ÎCCJ, Secția I civilă

Deliberând, conform art. 256 alin. (1)

C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Dispozițiile

art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. (care, prin raportare și la dispozițiile C.

com. din 1887, reglementa competența materială funcțională a fostelor secții comerciale

ale instanțelor judecătorești) au fost abrogate prin prevederile art. 219 pct.

1 și ale art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011.

În atare condiții, în lipsa unor norme

tranzitorii, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011, 1 octombrie

2011, toate litigiile aflate pe rolul fostelor secții comerciale ale instanțelor

judecătorești, calificate a fi litigii comerciale în aplicarea fostului C. com.,

au fost recalificate ca fiind litigii civile.

Din punctul de vedere al normelor de organizare

judecătorească, prevederile art. 225 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 au impus, începând

cu aceeași dată, 1 octombrie 2011, reorganizarea fostelor secții comerciale ale

tuturor instanțelor judecătorești „ca secții civile ori, după caz, unificarea acestora

cu secțiile civile".

Reorganizarea a vizat și secțiile

Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 224 alin. (1) din lege statuând

în sensul că „secția civilă și de proprietate intelectuală și secția comercială

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se reorganizează ca secția I civilă și

secția a II-a civilă".

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.

(2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011,

începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată

în 4 secții: secția I-a civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de

contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și secțiile Unite,

cu competență proprie.

Normele de organizare judecătorească au

prevăzut că secțiile civile judecă litigiile civile indiferent de obiectul lor sau

de calitatea părților [art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (3) și art. 37 alin.

(1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile Legii

nr. 71/2011 și ale Legii nr. 76/2012].

Aceleași norme de drept au statuat, totodată,

cu privire la posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, în raport de

numărul și natura cauzelor civile înregistrate, de complete specializate pentru

soluționarea anumitor categorii de litigii în considerarea doar a obiectului sau

naturii acestora, nu și în considerarea calității părților litigante.

În lipsa unor norme de competență materială

(care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze

în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre

secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență

proprie prevăzută de dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între

competențele proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte

secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

În aplicarea dispozițiilor legale menționate

colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin hotărârea

din 22 septembrie 2011, a statuat cu privire la reorganizarea celor două secții

civile ale instanței, în competența cărora intră, ca regulă, judecata tuturor litigiilor

civile înregistrate cu data de 1 octombrie 2011, indiferent de stadiul procesual,

fond sau recurs.

Alocarea unor competențe specializate,

distinct de competențele comune, completelor de judecată ce funcționează la nivelul

celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie

2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru

viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea din 22 septembrie 2011 și hotărârea

din 5 aprilie 2012 ale colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție

.

Potrivit Anexei 1

a hotărârii din 22 septembrie 2011, modificată

în parte prin Anexa 1 la hotărârea din 5 aprilie 2012 a colegiului de conducere

al Înaltei Curți de Casație și Justiție (anexe care cuprind regulile de înregistrare

și repartizare a dosarelor între secția I-a civilă și secția a II-a civilă), în

cadrul secției I-a civilă funcționează complete specializate pentru soluționarea

dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia

exproprierii și în materia revendicării, precum și în soluționarea dosarelor având

ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin hotărârea din 22 septembrie 2011 a

colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că

restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepția

celor date în competența completelor specializate care funcționează la nivelul secției

a II-a civilă, având diverse obiecte identificate în nomenclatoarele de obiecte,

se împart între cele două secții civile ale instanței supreme.

Or, în speță, se constată că obiectul cauzei,

respectiv „acordare daune morale în temeiul Legii nr. 221/2009”, se circumscrie

competențelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată ale secției

a II-a civile, identificate în Anexa I a hotărârii menționate sub denumirea recursuri

formulate în materia Legii nr. 221/2009.

În atare situație, competența funcțională

de soluționare a recursului revine secției a Il-a civile, pe rolul căreia cauza

a și fost înregistrată inițial, în raport de prevederile hotărârii din 22 septembrie

2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere considerentele arătate,

completul de judecată al secției a II-a civile este specializat să judece cauza

în concordanță cu prevederile Anexei la hotărârea din 2011 a colegiului de conducere

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa încât dosarul urmează a fi scos de

pe rolul secției I-a civilă și trimis, spre competentă soluționare, secției a

II-a civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate de pe rol cauza având ca obiect

recursul declarat de reclamanții M.A., I.G. și I.I.A. împotriva deciziei nr. 20

din data de 24 februarie 2012 a Curții de Apel Iași,

secția civilă, și o trimite, spre competentă

soluționare, secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2013.