă atât pentru

lipsa de folosire a cofrajelor, în perioada 30 ianuarie 2004 – 13 iulie 2004,

cât și valoarea cofrajelor P. nerestituite de A., în raport de valoarea de catalog

(valoarea de înlocuire).

S-a mai motivat

faptul că în considerentele hotărârii instanței de fond sunt greșeli de

interpretare și redare după cum urmează:

- instanța de fond a

reținut greșit în considerentele hotărârii că antreprenorul general a fost SC I.C.

SA București în Perioada în care P. a avut relații contractuale cu SC C.I.G. SA

Craiova.

- instanța de fond a

reținut greșit că A. a primit inventarul de șantier de la SC C.I.G. SA Craiova, dar printre bunurile primite nu se aflau cofrajele P. A. nu a făcut

dovada existenței unui inventar de predare-primire a bunurilor din șantier

încheiat cu SC C.I.G. SA Craiova.

Instanța de fond a

reținut greșit că P. a indicat trei temeiuri juridice diferite în cererea de

chemare în judecată: plata chiriei reglementată de art. 1429 alin. (2) C. civ.,

răspunderea delictuală art. 998 C. civ., răspunderea delictuală art. 998 C.

civ. și următoarele și îmbogățirea fără justă cauză art. 992 C. civ.

A precizat că a

folosit noțiunea de „chirie” și „lipsa de folosință” în cererea de chemare în

judecată pentru a defini echivalentul îmbogățirii fără justa cauză pentru

folosirea cofrajelor P.

Instanța de fond a

reținut greșit că singura probă administrată de reclamantă ar fi

procesul-verbal din 28 mai 2004.

În drept, a invocat

dispozițiile art. 282 și următoarele C. proc. civ.

Legal citată,

intimata pârâtă SC A.P. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind

temeinică și legală.

S-a susținut ca instanța

de fond, pe baza probelor administrate, a stabilit situația de fapt și de drept

în care s-au aflat părțile din proces iar, în raport de aceasta, a respins

cererea ca nefondată.

Pe fondul cauzei,

pârâta a susținut că nimeni nu i-a predat cofrajele lăsate de SC C.I.G. SA,

nici alte bunuri care aparținuseră acesteia.

A recunoscut că

apelanta reclamantă a încercat să închirieze cofrajele încă din luna decembrie

închirieze și cofraje pe care reclamanta le vânduse către SC C.I.G. SA,

respectiv bunuri în valoare de 11.199 Euro, pe care ulterior ar fi trebuit să

le restituie.

Pârâta a arătat că,

prin adresa nr. 24 din 30 ianuarie 2004, a comunicat reclamantei un răspuns la

propunerea de contract, transmisă la 5 decembrie 2003, confirmând doar

existența pe șantier a respectivelor cofraje și nicidecum o recunoaștere a

faptului că deține în posesie acele cofraje.

Pârâta afirmă că nu a

folosit cofraje P. și nu are nici o obligație față de reclamantă în cauză

nefiind îndeplinite condițiile pentru a fi obligată la despăgubiri pe temeiul

îmbogățirii fără justă cauză.

Analizând

netemeinicia și nelegalitatea sentinței în raport de criticile formulate,

Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr.

133/ A din 27 octombrie 2006, a admis apelul declarat de reclamanta SC P.R. SRL

Balotești, schimbând în tot sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii,

obligând pârâta SC A.P. SA Brăila, către reclamantă la plata sumei de 4564,95

Euro, în echivalent lei la data introducerii acțiunii (curs B.N.R. din 13 iulie

2004 de 40915 lei /Rol/Eur) sumă cu care s-a îmbogățit fără justă cauză.

S-a respins capătul

de cerere, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 81.555 Ron, echivalentul

a 20.007,74 Eur la cursul BNR din 13 iulie 2004, reprezentând contravaloarea

cofrajelor tip P., rebut și lipsă, ca nefondat.

S-a obligat

pârâta-intimată către apelantă la plata sumei de 7675,4 Ron, cheltuieli de

judecată la fond și apel (1675,4 Ron taxă timbru fond și apel în limita

pretențiilor admise și 600 Ron, onorariu și cheltuieli apărător diminuate

potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut:

Între reclamanta SC P.R.

