ÎCCJ, Secția I civilă

Deliberând, conform art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. (care, prin raportare și la dispozițiile C. com. din 1887, reglementa competența materială funcțională a fostelor secții comerciale ale instanțelor judecătorești) au fost abrogate prin prevederile art. 219 pct. 1 și ale art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011. În atare condiții, în lipsa unor norme tranzitorii, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011, 1 octombrie 2011, toate litigiile aflate pe rolul fostelor secții comerciale ale instanțelor judecătorești, calificate a fi litigii comerciale în aplicarea fostului C. com., au fost recalificate ca fiind litigii civile.

Din punctul de vedere al normelor de organizare judecătorească, prevederile art. 225 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 au impus, începând cu aceeași dată, 1 octombrie 2011, reorganizarea fostelor secții comerciale ale tuturor instanțelor judecătorești „ca secții civile ori, după caz, unificarea acestora cu secțiile civile”. Reorganizarea a vizat și secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 224 alin. (1) din lege statuând în sensul că „ secția civilă și de proprietate intelectuală și secția comercială ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se reorganizează ca secția I civilă și secția a II-a civilă”.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I-a civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și secțiile unite, cu competență proprie.

Normele de organizare judecătorească au prevăzut că secțiile civile judecă litigiile civile indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților [art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (3) și art. 37 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile Legii nr. 71/2011 și ale Legii nr. 76/ 2012]. Aceleași norme de drept au statuat, totodată, cu privire la posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, în raport de numărul și natura cauzelor civile înregistrate, de complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în considerarea doar a obiectului sau naturii acestora, nu și în considerarea calității părților litigante.

În lipsa unor norme de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători. În aplicarea dispozițiilor legale menționate, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011, a statuat cu privire la reorganizarea celor două secții civile ale instanței, în competența cărora intră, ca regulă, judecata tuturor litigiilor civile înregistrate cu data de 1 octombrie 2011, indiferent de stadiul procesual, fond sau recurs.

Alocarea unor competențe specializate, distinct de competențele comune, completelor de judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea din 22 septembrie 2011 și hotărârea din 5 aprilie 2012 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție . Potrivit anexei nr. 1 a hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011, modificată în parte prin anexa nr. 1 la hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție (anexe care cuprind regulile de înregistrare și repartizare a dosarelor între secția I-a civilă și secția a II-a civilă), în cadrul secției a II-a civilă funcționează 7 complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect, printre altele și pretenții și acțiunea în răspundere/daune contractuale.

Or, în speța de față, se constată că obiectul cauzei este acțiune în răspundere contractuală, ce își are izvorul în contractul de asigurare facultativă încheiat la data de 23 decembrie 2008 și se circumscrie competențelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată ale secției a II-a civile, identificate în anexa nr. 1 a hotărârii menționate sub denumirea pretenții și acțiune în răspundere/daune contractuale. În atare situație, competența funcțională de soluționare a recursului revine secției a II-a civile, pe rolul căreia cauza a și fost înregistrată inițial, în raport de prevederile hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere considerentele arătate, completul de judecată al secției a II-a civile este specializat să judece cauza în concordanță cu prevederile anexei la hotărârea nr. 10/2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa încât dosarul urmează a fi scos de pe rolul secției I civilă și trimis, spre competentă soluționare, secției a II-a civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Scoate cauza de pe rol și o înaintează spre competentă soluționare secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.