ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 306/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin Sentința penală nr. 118 din 26 februarie

2008, a Tribunalului lași, secția penală, s-a hotărât:

- achitarea inculpatului Ț.I.C. în baza art.

11 pct. 2 lit. a) și a art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de

"cumpărare de influență" prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr.

78/2000;

- achitarea inculpatului R.V. în baza art. 11

pct. 2 lit. a) și a art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de

"trafic de influență" prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la

art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- achitarea inculpatului M.G.C. în baza art.

11 pct. 2 lit. a) și a art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de

complicitate la trafic de influență, prevăzută și de art. 26 C. pen. și art.

257 C. proc. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 .

A fost ridicată măsura sechestrului

asigurător instituită asupra imobilului din lași, str. Fulger nr. 13,

proprietatea inculpatului R.V. (1.102 mp teren, din care 432 mp construit)

potrivit Ordonanței din 20 octombrie 2006 emisă de D.N.A. - Serviciul

Teritorial lași în Dosarul nr. 37/P/2006 (aplicat prin Procesul-verbal din 20

octombrie 2006). Pentru a se hotărî astfel s-au reținut în esență următoarele:

în cursul anului 2004, Administrația Finanțelor Publice Piatra-Neamț a efectuat

demersurile legale pentru deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a

falimentului "SC C.N. SA" având ca acționari principali pe "SC

I. SA" Piatra-Neamț și "SC S.T.N. SA" Piatra-Neamț (societăți la

care inculpatul Ț.I.C. a avut calitatea de administrator), pentru neplata unor

obligații bugetare în valoare de 6.135.046.515 ROL.

La 7 decembrie 2004, Tribunalul Neamț a

hotărât declanșarea procedurii falimentului "SC C.N. SA"

Piatra-Neamț, fiind desemnat lichidator "SC E.C. SRL" Piatra-Neamț,

reprezentată prin M.M., administrator al acestei societăți, având calitatea de

practician în reorganizare conform atestatului U.N.P.R.L. obținut în baza O.G.

nr. 79/99 aprobată prin Legea nr. 505/20002, precum și alți reprezentanți -

C.V. și P.B.

Se pretinde că, deși acționariatul la

"SC C. SA" Piatra-Neamț era constituit de persoane juridice (cele

două societăți menționate anterior) în fapt, principalul factor de decizie al

societății era Ț.I.C., care își exercita acest rol prin persoane interpuse,

manifestând interes în legătură cu situația anterioară, dar și cea actuală a

societății.

Existența acestui interes reieșea din faptul

că acesta achiziționase în septembrie 2004 de la "SC C. SA

"Piatra-Neamț un teren intravilan, în suprafață de 45.954 m pătrați, cu

suma de 10.604.000.000 ROL, dar cu clauza contractuală de plata a prețului în

mod eșalonat, în interval de 10 ani, cu un avans de 500.000.000 ROL, fără a fi

stipulate ratele și scadenta lor, ci numai scadența finală (30 decembrie 2014),

transferul proprietății realizându-se odată cu perfectarea contractului.

În perioada derulării procedurii falimentului

deschise la "SC C.N. SA", inculpatul Ț.I.C., prin intermediul

inculpatului M.G.C. - finul de cununie al inculpatului R.V. - l-a cunoscut pe

acesta din urmă cu ocazia unor afaceri imobiliare pe care le avea în vedere.

În aceeași perioadă, inculpatul R.V. a

cunoscut-o pe numita M.D. - analist programator la "SC E.C. SRL", cu

ocazia cumpărării unor active ale "SC C. SA Vaslui" aflată în

lichidare judiciară dispusă de Tribunalul Vaslui, fiind desemnat același

lichidator judiciar, "SC E.C. SRL".

Se pretinde că inculpatul R.V., știind că

Ț.I.C. este interesat de situația juridică a "SC C.N. SA" ar fi cerut

informații despre societate de la M.D. -sora lichidatorului judiciar M.M.

Speculând relațiile bune în care se afla cu

aceasta, inculpatul R.V. ar fi pretins lui Ț.I.C. suma de 2 miliarde ROL pentru

a interveni la lichidatorul judiciar M.M., în sensul de a o determina ca

acțiunile sale legate de falimentul "SC C. SA Neamț", să conducă spre

încetarea acestei proceduri.