SRL București și SC C.I.G. SA Craiova au existat raporturi contractuale, având

ca obiect închirierea cofrajelor tip P. SC C.I.G. SA a intrat în insolvență și

în acest context, pârâta SC A.P. SA a devenit subantreprenorul lucrărilor de

construcție ale blocului B3 din cartierul Craiovița Nouă din Craiova (scările 4

și 5).

La preluarea

lucrărilor, ambele părți au confirmat că se executase cofrarea cu cofraje tip P.

peste etajul 2 de către SC C.I.G. SA fiind pregătite practic pentru turnarea

betonului.

În acest context,

reclamanta a transmis pârâtei prin corespondență contractul de închiriere nr. 181

din 5 decembrie 2003 având ca obiect încheierea cofrajelor tip P. cu

specificația detaliată a elementelor de cofrare cuprinsă în anexa nr. 1 la

contract.

Prin adresa nr. 24

din 30 ianuarie 2004, emisă de intimata-pârâtă SC A.P. SA Brăila, s-a comunicat

reclamantei SC P.R. SRL situația elementelor de cofrare existente pe teren în

comparație cu situația celor cuprinse în anexa 1 la contract.

Prin această adresă

intimata-pârâtă a comunicat apelantei reclamante și faptul că situația

bunurilor care ar putea constitui obiectul contractului de închiriere nu este

adaptată realității de pe șantier.

În raport de

conținutul său concret, adresa nr. 24 din 30 ianuarie 2004 nu poate fi

interpretată așa cum susține reclamanta, ca o recunoaștere a folosirii

cofrajelor la construcția blocului B3, scara B și scara C de către pârâtă.

Intimata-pârâtă a

condiționat intrarea în vigoare a contractului în momentul în care se va realiza

predarea-primirea între SC P.R. SRL și SC C.I.G. SA și apoi întocmirea

procesului-verbal cu SC A.P. SA.

Practic, pârâta a

solicitat reclamantei să procedeze la o inventariere a bunurilor aflate pe

teren și apoi să aibă loc predarea acestora către pârâtă, operațiune de natură

să stabilească cu exactitate situația bunurilor din șantier în funcție de care

s-ar fi putut naște întinderea drepturilor și obligațiilor părților prin

contractul propus.

Apelanta reclamantă

nu a procedat la predarea bunurilor către pârâtă după o prealabilă inventariere

a acestora. Intrarea în vigoare a contractului depinde de îndeplinirea

condiției suspensive de predare-primire a bunurilor aflate pe șantier, ceea ce

în cauză nu s-a realizat.

În acest context, nu

se poate considera că instanța de fond a greșit atunci când a argumentat în

cuprinsul hotărârii, faptul că nu se poate reține în sarcina pârâtei nașterea

vreunei obligații în baza acestui contract, afectat de modalități.

Instanța de fond a

analizat cauza sub toate aspectele, prin raportare la situația de fapt, iar în

ultima parte a considerentelor care au stat la baza soluției dată primului

capăt de cerere, s-a analizat pricina sub aspectul temeiului juridic al

îmbogățirii fără justă cauză.

Curtea constată că,

pe acest temei, instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor

administrate în cauză, greșind astfel în stabilirea situației de fapt reținută

în fundamentarea soluției.

Astfel, raportul de

expertiză tehnică, întocmit în cadrul procedurii speciale de asigurare a

dovezilor în dosarul nr. 11629/2004 al Judecătoriei Craiova, relevă faptul că

intimata pârâtă a folosit cofraje tip P. în executarea lucrării de construcție

a blocului B3 tronson C din Craiova nouă, respectiv la planșeul de perete

etajul III. Elementele componente ale cofrajelor de tip P. au fost descrise ca

fiind grinzi de lemn GT 24-1,50 – 3,60, popi telescopici tip PEP20-2,6 – 3,50;

PEP30-1,5 – 3,50; DS 350N: DS 300N, trapezi universali (zincat), elemente cap

în cruce 20 x 24 S (zincat).

Această probă este

concludentă în cauză sub aspectul situației de fapt descrise în raportul de

expertiză. Intimata pârâtă a invocat faptul că nu a fost legal citată la

efectuarea lucrării și că, după declanșarea litigiului judiciar, a formulat

recurs împotriva încheierii de soluționare a cererii de asigurare dovezi. Chiar

dacă s-ar constata neregularități ale procedurii de citare a părților cu ocazia

soluționării cererii de asigurare dovezi, totuși raportul de expertiză efectuat

cu această ocazie, poate fi valorificat ca o probă cu caracter extrajudiciar

care stabilește o situație de fapt care nu a fost infirmată în cauză.

