ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1010/2013

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26

octombrie 2011, Parohia Ortodoxă "A.M.D." a chemat în judecată pe

pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Mogoșești, județul Iași, prin

primar, pentru ca, în contradictoriu cu aceasta și în conformitate cu art. 111

C. proc. civ., să se constate că reclamanta este singurul proprietar al

imobilelor: biserică, casa de prăznuire, grajd, dependințe, casa parohială,

teren intravilan aferent și cimitir, toate situate în intravilanul satului

Hadîmbu, comuna Mogoșești.

În fapt, în motivarea

cererii, reclamanta a arătat că Parohia Ortodoxă "A.M.D.", sat

Hadîmbu, comuna Mogoșești, este atestată documentar de o perioadă cu mult mai

mare de 30 de ani.

Imobilele mai sus

menționate au fost dintotdeauna în posesia și folosința Parohiei Ortodoxe

"A.M.D.", sat Hadîmbu, comuna Mogoșești, posesie pe care o continuă

și astăzi, în mod netulburat și sub nume de proprietar.

Parohia Ortodoxă

"A.M.D.", sat Hadîmbu, Comuna Mogoșești a investit mereu în aceste

clădiri, întreținându-le și stăpânindu-le netulburat, în mod efectiv, fără întrerupere

și sub nume de proprietar.

Întrucât, în vremea

edificării acestor construcții, legislația timpului nu presupunea existența

unor autorizații de construcție sau a unor cărți funciare, Parohia Ortodoxă

"A.M.D.", sat Hadîmbu, comuna Mogoșești nu deține acte de proprietate

autentice, ci doar niște acte preliminare în dovedirea dreptului de proprietate

- inventar, jurnal. În acest sens, nu se poate uza de calea realizării

dreptului și, de aceea, a apelat la procedura prevăzută de art. 111 C. proc. civ.

În prezent, toate

aceste clădiri necesită intervenții urgente la structura de rezistență, la

ziduri și acoperiș, lucrări care trebuie să aibă la bază autorizație de

construcție. Pe de altă parte, pentru a elibera aceste autorizații, Primăria

Mogoșești solicită acte autentice de proprietate.

Întrucât, de peste 30

de ani, posesia asupra acestor imobile este pașnică, efectivă, netulburată și

sub nume de proprietar, a solicitat, conform art. 111 C. proc. civ., să se

constate că este unicul proprietar al imobilelor amintite.

Pârâtul a formulat

întâmpinare, invocând excepția autorității de lucru judecat.

A arătat pârâtul că

între părți s-a pronunțat Sentința civilă nr. 2158 din 19 octombrie 2011, în

Dosarul nr. 5356/99/2011 rămasă irevocabilă prin neapelare.

Tribunalul Iași, prin

Sentința civilă nr. 938/2012 din 11 aprilie 2012, a admis excepția autorității

de lucru judecat și a respins, pentru autoritate de lucru judecat, acțiunea

civilă formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă "A.M.D." sat Hadîmbu,

comuna Mogoșești, jud. Iași în contradictoriu cu Unitatea Administrativ

Teritorială Comuna Mogoșești, jud. Iași, prin primar.

Potrivit art. 1201 C.

civ., există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată

are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași

părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Analizând cele două

acțiuni promovate de reclamantă, a reținut prima instanță că acestea sunt

identice, între aceleași părți și având același obiect.

După cum, în mod

corect a arătat pârâtul în întâmpinare, raportat la dispozițiile art. 1201 C.

civ., s-a apreciat că, în cauză, operează excepția autorității de lucru

judecat.

Prin Decizia civilă

nr. 112 din 6 iulie 2012, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sus-menționatei hotărâri,

reținând următoarele:

Prin cererea cu care

a învestit instanța de fond, Parohia Ortodoxă "A.M.D." a solicitat,

în contradictoriu cu Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Mogoșești, să se

constate că este singura proprietară a imobilelor: biserică, grajd, dependințe,

casă parohială, casă de prăznuire, teren intravilan aferent și cimitir, toate

situate în sat Hadâmbu, comuna Mogoșești, județul Iași.

Anterior promovării

acțiunii deduse judecății de față, Parohia Ortodoxă "A.M.D." a

inițiat un alt demers judiciar, în contradictoriu cu aceeași pârâtă - Unitatea

Administrativ-Teritorială Comuna Mogoșești și având același obiect, respectiv,

constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilelor: casă de prăznuire,

biserică, grajd, dependințe, casă parohială, teren aferente și cimitir, toate

amplasate în sat Hadâmbu, comuna Mogoșești, județul Iași.

Fundamentul juridic

al ambelor procese l-au constituit art. 1890 C. civ. și 111 C. proc. civ.

Prima acțiune a

reclamantei-apelante a fost finalizată prin Sentința civilă nr. 2158/2011 din

19 octombrie 2011 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă și irevocabilă, prin

neapelare, în sensul respingerii, ca neîntemeiată.

În aceste condiții,

instanța de fond a procedat la o corectă aplicare a prevederilor art. 166 C.

proc. civ. raportat la art. 1201 C. civ. și a soluționat prezenta cauză prin

admiterea excepției autorității de lucru judecat.

