ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3065/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 ianuarie 2013 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, C.A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 2332/R din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 8047/99/2010*. În motivarea cererii, revizuenta a arăt că decizia a cărei revizuire o solicită este contrară deciziei civile nr. 474 din 11 iulie 2008 a aceleiași instanțe, iar între cele două cauze există identitate de părți, obiect și cauză.

Revizuenta a mai arătat că cele două hotărâri potrivnice vizează aceeași decizie de pensie emisă de Casa Județeană de Pensii Iași și că prin prima hotărâre s-a constatat că este îndreptățită să beneficieze de pensie de serviciu în temeiul Legii nr. 567/2004, iar prin ultima hotărâre, pensia de serviciu i-a fost înlăturată și i-a fost stabilită o pensie de asigurări sociale în temeiul Legii nr. 119/2010. În raport de cele arătate mai sus, revizuenta a precizat că, în opinia sa, sunt întrunite cerințele legale pentru admisibilitatea cererii de revizuire. Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. „revizuirea unei hotărâri (...) dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (...) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci acela al respectării principiului puterii de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea lui.

Pentru a se statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire, în această ipoteză legală, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite, dar care să se refere la același litigiu (ceea ce presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză), iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. Cele două decizii invocate de către revizuenta nu îndeplinesc condiția cerută de textul de lege menționat anterior, privind identitatea de obiect și cauză necesară pentru a putea vorbi despre existența aceluiași litigiu.

Astfel, într-un prim proces a fost contestată decizia din 21 decembrie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Iași prin care revizuentei din prezenta cauză i-a fost respinsă cererea de acordare a pensiei de serviciu. Această contestație a fost admisă în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 476 din 11 iulie 2008 a Curții de Apel Iași, care a anulat decizia contestată și a obligat Casa Județeană de Pensii Iași să emită o nouă decizie de pensie de serviciu, în temeiul Legii nr. 567/2004. În al doilea proces, a fost contestată decizia nr din 30 august 2011 a Casei Județene de Pensii Iași, prin care a fost recalculată pensia de serviciu a contestatoarei în temeiul Legii nr. 119/2010, pensia fiindu-i redusă în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 2332 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel Iași.

Comparând obiectul și cauza celor două procese în care au fost pronunțate celor două decizii civile care sunt considerate contrare, Înalta Curte observă că acestea sunt diferite, întrucât obiectul vizează decizii diferite, iar temeiul juridic al celor două decizii este Legea nr. 567/2004 pentru decizia civilă nr. 476 din 11 iulie 2008 a Curții de Apel Iași, respectiv, Legea nr. 119/2010 pentru decizia nr. 2332 din 5 decembrie 2012 a aceleiași instanțe. Or, pentru a fi incident cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, obiect și cauză, ceea ce nu este ipoteza din speță. În consecință, nefiind îndeplinită condiția existenței triplei identități între cele două procese: de părți, obiect și cauză, cerută de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta C.A. împotriva deciziei nr. 2332/R din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 mai 2013.