Chiar dacă proba cu

expertiza tehnico-contabilă administrată cu ocazia judecării cauzei în fond a

stabilit că intimata a închiriat de la SC N.R. SRL și de la SC O.M.C. SRL Craiova elemente de cofraj care erau suficiente pentru execuția cofrajului

pentru 2 planșee, se poate constata că acestea au folosit la cofrarea

planșeului peste nivelul 3, scara 5 și a planșeului peste nivelul 4, scara 4, (pct.

6.1 art. a și b din expertiză). Coroborând această situație cu cea reținută în

expertiza efectuată în cadrul procedurii de asigurare dovezi, rezultă cu

certitudine că planșeul perete la nivelul 3 a fost cofrat cu elemente de cofrare tip P.

Perioada în care s-au

folosit aceste cofraje tip P. este cea stabilită prin expertiza tehnico

contabilă efectuată cu ocazia judecării cauzei în fond, respectiv 21 februarie

2004 – 23 mai 2004.

În stabilirea acestei

perioade s-a avut în vedere analiza documentației tehnice de execuție a

structurii de rezistență, a condicii de evidență a betoanelor turnate și a

procesului – verbal de control a stadiului în faza determinantă.

Chiria de care ar fi

beneficiat reclamanta s-a calculat conform ofertei și anexei 1 la contractul de

închiriere nr. M181 din 5 decembrie 2005, rezultând o sumă de 4.564,95 Euro

fără TVA.

Așa fiind, prin

folosirea de către pârâtă a cofrajelor tip P., proprietatea reclamantei,

patrimoniul acesteia s-a mărit cu suma de bani pe care ar fi trebuit să o plătească

reclamantei cu titlu de chirie.

Ca o consecință a

sporirii patrimoniului pârâtei, cel al reclamantei s-a micșorat cu aceiași

sumă.

Pentru înlăturarea

dezechilibrului creat între patrimoniile părților în litigiu, ținând seama de

faptul că reclamanta nu are alt mijloc pentru recuperarea pierderii suferite,

s-a admis acțiunea, în limita sumei cu care s-a dovedit diminuarea

patrimoniului reclamantei, respectiv suma de 4.564,95 Euro, în echivalent lei

la data introducerii acțiunii, 13 iulie 2004.

Reclamanta nu a

dovedit că pârâta a folosit elementele de cofrare tip P. și pentru alte faze

ale lucrării de edificare a blocului B3 pentru a fi obligată pârâta la data

întregii sume solicitate cu titlu de prejudiciu încercat.

Cât privește capătul

de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 81.552 lei

reprezentând contravaloarea cofrajelor tip P. rebut și lipsa, instanța reține

că în cauză, apelanta reclamantă nu a dat curs invitației pe care i-a adresat-o

pârâta, de a se prezenta la fața locului, în șantier, pentru a inventaria

bunurile care au fost folosite de SC C.I.G. SRL și apoi să se întocmească

proces-verbal de predare-primire către intimata pârâtă.

Datoria acestui

refuz, practic, în cauză, nu s-a reușit a se perfecta contractul de închiriere

și, în atare situație, nu se poate reține în sarcina pârâtei obligația de a

păzi bunurile reclamantei care au fost abandonate de SC C.G. SRL și de a

răspunde pentru eventualele lipsuri și nici de a plăti eventualele lipsuri și

nici de a plăti eventualele rebuturi. Pentru aceste considerente, s-a respins

cel de-al doilea capăt de cerere.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. civ., intimata pârâtă, ca

parte căzută în pretenții, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată

constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar corespunzătoare pentru

judecata în fond și în apel, proporțional cu cuantumul sumei admisă cu titlu de

pretenții (pierdere suferită).

În privință cuantumul

cheltuielilor constând în onorariu avocat s-a apreciat că aceasta este de

64.633,61 lei (potrivit facturilor fiscale depuse la dosarul instanței de fond

și la dosarul instanței de apel), mai mare chiar decât cuantumul sumei

solicitată prin primul capăt de cerere.

