ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 256/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 256/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra contestației

în anulare de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 447/D din 28

decembrie 2009, Tribunalul Bacău în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003. rap. la art. 74 lit. a), c), C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii "aderare la un grup infracțional

organizat", a condamnat pe inculpatul C.A.T., cetățenia română studii

medii,: necăsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, fără

antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a),

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 24

alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76

alin. (1) lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de "punere în

circulație de instrumente de plată falsificate" a condamnat pe același inculpat

la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art. 27

alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu art 74 lit. a), c) C. pen. cu art. 76 lit.

d) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni

închisoare.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen. cu art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului C.A.T.

pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Pedeapsă de executat

- 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului C.A.T. pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art. 350

C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara luată asupra

inculpatului C.A.T. la data de 14 august 2009.

În temeiul art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru săvârșirea infracțiunii de

"aderare la un grup infracțional organizat", a condamnat pe

inculpatul C.O.C., cetățenia română, cu antecedente penale, la pedeapsa de 5

(cinci) ani închisoare și 3  (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 24

alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de

3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 27

alin. (3) din Legea 365/2002 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un)

an închisoare.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen. cu art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului C.O.C.

pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a

și lit. b). C. pen.

Pedeapsă de executat

- 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b). C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului C.O.C. pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art. 14,

346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a constatat că partea civilă R.B. SA nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 109 C.

proc. pen., a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu

ocazia cercetării la fața locului, respectiv: -plic conținând carduri blank

capturate la ATM B.B.; plic conținând 10 carduri blank capturate la ATM 659

B.B.; - plic conținând 2 CD-uri cu imaginile surprinse de camerele de

supraveghere amplasate la ATM-urile unde au fost efectuate retragerile

neautorizate de numerar din perioada 29 decembrie 2007 - 30 decembrie 2007 și

respectiv 02 ianuarie 2008; - plic conținând 2 CD-uri cu imaginile surprinse de

camerele de supraveghere amplasate la ATM-urile unde au fost efectuate

retragerile neautorizate de numerar din perioadele 10 noiembrie 2007 - 11

noiembrie 2007, aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În temeiul art. 191

alin. (1), (2) din C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte

4.000 de RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au

inclus și cheltuielile efectuate la urmărirea penală în valoare de 3000 RON.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2005,

inculpatul C.O.C. a pus bazele unei grupări infracționale transnaționale,

specializate pe linia falsificării instrumentelor de plată electronică și a

fraudării bancomatelor din țară și străinătate, în scopul obținerii de

beneficii ilicite, în dauna titularilor cardurilor.

În acest sens,

inculpatul C.O.C. s-a asociat cu mai multe persoane, dintre care au fost

identificați N.C., T.G., S.L.D. și fiii săi, C.B.P. și inculpatul C.A.T. pe

care 1-a angrenat în desfășurarea activităților ilicite pe diverse segmente ale

activității de "carding" așa cum se va expune în cele ce urmează.

Probațional, în

cadrul anchetei desfășurate în cauză, s-a stabilit că inculpatul C.O.C. s-a

deplasat în Franța, unde, folosindu-se de aparatură confecționată artizanal,

destinată copierii datelor de identificare a cardurilor a reușit, cu sprijinul

direct și nemijlocit al numitului T.G., să copieze datele inscripționate pe

benzile magnetice ale acestor instrumente de plată.

Ulterior, inculpatul

C.O.C. s-a preocupat de inscripționarea datelor reale ale cardurilor pe

blank-uri, după care a remis aceste instrumente contrafăcute numitului T.G., ce

avea rolul de a se deplasa în Italia de unde efectua operațiuni de retragere

numerar de la bancomate.

La data de 21 aprilie

2005, T.G. a fost identificat de către autoritățile franceze în timp ce se

deplasa cu trenul pe ruta Paris-Milano, având asupra sa un număr de 46 de cărți

tip "white card", ce aveau scrise, fiecare în parte, codul PIN din 4

cifre, ocazie cu care acesta a recunoscut faptul că face parte dintr-o rețea

internațională de carding, ce este coordonată de inculpatul C.O.C.