Actul de sesizare a instanței se retine că

potrivit probelor dosarului, respectiv a înregistrărilor convorbirilor

telefonice purtate între inculpații R.V. și M.G.C., ca inculpatul Ț.I.C. a dat

efectiv primului suma de 1.000.000.000 ROL, în trei transe, prima de

500.000.000 ROL în perioada 5 - 18 mai 2005, a doua în suma de 400.000.000 ROL

în ziua de 25 mai 2005, prin intermediul inculpatului M.G.C., iar a treia

tranșă de 100.000.000 ROL în ziua de 7 iunie 2005, prin intermediul martorului

O.C.

Instanța de fond a constat că nu există probe

certe, concludente și convergente care să susțină certitudinea că inculpatul

Ț.I.C. a dat sume de bani inculpatului R.V., urmare promisiunilor făcute de

acesta din urmă, cum susține rechizitoriul, în vederea determinării martorei

M.M. de a nu releva în raportul menționat aspecte negative privind activitatea

desfășurată ca administrator de către inculpatul Ț.I.C. la "SC C.N.

SA", sau de a include în raport date nereale privind situația patrimonială

a societății care să conducă la sistarea procedurii falimentului.

Totodată, instanța a constatat că

procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în perioada

mai - iulie 2005 nu conțin date suficiente și edificatoare și nici nu se

coroborează cu celelalte probe ale cauzei, încât să se poată concluziona pe

baza acestora săvârșirea faptelor de către inculpați.

În termen legal Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial lași, a formulat apel împotriva acestei

sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul

greșitei achitări a inculpaților.

Prin Decizia penală nr. 144 din 14 septembrie

2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori a fost

respins ca nefondat apelul declarat în cauză cu motivarea că instanța de fond,

pentru a-și forma propria convingere cu privire la vinovăția ori, dimpotrivă,

nevinovăția inculpaților, a administrat un probatoriu, complex, audiind

inculpații, și a dispus admiterea de probe noi, față de cele administrate în

faza de urmărire penală, probatoriu care a fost evaluat în lumina dispozițiilor

art. 63 C. proc. pen.

Totodată, Curtea a îmbrățișat punctul de

vedere din motivarea instanței de fond, conform căruia procesele-verbale de

redare a convorbirilor telefonice înregistrate în perioada mai - iulie 2005 nu

conțin date suficiente și edificatoare și nici nu se coroborează cu celelalte

probe ale cauzei, încât să se poată concluziona pe baza acestora săvârșirea

faptelor de către inculpați.

Împotriva acestei din urmă hotărâri - decizia

instanței de apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial lași, a declarat recursul

de față, solicitând, pentru considerentele expuse în memoriul scris și

dezvoltate oral cu prilejul dezbaterilor în recurs, astfel cum acestea au fost

consemnate în cuprinsul încheierii de ședință (dezbateri ) din 18 ianuarie

2012, ( încheiere care face parte integrantă a prezentei decizii), cele ce

urmează:

- sub incidența cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., condamnarea inculpaților

R.V. și Ț.I.C. pentru infracțiunile reținute în dispozitivul rechizitoriului -

trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din

Legea nr. 78/2000 (primul inculpat), respectiv, cumpărare de influență,

prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 ( cel de al doilea

inculpat ), deoarece soluția de achitare, pronunțată de instanța de fond și

confirmată de instanța de apel, ar fi în vădită contradicție cu probatoriul

administrat, probatoriu pe care ambele instanțe l-ar fi evaluat

necorespunzător; în realitate, s-a susținut în motivarea recursului, "

materialul probator al dosarului .. dovedește fără dubiu comiterea de către

inculpați, cu vinovăție, a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în

judecată";

- fără indicarea cazului de casare incident,

încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.G.C. (pentru

complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000),

întrucât acesta a decedat după pronunțarea deciziei instanței de apel.

