ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1010/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 octombrie 2011, Parohia Ortodoxă "A.M.D." a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Mogoșești, județul Iași, prin primar, pentru ca, în contradictoriu cu aceasta și în conformitate cu art. 111 C. proc. civ., să se constate că reclamanta este singurul proprietar al imobilelor: biserică, casa de prăznuire, grajd, dependințe, casa parohială, teren intravilan aferent și cimitir, toate situate în intravilanul satului Hadîmbu, comuna Mogoșești. În fapt, în motivarea cererii, reclamanta a arătat că Parohia Ortodoxă "A.M.D.", sat Hadîmbu, comuna Mogoșești, este atestată documentar de o perioadă cu mult mai mare de 30 de ani.

Imobilele mai sus menționate au fost dintotdeauna în posesia și folosința Parohiei Ortodoxe "A.M.D.", sat Hadîmbu, comuna Mogoșești, posesie pe care o continuă și astăzi, în mod netulburat și sub nume de proprietar. Parohia Ortodoxă "A.M.D.", sat Hadîmbu, Comuna Mogoșești a investit mereu în aceste clădiri, întreținându-le și stăpânindu-le netulburat, în mod efectiv, fără întrerupere și sub nume de proprietar. Întrucât, în vremea edificării acestor construcții, legislația timpului nu presupunea existența unor autorizații de construcție sau a unor cărți funciare, Parohia Ortodoxă "A.M.D.", sat Hadîmbu, comuna Mogoșești nu deține acte de proprietate autentice, ci doar niște acte preliminare în dovedirea dreptului de proprietate - inventar, jurnal.

În acest sens, nu se poate uza de calea realizării dreptului și, de aceea, a apelat la procedura prevăzută de art. 111 C. proc. civ. În prezent, toate aceste clădiri necesită intervenții urgente la structura de rezistență, la ziduri și acoperiș, lucrări care trebuie să aibă la bază autorizație de construcție. Pe de altă parte, pentru a elibera aceste autorizații, Primăria Mogoșești solicită acte autentice de proprietate. Întrucât, de peste 30 de ani, posesia asupra acestor imobile este pașnică, efectivă, netulburată și sub nume de proprietar, a solicitat, conform art. 111 C. proc. civ., să se constate că este unicul proprietar al imobilelor amintite. Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția autorității de lucru judecat.

A arătat pârâtul că între părți s-a pronunțat Sentința civilă nr. 2158 din 19 octombrie 2011, în Dosarul nr. 5356/99/2011 rămasă irevocabilă prin neapelare. Tribunalul Iași, prin Sentința civilă nr. 938/2012 din 11 aprilie 2012, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins, pentru autoritate de lucru judecat, acțiunea civilă formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă "A.M.D." sat Hadîmbu, comuna Mogoșești, jud. Iași în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mogoșești, jud. Iași, prin primar. Potrivit art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Analizând cele două acțiuni promovate de reclamantă, a reținut prima instanță că acestea sunt identice, între aceleași părți și având același obiect. După cum, în mod corect a arătat pârâtul în întâmpinare, raportat la dispozițiile art. 1201 C. civ., s-a apreciat că, în cauză, operează excepția autorității de lucru judecat. Prin Decizia civilă nr. 112 din 6 iulie 2012, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sus-menționatei hotărâri, reținând următoarele: Prin cererea cu care a învestit instanța de fond, Parohia Ortodoxă "A.M.D." a solicitat, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Mogoșești, să se constate că este singura proprietară a imobilelor: biserică, grajd, dependințe, casă parohială, casă de prăznuire, teren intravilan aferent și cimitir, toate situate în sat Hadâmbu, comuna Mogoșești, județul Iași.

Anterior promovării acțiunii deduse judecății de față, Parohia Ortodoxă "A.M.D." a inițiat un alt demers judiciar, în contradictoriu cu aceeași pârâtă - Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Mogoșești și având același obiect, respectiv, constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilelor: casă de prăznuire, biserică, grajd, dependințe, casă parohială, teren aferente și cimitir, toate amplasate în sat Hadâmbu, comuna Mogoșești, județul Iași. Fundamentul juridic al ambelor procese l-au constituit art. 1890 C. civ. și 111 C. proc. civ. Prima acțiune a reclamantei-apelante a fost finalizată prin Sentința civilă nr. 2158/2011 din 19 octombrie 2011 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă și irevocabilă, prin neapelare, în sensul respingerii, ca neîntemeiată.