În baza datelor

furnizate de T.G. și numărului mare de fraude cu carduri bancare înregistrate

pe teritoriul Franței, autoritățile din această țară au demarat o anchetă

împotriva grupării, nereușindu-se însă prinderea inculpatului C.O.C., care s-a

reorganizat și a continuat să desfășoare activități infracționale similare,

până la data de 2 septembrie 2007, când a fost arestat pentru contrafacerea sau

falsificarea unor carduri bancare de credit.

După punerea sa în

libertate, la data de 27 septembrie 2007, inculpatul C.O.C., sustrăgându-se

condițiilor de eliberare, a părăsit teritoriul Franței și s-a stabilit în

Olanda, unde a continuat să desfășoare activități infracționale destinate

fraudării bancomatelor, într-o nouă asociere infracțională. În acest sens,

învinuitul a apelat la sprijinul fiilor săi, al lui N.C. și S.L.D., persoane

însărcinate să se ocupe cu montarea/demontarea aparaturii de skimming la

bancomate și retragerea de numerar pe teritoriul Italiei și României de pe

cardurile rescrise cu datele valide copiate fraudulos. În scurt timp, și

autoritățile olandeze au demarat o anchetă penală în cadrul căreia au fost

demonstrate conexiunile infracționale dintre numărul mare de fraude bancare și

membrii grupării din cadrul căreia făcea parte și inculpatul C.O.C., așa cum

rezultă neechivoc din materialul probator transmis pe cale de cerere de

asistență judiciară internațională de autoritățile olandeze, conținând inclusiv

imagini captate de camerele de luat vederi existente la bancomatele fraudate.

Cercetările

întreprinse în cauză au oferit date și indicii temeinice că membrii grupării

cercetate în această cauză au continuat activitatea infracțională,

evidențiindu-se că, după ce inculpatul C.O.C. a fost pus în libertate

supravegheată de autoritățile franceze (la finele lunii septembrie 2007), și-a

reluat activitatea ilicită pe linia cardingului, reluând legătura cu membrii

grupului, din România, reliefându-se că fiii săi se reorganizează în acest

sens, preocupându-se de procurarea de mijloace financiare în vederea

achiziționării de aparatură de skimming și transferării acesteia în Olanda, la

dispoziția inculpatului C.O.C., însă datorită mobilității grupării, a măsurilor

sporite de precauție luate de membrii acesteia, dovedirea activității

infracționale și prinderea tuturor celor implicați a fost deosebit de

anevoioasă.

Din probatoriul

administrat în cauză a rezultat că în perioada octombrie - noiembrie 2007,

inculpatul C.O.C. a transmis prin intermediul unui colet, fiului său inculpatul

C.A.T., un număr de 25 de carduri contrafăcute ce aveau înscrise pe ele

codurile PIN, în vederea utilizării la bancomatele din România.

Existența datelor

certe privind activitatea infracțională, corelată cu investigațiile și

monitorizările intruzive autorizate în cauză, au evidențiat că, la data de 13

noiembrie 2007, la ATM-ul 659 B. situat pe str. Unirii, din mun. Buzău, au fost

identificate 5 (cinci) blank-uri, ce aveau inserate pe banda magnetică numere

de carduri emise de bănci din Franța.

În aceeași zi, la

ATM-ul 145 R.B.D. din mun. Buzău, a fost identificat un alt blank, similar cu

cele capturate de ATM-ul 659 B., imaginile video captate de camerele de

supraveghere ale celor două ATM-uri, relevând prezența uneia și aceleiași

persoane, identificată ca fiind inculpatul C.A.T., fiul inc. C.O.C., ca

efectuând operațiunile neautorizate de retragere numerar de pe aceste carduri

contrafăcute în zilele de 10 și 11 noiembrie 2007.

Situația de fapt

rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală și cercetarea

judecătorească: procesul-verbal de sesizare din oficiu înaintat cu Adresa nr.

1535953/2007 a B.C.C.O. Bacău; rezoluția de conexare a Dosarului cu nr.

6D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Bacău corespunzător Dosarului cu

nr. 56D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Buzău la Dosarul cu nr.

