ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4983/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4983/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii deduse judecății
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Galați, reclamantele R.E., R. (O.) O., T.M.Ș., V.P.E., în contradictoriu
cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul
pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, au solicitat obligarea pârâtei la plata
drepturilor bănești în sumă de 267.091 RON, stabilite prin Hotărârea nr.
190/2009 emisă de Comisia Județeană Brăila pentru aplicarea Legii nr. 290/2003
Brăila sumă ce va fi actualizată, la data plății, cu indicele de creștere a
prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost actualizat
de către Institutul Național de Statistică, în contul deschis pe numele V.V. la
I.B.N.V. Amsterdam - Sucursala București.
În motivarea
acțiunii, reclamantele au arătat că că deși s-a formulat cerere pentru plata
despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 190/2009 a Comisiei Județului
Brăila pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 la data de 15 ianuarie 2010, pârâta
nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de Legea nr. 290/2003 și H.G. nr.
1120/2006.
Prin întâmpinare,
pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, despăgubirile fiind
achitate beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație
în bugetul de stat
Hotărârea primei
instanțe
Prin Sentința nr. 419
din 27 septembrie 2012, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea formulată de
reclamante și a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 213/2003 să plătească
reclamantelor suma de 267.091 RON actualizată la data plății cu indicele de
creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost
actualizat de către Institutul Național de Statistică deschis la I.B.N.V.
Amsterdam - Sucursala București, pe numele lui V.V.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 27 noiembrie 2009
Instituția Prefectului Județului Brăila - Comisia pentru aplicarea Legii nr.
290/2003 a emis pe numele reclamanților, Hotărârea nr. 190 prin care s-a
stabilit cu titlu de despăgubire suma de 267.091 RON compensații bănești pentru
bunurile deținute de autorii R.I. și R.A., abandonate și sechestrate în orașul
Tighina, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace semnat
la Paris în anul 1947.
S-a mai arătat în
considerentele sentinței atacate că din conținutul Normelor metodologice pentru
aplicarea Legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/2006 rezultă că plata
despăgubirilor se face pe parcursul a 2 ani consecutivi, de la momentul în care
beneficiarii au solicitat plata prin cerere însoțită de actele doveditoare.
Curtea de Apel a mai
reținut că, deși la data de 15 ianuarie 2010 s-a formulat cerere de acordare a
despăgubirilor la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților -
Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și de la această dată au trecut
mai mult de 2 ani, până la acest moment nu s-a plătit nicio tranșă din
despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 190/2009, emisă de Comisia Județeană
Brăila pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, astfel că prin nesoluționarea
cererii de acordare de despăgubiri în termenul legal s-a produs o vătămare a
dreptului de proprietate a reclamantelor.
Recursul declarat
de pârâtă
Împotriva acestei
sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta,
solicitând analizarea cauzei sub toate aspectele de temeinicie și legalitate.
În motivarea căii de
atac, recurenta pârâta susține în esență, că în mod greșit prima instanță a
admis acțiunea, având în vedere că potrivit art. 18 alin. (5) din H.G. nr.
1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.
290/2003, plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de
stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
De asemenea se
susține că în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la
dificultățile prin care trece economia țării, prin admiterea acțiunea
reclamantelor s-ar stabili în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților o sarcină imposibil de realizat și care este de natură să
afecteze principiul egalității de tratament.
Recurenta a mai
susținut că plata compensațiilor bănești se va face conform art. 10 alin. (2)
din Legea nr. 290/2003 și art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006,
actualizarea la momentul plății făcându-se pe tranșe, după data plății.
Prin notele de
ședință, recurenta a invocat excepția prematurității acțiunii în raport de
dispozițiile O.U.G. nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor,
potrivit cărora plata despăgubirilor se face în tranșe anuale egale, eșalonat
pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de
plată. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința
atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate
aspectele, în baza art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că
recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Intimatele reclamante
au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești în sumă de 267.091
RON, stabilite prin Hotărârea nr. 190/2009 emisă de Comisia Județeană Brăila
pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 Brăila sumă ce va fi actualizată, la data
plății.
Prima instanță a
admis acțiunea și a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 213/2003 să plătească
reclamantelor suma de 267.091 RON actualizată la data plății cu indicele de
creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost
actualizat de către Institutul Național de Statistică, opinie împărtășită și de
Înalta Curte.
Potrivit art. 18
alin. (5) lit. c) din H.G. nr. 1220/2006, Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților prin Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003,
avea obligația să achite reclamantei despăgubirile în sumă de 108.215 RON,
menționate în Hotărârea nr. 231/2007 a Comisiei Județene Prahova de aplicare a
Legii nr. 290/2003 „eșalonat în două tranșe, pe parcursul a doi ani
consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul
compensațiilor depășește 100.001 RON”.
În raport de
dispozițiile legale menționate, autoritatea recurentă avea obligația plății
compensațiilor pe parcursul a doi ani consecutivi, de la momentul emiterii
Hotărârii nr. 190/2009, legiuitorul stabilind termene maxime pentru plata
acestor compensații, astfel că Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților are o marjă pentru efectuarea plății doar în cadrul acestor
termene
Invocarea lipsei
disponibilităților bănești pentru achitarea acestor compensații bănești în
justificarea atitudinii autorității pârâte, nu poate fi reținută ca fondată,
întrucât nu are acoperire legală, încercându-se în această manieră doar
amânarea curgerii termenelor maximale prevăzute de dispozițiile legale
menționate pentru plata compensațiilor, acestea nefiind modificate sau
suspendate printr-o prevedere legislativă ulterioară.
Mai mult, de la
momentul emiterii hotărârii privind compensațiile bănești, anul 2009 și până în
prezent, a trecut suficient timp pentru ca autoritatea pârâtă să-și
îndeplinească obligația de plată cel puțin într-un termen rezonabil, ca element
al dreptului fundamental la o bună administrare de care beneficiază
intimata-reclamantă.
Astfel, în raport și
de cele reținute anterior, instanța de recurs apreciază că refuzul autorității
pârâte de plată a compensațiilor este unul nejustificat, potrivit art. 2 alin.
(1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Este evident că în
cazul în care nu se respectă termenele de plată a compensațiilor, intervine
aplicabilitatea dispozițiilor art. 11 alin. (6) din H.G. nr. 1120/2006, însă
actualizarea acestor sume nu reprezintă un obstacol în formularea unei acțiuni
cum este cea dedusă judecății.
În fine, apărările
recurentei referitoare la aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 10/2013 nu pot fi
primite, întrucât acțiunea a fost introdusă la data de 5 aprilie 2012, iar hotărârea
judecătorească recurată a fost pronunțată la data de 27 septembrie 2012,
anterior intrării în vigoare a actului normativ invocat, astfel că, potrivit
principiului tempus regit actum, dispozițiile acestuia nu sunt de natură a
fundamenta o altă soluție.
Temeiul de drept
al soluției adoptate în recurs
Având în vedere toate
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de
reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau
art. 304
1
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul
pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 împotriva Sentinței nr. 419 din 27
septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 12 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AS