ÎCCJ, Secția I civilă
ÎCCJ, Secția I civilă (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, conform
art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Competența materială
funcțională a fostelor secții comerciale ale instanțelor judecătorești era
reglementată prin dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., prin
raportare la dispozițiile Codicelui de comerț din 1887.
Dispozițiile legale
menționate au fost abrogate prin prevederile art. 219 pct 1 și ale art. 230
lit. c) din Legea nr. 71/2011.
În atare condiții, în
lipsa unor norme tranzitorii, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.
71/2011, 1 octombrie 2011, toate litigiile aflate pe rolul fostelor secții
comerciale ale instanțelor judecătorești, calificate a fi litigii comerciale în
aplicarea fostului Codice de comerț, au fost recalificate ca fiind litigii
civile.
Din punctul de vedere
al normelor de organizare judecătorească, prevederile art. 225 alin. (1) din
Legea nr. 71/2011 au impus, începând cu aceeași dată, 1 octombrie 2011,
reorganizarea fostelor secții comerciale ale tuturor instanțelor judecătorești
„ca secții civile ori, după caz, unificarea acestora cu secțiile civile".
Reorganizarea a vizat
și secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 224 alin.
(1) din lege statuând în sensul că „Secția civilă și de proprietate
intelectuală și Secția comercială ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se
reorganizează ca secția I civilă și secția a II-a civilă".
Potrivit
dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost
modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta
Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I-a civilă,
secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și
fiscal, 4 complete de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.
Normele de organizare
judecătorească au prevăzut că secțiile civile judecă litigiile civile
indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților (art. 35 alin. (2), art.
36 alin. (3) și art. 37 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost
modificate prin dispozițiile Legii nr. 71/2011 și ale Legii nr. 76/ 2012).
Aceleași norme de
drept au statuat, totodată, cu privire la posibilitatea înființării în cadrul
secțiilor civile, în raport de numărul și natura cauzelor civile înregistrate,
de complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în
considerarea doar a obiectului sau naturii acestora, nu și în considerarea
calității părților litigante.
În lipsa unor norme
de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare
judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de
cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează
la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de
dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele
proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte
secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.
În aplicarea
dispozițiilor legale menționate Colegiul de conducere al ICCJ, prin Hotărârea
nr. 8 din 5 aprilie 2012, a statuat cu privire la reorganizarea celor două
secții civile ale instanței, în competența cărora intră, ca regulă, judecata
tuturor litigiilor civile înregistrate cu data de 1 octombrie 2011, indiferent
de stadiul procesual, fond sau recurs.
Alocarea unor competențe
specializate, distinct de competențele comune, completelor de judecată ce
funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data de 1
octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la
data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat
prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 și Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie
2012 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit Anexei 1 a
Hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011, modificată în parte prin Anexa 1 la
Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți
de Casație și Justiție (anexe care cuprind regulile de înregistrare și
repartizare a dosarelor între secția I-a civilă și secția a II-a civilă), în
cadrul secției I-a civilă funcționează complete specializate pentru
soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr.
10/2001 (ID 3460), în materia exproprierii (ID 3590) și în materia revendicării
(ID 3960; ID 3970 și ID 4200), precum și în soluționarea dosarelor având ca
obiect cererile în materia proprietății intelectuale (ID 6600; ID 6610; ID
6630; ID 6640; ID 6650; ID 6660; ID 6680 și ID 6690).
Prin Hotărârea nr. 10
din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și
Justiție, s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1
octombrie 2017, cu excepția celor date în competența completelor specializate
care funcționează la nivelul secției a II-a civilă, având diverse obiecte
identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții
civile ale instanței supreme.
În speță, se constată
că natura cauzei a fost calificată prin Decizia nr. 238 din 13 octombrie 2010
de către Curtea de Apel Suceava, în recursul soluționat în prima etapă
procesuală și se circumscrie competențelor specializate alocate exclusiv
completelor de judecată ale secției a II-a civile, identificate în Anexa 1 a
hotărârii menționate ca fiind complete specializate în soluționarea dosarelor
având ca obiect raporturile juridice privind societățile comerciale,
raporturile juridice între profesioniști și obligațiile născute din legi
speciale.
Așa fiind, competența
funcțională de soluționare a recursurilor revine secției a II-a civile, motiv
pentru care dosarul urmează a fi scos de pe rolul secției I-a civilă și trimis,
spre competentă soluționare, secției a II-a civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Scoate de pe rol
cauza având ca obiect recursul declarat de reclamanta SC A.L. 93 SRL împotriva
Deciziei nr. 46 din data de 14 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel
Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și
recursul declarat de pârâta S.C.M. de Gradul I Moldavia 2005 împotriva Deciziei
nr. 6 din data de 1 februarie 2013 pronunțată de aceeași curte de apel și o
trimite, spre competentă soluționare, secției a II-a civilă a Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 29 octombrie 2013.
Procesat de GGC - LM