23D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Bacău, actualmente nr. 89D/P/2009 al

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău; procesele-verbale de identificare a

membrilor grupării; procesele-verbale de verificare a evidențelor IGPF cu

referire la membrii grupării; ordonanța de declinare a competenței dispusă în

Dosarul cu nr. 56D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Buzău;

procesul-verbal de sesizare din oficiu cu privire la cardurile capturate la ATM

659 B.U. Buzău și ATM 145 R.B.D. Buzău, din data de 13 noiembrie 2007;

procesele-verbale de predare-primire către autoritățile judiciare a cardurilor

capturate și a documentelor privind operațiunile efectuate cu acestea;

procesul-verbal de sesizare din oficiu cu privire la cardurile capturate la ATM

B.U. Buzău în ziua de 10 ianuarie 2008; procesele-verbale de citire a datelor

conținute de banda magnetică a cardurilor capturate; jurnalul operațiunilor

efectuate cu cardurile în litigiu; referatul cu propunere efectuare a

percheziției domiciliare la locuința inculpatului C.A.T. autorizația de

percheziție domiciliară cu Tribunalul Bacău; procesul-verbal de percheziție

domiciliară; referat cu propunere de efectuare a percheziției informatice;

autorizația percheziție cu nr. 4689/110/2009 emisă de Tribunalul Bacău;

procesul-verbal percheziție informatică; declarațiile martorilor N.C., S.L.D., T.G.;

copie de pe cererea de asistență judiciară internațională formulată de către

autoritățile judiciare italiene cu privire la membrii grupării, toate

coroborate cu declarațiile inculpatului C.A.T. prin care acesta recunoaște și

regretă săvârșirea faptelor; + probatoriul administrat pe parcursul cercetării

judecătorești când a fost audiat inculpatul C.A.T., martorii T.G., S.L.D., N.C.

și M.V.

Inculpatul C.O.C. a

lipsit de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, fiind dat în

urmărire penală pentru săvârșirea de infracțiuni de același gen, referitoare la

comerțul electronic.

Reținând că

inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost

trimiși în judecată, instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților la

pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere toate

criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpații

C.A.T. și C.O.C.

Parchetul a solicitat

condamnarea inculpatului C.A.T. pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (2)

din Legea nr. 365/2002, iar nu infracțiunea prev. de art. 27 alin. (1) din

Legea nr. 365/2002, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond,

confiscarea celor 16 carduri capturate de ATM-uri și majorarea pedepsei

aplicate inculpatului C.A.T.

Inculpatul C.A.T. a

arătat că nu a avut cunoștință că aderă la un grup infracțional organizat și,

de asemenea, a solicitat aplicarea disp. art. 86

1

C. pen. Inculpatul

C.O.C. a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Prin Decizia penală nr. 45 din

27 aprilie 2010, Curtea de Apel Bacău a admis apelurile formulate de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Bacău și apelantul-inculpat C.A.T., împotriva Sentinței penale nr.

447/D din 28 decembrie 2009 a Tribunalului Bacău, pronunțată în Dosarul nr.

5916/110/2009.

A desființat sentința

penală apelată și a rejudecat în fond cauza cu privire la următoarele aspecte:

A modificat

încadrarea juridică pentru ultima infracțiune pentru care a fost condamnat

apelantul-inculpat C.A.T., din infracțiunea prevăzută de art. 27, alin. (1) din

Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74, lit. a) și c) C. pen. și art. 76,

lit. d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 27, alin. (2) din Legea nr.

365/2002, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., art. 74, lit. a) și c) C.

pen. și art. 76, lit. d) C. pen.

A menținut pedeapsa

stabilită prin sentința penală apelată pentru această infracțiune, precum și

pedeapsa rezultantă aplicată pentru C.A.T.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru

apelantul-inculpat C.A.T.

În baza art. 86

2

C. pen., a stabilit termen de încercare de 6 ani, de la data rămânerii

definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359,

alin. (1) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

86

4

C. pen.

A interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a

și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71, alin. (2) C.

pen. în baza art. 71, alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor

accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A înlăturat

dispoziția de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara,

pentru apelantul-inculpat C.A.T.

În baza art. 140,

alin. (1), lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 145, alin. (2) C. proc.

pen., a constatat că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara a

încetat de drept la 12 septembrie 2009.