Recursul este nefondat pentru considerentele

ce succedă: 1. Din examinarea întregului dosar al cauzei și a considerentelor hotărârilor

pronunțate rezultă că probatoriul administrat la urmărirea penală a fost

verificat și - mai ales-completat la cercetarea judecătorească efectuată de

instanța de fond, prin admiterea probei cu înscrisuri solicitată de inculpați

și prin atașarea la dosarul cauzei a vol. III din dosarul de urmărire penală

(conținând procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate

și autorizațiile emise de organele judiciare competente potrivit art. 911 și

următoarele C. proc. pen.) și că, examinând critic materialul probator astfel

completat, instanța de fond - confirmată de instanța de apel - a apreciat"

că nu există probe certe, concludente și convergente care să susțină

certitudinea că inculpatul Ț. (I.C. - n.n.) a dat sume de bani inculpatului

R.V., urmare promisiunilor făcute de acesta din urmă .., în vederea

determinării martorei M.M. de a nu releva în raportul menționat (privind

cauzele și împrejurările ce au condus SC C. SA Neamț la încetare de plăți -

n.n.) aspecte negative privind activitatea desfășurată ca administrator de

către inculpatul Ț.I.C. la SC C. SA Neamț, sau de a include în (același) raport

date nereale privind situația patrimonială a societății care să conducă la

sistarea procedurii falimentului", precum și că "procesele-verbale de

redare a convorbirilor telefonice înregistrate în perioada mai - iulie 2005 nu

conțin date suficiente și edificatoare și nici nu se coroborează cu celelalte

probe ale cauzei, încât să se poată concluziona pe baza acestora săvârșirea

faptelor de către inculpați "; la rândul ei, instanța de apel - în fața

căreia Parchetul apelant nici nu a invocat, de altfel, necesitatea

administrării de noi probe (în condițiile art. 377 alin. (2) C. proc. pen.) -

examinând hotărârea primei instanțe în raport cu motivele de apel formulate și

observând că "înfăptuirea justiției penale solicită instanțelor de

judecată să nu își fundamenteze o hotărâre pe probabilitate, ci pe certitudinea

dobândită pe bază de probe decisive, complete și sigure, care să reflecte realitatea

obiectivă", a conchis, cu justificat temei, că "probele existente la

dosar nu au confirmat cele reținute prin actul de inculpare", că

"prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații nu a putut fi

răsturnată, așa încât soluția hotărâtă de prima instanță este în concordanță cu

materialul probator solid, care susține nevinovăția lor" și că "nu

există alte motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței".

Așa fiind, motivul de casare având ca

finalitate condamnarea inculpaților - pentru considerentele identice cu cele

examinate și găsite neîntemeiate de instanța de apel- nu poate fi primit.

decesului inculpatului intervenit înainte de judecarea cauzei în recurs nu pot

fi examinate, evident, decât în raport cu cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 15 C. proc. pen., text de lege din a cărui interpretare

(literală și sistematică, cu referire la pct. 18) rezultă că încetarea

procesului penal - în această fază procesuală (recurs) - nu se poate dispune

decât în cazul inculpatului condamnat iar nu și, ca în speță, în cazul

inculpatului achitat, căci, altfel, ar însemna ca instanța de recurs, ignorând

caracterul insurmontabil al împiedicării ce rezultă din decesul acestuia

(conform art. 10 lit. g) C. proc. pen.), să examineze mai întâi - în recursul

Parchetului legalitate și temeinicia achitării (soluție care epuizase acțiunea

penală) și, apoi, să facă aplicarea art. 11 pct. 2 lit. b), cu referire la art.

10 lit. g) C. proc. pen., mod de procedare ce se apreciază ca inadmisibil.

Față de considerentele de precedă și

neconstatându-se incidența vreunui caz de casare care să poată fi luat în

considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

lași să fie respins ca nefondat, urmând ca onorariile apărătorilor desemnați

din oficiu să fie plătite din fondul Ministerului Justiție, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial lași împotriva Deciziei penale nr. 144 din

14 septembrie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu

minori, privind pe inculpații Ț.I.C., R.V. și M.G.C.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatul inculpat M.G.C., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale pentru apărătorii

desemnați din oficiu inculpaților Ț.I.C. și R.V., în sumă de câte 50 RON

fiecare, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

februarie 2012.

Procesat de GGC - LM