ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3342/2013

Deliberând, conform art. 256 alin. (1)

C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ. (care, prin raportare și la dispozițiile Codicelui de comerț din 1887,

reglementa competența materială funcțională a fostelor secții comerciale ale instanțelor

judecătorești) au fost abrogate prin prevederile art. 219 pct. 1 și ale art. 230

lit. c) din Legea nr. 71/2011.

În atare condiții, în lipsa unor norme

tranzitorii, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011, 1 octombrie

2011, toate litigiile aflate pe rolul fostelor secții comerciale ale instanțelor

judecătorești, calificate a fi litigii comerciale în aplicarea fostului Codice de

comerț, au fost recalificate ca fiind litigii civile.

Din punctul de vedere al normelor de organizare

judecătorească, prevederile art. 225 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 au impus, începând

cu aceeași dată, 1 octombrie 2011, reorganizarea fostelor secții comerciale ale

tuturor instanțelor judecătorești „ca secții civile ori, după caz, unificarea acestora

cu secțiile civile".

Reorganizarea a vizat și secțiile Înaltei

Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 224 alin. (1) din lege statuând

în sensul că „secția civilă și de proprietate intelectuală și secția comercială

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se reorganizează ca secția

I

civilă și secția a Il-a civilă".

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.

(2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011,

începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată

în 4 secții: secția I-a civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de

contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și secțiile unite,

cu competență proprie.

Normele de organizare judecătorească au

prevăzut că secțiile civile judecă litigiile civile indiferent de obiectul lor sau

de calitatea părților art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (3) și art. 37 alin. (1)

din Legea

nr. 304/2004, astfel

cum au fost modificate prin dispozițiile Legii nr. 71/2011 și ale Legii nr. 76/2012.

Aceleași norme de drept au statuat, totodată,

cu privire la posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, în raport de

numărul și natura cauzelor civile înregistrate, de complete specializate pentru

soluționarea anumitor categorii de litigii în considerarea doar a obiectului sau

naturii acestora, nu și în considerarea calității părților litigante.

În

lipsa unor norme de competență materială {care nu se confundă

cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite

categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează

la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de dispoziția

legală menționată distinge, în mod evident, între competențele proprii și comune

ale celor două secții civile și competențele celorlalte secții ale instanței supreme,

precum și competența completelor de 5 judecători.

În

aplicarea dispozițiilor legale menționate

Colegiul de conducere al Înaltei Curți

de Casație și Justiție, prin hotărârea din 22 septembrie 2011, a statuat cu privire

la reorganizarea celor două secții civile ale instanței, în competența cărora intră,

ca regulă, judecata tuturor litigiilor civile înregistrate cu data de 1 octombrie

2011, indiferent de stadiul procesual, fond sau recurs.

Alocarea unor competențe specializate,

distinct de competențele comune, completelor de judecată ce funcționează la nivelul

celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie

2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru

viitor, fără termen) s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 și

Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Potrivit Anexei nr. 1

a Hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011,

modificată în parte prin Anexa nr. 1 la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului

de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție (anexe care cuprind regulile

de înregistrare și repartizare a dosarelor între secția I-a civilă și secția a

II-a civilă), în cadrul secției I-a civilă

funcționează complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect

cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia exproprierii și în materia

revendicării, precum și în soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia

proprietății intelectuale.

Prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie

2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit

că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepția

celor date în competența completelor specializate care funcționează la nivelul secției

a Il-a civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte,

se împart între cele două secții civile ale instanței supreme.

Or, în speță, se constată că obiectul cauzei,

respectiv „obligația de a face", se circumscrie competențelor specializate

alocate exclusiv completelor de judecată ale secției a Il-a civile, identificate

în Anexa

I

a hotărârii menționate sub denumirea obligația

de a face.

În atare situație, competența funcțională

de soluționare a recursului revine secției a Il-a civile, pe rolul căreia cauza

a și fost înregistrată inițial, în raport de prevederile Hotărârii nr. 10 din 22

septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere considerentele arătate,

completul de judecată al secției a Il-a civile este specializat să judece cauza

în concordanță cu prevederile Anexei la hotărârea nr. 10/2011 a Colegiului de conducere

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa încât dosarul urmează a fi scos de

pe rolul Secției I-a civilă și trimis, spre competentă soluționare, secției a Il-a

civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Scoate cauza de pe rol și trimite spre

competentă soluționare recursul declarat de pârâta M.L. împotriva deciziei nr. 856A

din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru

cauze cu minori și familie, secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 iunie 2013.