ÎCCJ, Secția I civilă

Deliberând, conform

art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. (care, prin raportare și la dispozițiile Codicelui de comerț din 1887,

reglementa competența materială funcțională a fostelor secții comerciale ale

instanțelor judecătorești) au fost abrogate prin prevederile art. 219 pct. 1 și

ale art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011.

În atare condiții, în

lipsa unor norme tranzitorii, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.

71/2011, 1 octombrie 2011, toate litigiile aflate pe rolul fostelor secții

comerciale ale instanțelor judecătorești, calificate a fi litigii comerciale în

aplicarea fostului Codice de comerț, au fost recalificate ca fiind litigii

civile.

Din punctul de vedere

al normelor de organizare judecătorească, prevederile art. 225 (1) din Legea nr.

71/2011 au impus, începând cu aceeași dată, 1 octombrie 2011, reorganizarea

fostelor secții comerciale ale tuturor instanțelor judecătorești "ca

secții civile ori, după caz, unificarea acestora cu secțiile civile".

Reorganizarea a vizat

și secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 224 alin.

(1) din lege statuând în sensul că "Secția civilă și de proprietate

intelectuală și Secția comercială ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se

reorganizează ca Secția I civilă și Secția a II-a civilă".

Potrivit

dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta

Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: Secția I civilă,

Secția a II-a civilă, Secția penală și Secția de contencios administrativ și

fiscal, 4 complete de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.

Normele de organizare

judecătorească au prevăzut că secțiile civile judecă litigiile civile

indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților (art. 35 alin. (2), art.

36 alin. (3) și art. 37 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost

modificate prin dispozițiile Legii nr. 71/2011 și ale Legii nr. 76/2012).

Aceleași norme de

drept au statuat, totodată, cu privire la posibilitatea înființării în cadrul

secțiilor civile, în raport de numărul și natura cauzelor civile înregistrate,

de complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în

considerarea doar a obiectului sau naturii acestora, nu și în considerarea

calității părților litigante.

În lipsa unor norme

de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare

judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de

cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează

la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de

dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele

proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte

secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

În aplicarea

dispozițiilor legale menționate, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011, a statuat cu

privire la reorganizarea celor două secții civile ale instanței, în competența

cărora intră, ca regulă, judecata tuturor litigiilor civile înregistrate cu

data de 1 octombrie 2011, indiferent de stadiul procesual, fond sau recurs.

Alocarea unor

competențe specializate, distinct de competențele comune, completelor de

judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data

de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până

la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a

realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 și Hotărârea nr. 8 din 5

aprilie 2012 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Potrivit Anexei 1 a

Hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011, modificată în parte prin Anexa 1 la

Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți

de Casație și Justiție (anexe care cuprind regulile de înregistrare și

repartizare a dosarelor între Secția I civilă și Secția a II-a civilă), în

cadrul Secției a II-a civilă funcționează 7 complete specializate pentru

soluționarea dosarelor având ca obiect, printre altele, și acțiunea în

pretenții (ID 4620 și ID 3840).

Or, în speța de față,

se constată că obiectul cauzei îl reprezintă o cerere în pretenții întemeiată,

în esență, pe aplicarea dispozițiilor Legii nr. 136/1995, ce își au izvorul în

producerea unui eveniment rutier produs de pârâtul S.Z.I., reclamantul ridicând

pretenții împotriva asigurătorului SC G.A.R.R. SA, succesoarea în drepturi a SC

A. SA, cu care pârâtul S.Z.I. a avut încheiat un contract de asigurare pentru

răspundere civilă auto, astfel încât se circumscrie competențelor specializate

alocate exclusiv completelor de judecată ale Secției a II-a civile,

identificate în Anexa I a hotărârii menționate sub denumirea pretenții (cu

ID-urile anterior menționate).

Având în vedere

considerentele arătate, completul de judecată al Secției a II-a civile este

specializat să judece cauza în concordanță cu prevederile Anexei la Hotărârea

nr. 10/2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

așa încât dosarul urmează a fi scos de pe rolul Secției I civilă și trimis,

spre competentă soluționare, Secției a II-a civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate

cauza de pe rol, având ca obiect recursul declarat de reclamantul D.I.

împotriva Deciziei nr. 128 din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, Secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și o trimite, spre

competentă soluționare, Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 28 martie 2014.

Procesat de GGC - CL