Or, admițând în parte

acțiunea, partea căzută în pretenții nu poate fi obligată la plata întregului

onorariu achitat avocatului de partea adversă. Ținând seama de limitele în care

acțiunea a fost admisă și de gradul de complexitate a cauzei, instanța de apel

a diminuat suma solicitată cu titlu de onorariu avocat, în temeiul art. 274 alin.

(3) C. proc. civ., până la concurența sumei de 6000 lei, sumă pe care a

considerat-o rezonabilă.

Împotriva acestei

decizii, părțile au introdus recurs.

Recurenta-reclamantă

SC P.R. SRL, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5; pct.

7, 9, a susținut că decizia atacată este nelegală pentru următoarele

considerente:

- instanța de apel a

soluționat cauza încălcând principiul contradictorialității și al dreptului de

apărare, deoarece a menținut hotărârea pronunțată la fond, deși instanța a

schimbat cadrul procesual fără al pune în discuția părților.

Astfel, deși instanța

a fost sesizată să judece cererea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, a

schimbat temeiul cauzei, judecând cererea pe temeiul răspunderii contractuale.

- hotărârea instanței

de apel conține motive contradictorii, relevante fiind aprecierile cu privire

la adresa nr. 24 din 30 ianuarie 2004 emisă de A., raportul de expertiză

tehnică întocmit în cadrul procedurii de asigurare de dovezi și suplimentul la

raportul de expertiză tehnico-contabilă din 3 noiembrie 2005.

- instanța de apel,

încălcând dispozițiile art. 297 C. proc. civ., a preluat greșit temeiul juridic

stabilit eronat de prima instanță, ca fiind „îmbogățirea fără justă cauză” și

nu răspunderea contractuală deoarece în cauză nu s-au perfectat contracte de

închiriere între părți.

În aceste condiții

instanța de apel, avea obligația să constate, că prin schimbarea temeiului

juridic în momentul pronunțării, prima instanță nu a soluționat cauza pe fond

și în aceste condiții sentința trebuia desființată cu trimitere spre

rejudecare.

Recurenta SC A.P. SA,

invocând în drept că decizia atacată este afectată de motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 3 și 304 pct. 7 C. proc. civ., invocând în fapt

următoarele critici.

- instanța nu a

analizat cauza sub aspectul competenței materiale și să constate natura civilă

a pretențiilor formulate.

- hotărârea recurată

cuprinde motive contradictorii dar și străine de natura pricinii, situație ce

rezultă din aprecierile făcute asupra rapoartelor de expertiză, care conțin

concluzii divergente cu privire la folosirea sau nefolosirea cofrajelor.

Recursurile sunt

nefondate pentru următoarele considerente:

Instanța de apel, a

apreciat corect că prima instanță nu a schimbat cadrul procesual al cauzei,

judecata făcându-se în raport de temeiul de drept invocat de reclamantă.

În acest contest,

s-au analizat pretențiile formulate, în raport de cerințele impuse de

instituția îmbogățirii fără justă cauză, acțiunea fiind respinsă ca nedovedită.

Reanalizând

probatoriul administrat, ca efect al caracterului devolutiv al apelului,

instanța păstrând cadrul procesual, a stabilit în mod judicios, că pârâta a

folosit cofrajele în afara unor relații contractuale mărindu-și patrimoniul cu

suma de bani pe care ar fi trebuit ă o plătească drept chirie, dacă s-ar fi

încheiat un contract de închiriere.

Motivarea deciziei

atacate, corespunde cerințelor prevăzute de art. 261 C. proc. civ., instanța

argumentând coerent temeiul obligării la despăgubiri și justificând cuantumul

despăgubirilor acordate, în raport de starea de fapt reținută.

Or, starea de fapt nu

mai poate fi repusă în discuție, dat fiind caracterul recursului așa cum se

desprinde din economia art. 304 C. proc. civ.

Urmează a se mai

reține că litigiul dintre părți a fost corect calificat ca un litigiu

comercial, judecarea cauzei făcându-se fără încălcarea competenței materiale.

Așa fiind, pentru

cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile

declarate de reclamanta SC P.R. SRL Balotești și pârâta SC A.P. SA Brăila

împotriva deciziei nr. 133 din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 15 februarie 2008.