În aceste condiții, instanța de fond a procedat la o corectă aplicare a prevederilor art. 166 C. proc. civ. raportat la art. 1201 C. civ. și a soluționat prezenta cauză prin admiterea excepției autorității de lucru judecat. Așa cum a statuat și tribunalul, potrivit art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Curtea a reținut că puterea de lucru judecat presupune că hotărârea judecătorească ce a pus capăt litigiului, după dezbateri contradictorii și cu respectarea unei proceduri probatorii menite să dea posibilitatea judecătorilor să stabilească în mod corect adevăratele raporturi, să se bucure de prezumția absolută de adevăr, iar, ulterior, nimeni să nu mai poată pune în discuție dreptul consfințit prin hotărâre, după rămânerea ei definitivă și irevocabilă.

A apreciat curtea că numai susținerile care au servit de bază judecății și drepturile ce le constată sunt protejate de puterea lucrului judecat. Susținerea reclamantei referitoare la faptul că, în litigiul finalizat prin Sentința civilă nr. 2158/2011 din 19 octombrie 2011 a Tribunalului Iași, nu s-au administrat probe și, că astfel ar exista o situație similară aceleia în care o primă acțiune ar fi fost respinsă, ca prematură, deoarece nu s-ar fi împlinit prescripția achizitivă, nu a fost primită de către instanța de apel. Aceasta, deoarece, prima acțiune a reclamantei a fost respinsă, ca neîntemeiată, ceea ce presupune că s-a dezbătut fondul litigiului dedus acelei judecăți, iar Parohia Ortodoxă "A.M.D." a avut posibilitatea, dar și obligația - conform art. 129 alin. (1) C. proc.

civ. - să-și probeze pretențiile formulate. Împotriva sus-menționatei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în judecată, consecință a admiterii excepției autorității de lucru judecat. În acest scop, a învederat că în primul litigiu acțiunea sa a fost respinsă justificat de faptul că nu au fost administrate niciun fel de probe în susținerea sa. În acest fel nu se poate reține autoritatea de lucru judecat în cauza dedusă judecății, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. Au arătat că procesul dintre părți nefiind soluționat pe fond, întrucât a fost decăzută din dreptul de a propune probe, nu sunt întrunite condițiile stipulate de norma legală invocată, ceea ce atrage incidența cazului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și, în urma rejudecării cauzei, respingerea excepției autorității de lucru judecat și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru evocarea fondului litigiului. Recursul este fondat. Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate. Pentru a exista însă lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunțată într-un proces anterior, tocmai în considerarea faptului că puterea lucrului judecat constituie, în mod incontestabil, o calitate care se atașează hotărârii judecătorești, este necesar ca prima hotărâre, rămasă definitivă, să fi rezolvat în fond procesul dintre părți.

Ca urmare, alături de verificarea îndeplinirii/întrunirii elementelor puterii lucrului judecat, identitate de obiect, părți și cauză, este necesar ca hotărârea judecătorească însăși ca act de procedură, ce pune capăt unei dispute judiciare, să îndeplinească, printre altele, și condiția dezlegării fondului cauzei. Numai în aceste condiții partea care a câștigat procesul se poate prevala în cadrul unei acțiuni ulterioare de dreptul recunoscut. Dacă litigiul nu a fost soluționat în fond, instanța nepronunțându-se asupra drepturilor părților, hotărârea pronunțată nu are putere de lucru judecat.

Ca urmare, așa cum este cazul în speță, atunci când, prin prima hotărâre, acțiunea a fost respinsă întrucât "în cauză, deși reclamanta a solicitat administrarea atât a probei testimoniale cât și a probei cu expertiză tehnică în specialitatea topografică, cadastru și geodezie, instanța a procedat la decăderea reclamantei din probele încuviințate (...)" reținând că nu s-a conformat cerințelor art. 1169 C. civ., fără a analiza drepturile părților, este evident că existența unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni, din moment ce, în primul proces, fondul raporturilor juridice dintre părți nu a fost soluționat. În aceste condiții, prima hotărâre care nu a dezlegat nimic din situația litigioasă existentă între părți, nu se poate impune unui nou litigiu privind lămurirea și, în final, dezlegarea fondului acestuia.

Ca urmare, constatând că, rezultat al aplicării greșite a legii, instanțele au respins acțiunea dedusă judecății, consecința reținerii în mod greșit a puterii lucrului judecat a unei hotărâri ce nu are această aptitudine, potrivit considerentelor sus-enunțate, în temeiul art 312 (5) C. proc. civ., recursul reclamantei va fi admis cu consecința casării ambelor hotărâri și trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru evocarea fondului litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Parohia Ortodoxă A.M.D., împotriva Deciziei nr. 112 din 6 iulie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și Sentința nr. 938 din 11 aprilie 2012 a Tribunalului Iași și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2013. Procesat de GGC - NN