Așa cum a statuat și

tribunalul, potrivit art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat

atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe

aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în

aceeași calitate.

Curtea a reținut că

puterea de lucru judecat presupune că hotărârea judecătorească ce a pus capăt

litigiului, după dezbateri contradictorii și cu respectarea unei proceduri

probatorii menite să dea posibilitatea judecătorilor să stabilească în mod

corect adevăratele raporturi, să se bucure de prezumția absolută de adevăr,

iar, ulterior, nimeni să nu mai poată pune în discuție dreptul consfințit prin

hotărâre, după rămânerea ei definitivă și irevocabilă.

A apreciat curtea că

numai susținerile care au servit de bază judecății și drepturile ce le constată

sunt protejate de puterea lucrului judecat.

Susținerea

reclamantei referitoare la faptul că, în litigiul finalizat prin Sentința

civilă nr. 2158/2011 din 19 octombrie 2011 a Tribunalului Iași, nu s-au

administrat probe și, că astfel ar exista o situație similară aceleia în care o

primă acțiune ar fi fost respinsă, ca prematură, deoarece nu s-ar fi împlinit

prescripția achizitivă, nu a fost primită de către instanța de apel.

Aceasta, deoarece,

prima acțiune a reclamantei a fost respinsă, ca neîntemeiată, ceea ce presupune

că s-a dezbătut fondul litigiului dedus acelei judecăți, iar Parohia Ortodoxă

"A.M.D." a avut posibilitatea, dar și obligația - conform art. 129

alin. (1) C. proc. civ. - să-și probeze pretențiile formulate.

Împotriva

sus-menționatei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru

nelegalitate, sens în care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., a susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea de

chemare în judecată, consecință a admiterii excepției autorității de lucru

judecat.

În acest scop, a

învederat că în primul litigiu acțiunea sa a fost respinsă justificat de faptul

că nu au fost administrate niciun fel de probe în susținerea sa.

În acest fel nu se

poate reține autoritatea de lucru judecat în cauza dedusă judecății, nefiind

întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ.

Au arătat că procesul

dintre părți nefiind soluționat pe fond, întrucât a fost decăzută din dreptul

de a propune probe, nu sunt întrunite condițiile stipulate de norma legală

invocată, ceea ce atrage incidența cazului de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Au solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și, în urma rejudecării

cauzei, respingerea excepției autorității de lucru judecat și trimiterea cauzei

spre rejudecare pentru evocarea fondului litigiului.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 1201 C.

civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are

același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți,

făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate.

Pentru a exista însă

lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunțată într-un proces

anterior, tocmai în considerarea faptului că puterea lucrului judecat

constituie, în mod incontestabil, o calitate care se atașează hotărârii

judecătorești, este necesar ca prima hotărâre, rămasă definitivă, să fi

rezolvat în fond procesul dintre părți.

Ca urmare, alături de

verificarea îndeplinirii/întrunirii elementelor puterii lucrului judecat,

identitate de obiect, părți și cauză, este necesar ca hotărârea judecătorească

însăși ca act de procedură, ce pune capăt unei dispute judiciare, să

îndeplinească, printre altele, și condiția dezlegării fondului cauzei.

Numai în aceste

condiții partea care a câștigat procesul se poate prevala în cadrul unei

acțiuni ulterioare de dreptul recunoscut.

Dacă litigiul nu a

fost soluționat în fond, instanța nepronunțându-se asupra drepturilor părților,

hotărârea pronunțată nu are putere de lucru judecat.

Ca urmare, așa cum

este cazul în speță, atunci când, prin prima hotărâre, acțiunea a fost respinsă

întrucât "în cauză, deși reclamanta a solicitat administrarea atât a

probei testimoniale cât și a probei cu expertiză tehnică în specialitatea

topografică, cadastru și geodezie, instanța a procedat la decăderea reclamantei

din probele încuviințate (...)" reținând că nu s-a conformat cerințelor

art. 1169 C. civ., fără a analiza drepturile părților, este evident că

existența unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru

introducerea unei noi acțiuni, din moment ce, în primul proces, fondul

raporturilor juridice dintre părți nu a fost soluționat.

În aceste condiții,

prima hotărâre care nu a dezlegat nimic din situația litigioasă existentă între

părți, nu se poate impune unui nou litigiu privind lămurirea și, în final,

dezlegarea fondului acestuia.

Ca urmare, constatând

că, rezultat al aplicării greșite a legii, instanțele au respins acțiunea

dedusă judecății, consecința reținerii în mod greșit a puterii lucrului judecat

a unei hotărâri ce nu are această aptitudine, potrivit considerentelor

sus-enunțate, în temeiul art 312 (5) C. proc. civ., recursul reclamantei va fi

admis cu consecința casării ambelor hotărâri și trimiterii cauzei spre

rejudecare la prima instanță pentru evocarea fondului litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta Parohia Ortodoxă A.M.D., împotriva Deciziei nr. 112 din

6 iulie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Casează decizia

atacată, precum și Sentința nr. 938 din 11 aprilie 2012 a Tribunalului Iași și

trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.

Procesat

de GGC - NN