În baza art. 118,

lit. b) și f) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a celor 16 carduri

blank contrafăcute, capturate în cele 2 bancomate din Buzău.

A menținut dispoziția

de păstrare pentru celelalte mijloace materiale de probă. A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

II. În baza art. 379,

pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de apelantul-inculpat

C.O.C. împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat.

A constatat că

apelanții-inculpați au fost asistați și reprezentați de apărător ales. În baza

art. 192, alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul-inculpat C.O.C. la plata

a 200 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 192,

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în celelalte

apeluri au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect

reținută de instanța de fond, probele administrate în cauză dovedind vinovăția

celor doi inculpați sub aspectul infracțiunilor ce li se rețin în sarcină.

A reținut Curtea de

Apel Bacău că apelul parchetului este fondat cu privire la încadrarea juridică

a faptei reținută în sarcina inculpatului C.A.T.

Cu privire la

pedeapsa aplicată inculpatului C.A.T., a reținut instanța de apel că față de

poziția sinceră manifestată de inculpat și lipsa antecedentelor penale

consideră că în cauză sunt aplicabile disp. art. 86

1

C. pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recursul Parchetul de pe lângă - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Bacău și inculpații C.A.T. și C.O.C.

Parchetul a criticat

decizia penală atacată pentru netemeinicie, arătând că pedeapsa aplicată

inculpatului C.A.T., sub aspectul modalității de executare nu corespunde

gradului de pericol social ridicat al faptei comise, solicitând înlăturarea

disp. art. 86

1

C. pen.

Parchetul a invocat

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Apărătorul

inculpaților a invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 9,

10, 12 și 14 C. proc. pen.

Cu privire la art.

385

9

pct. 9 și 10 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursurilor,

casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

fond, arătând că hotărârile nu cuprind motivele pe care se sprijină soluția că

hotărârea fondului este nemotivată.

Apărarea a susținut

că deși a solicitat achitarea inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 7

din Legea nr. 39/2003 sau schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 8 din

Legea nr. 39/2003, instanța de apel nu s-a pronunțat pe aceste cereri.

Apărarea a susținut

aceleași cereri și în fața instanței de recurs în cazul în care se va aprecia

că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond sau de

apel.

Cu privire la

pedepsele aplicate inculpaților apărarea a solicitat menținerea pedepsei

aplicată inculpatului C.A.T., iar pentru inculpatul C.O.C. reducerea pedepsei

aplicate față de care să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei.

Prin Decizia nr. 1307

din 1 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 5916/110/2009 a respins, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău și de inculpații C.A.T. și C.O.C.

împotriva Deciziei penale nr. 45 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie.

Înalta Curte a

apreciat că situația de fapt reținută de instanța de fond a fost corect

stabilită în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cele

două faze ale procesului penal, fiind just încadrată juridic, în mod corect,

reținând instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere

penală a celor doi inculpați sub aspectul infracțiunilor pentru care au fost

trimiși în judecată.

Probele administrate

în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu, că inculpații se fac vinovați de

comiterea infracțiunilor ce li se rețin în sarcină, în mod corect instanța de

fond, dispunând condamnarea acestora, neexistând elemente care să facă posibilă

adoptarea unei soluții contrare celei stabilite de instanțele inferioare, în

sensul achitării inculpaților, așa cum în mod netemeinic, susține apărarea.

S-a reținut totodată

că nu sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 și

10 C. proc. pen., aspectele invocate de apărare în sensul că instanța de fond

nu a motivat hotărârea sau că cele două instanțe nu s-au pronunțat pe cererea

de schimbare a încadrării juridice a faptei prev. de art. 7 din Legea nr.

39/2003 sau de achitare sub aspectul acestei infracțiuni, nu sunt întemeiate și

nu se impune casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond.

Atât instanța de fond

cât și instanța de apel, au motivat în fapt și în drept hotărârile pronunțate,

dând dezlegare tuturor problemelor ridicate atât de acuzare, cât și de apărare,

fapt pentru care Înalta Curte a apreciat că nu se justifică o nouă judecată.

Faptul că instanța de

fond a reținut situația de fapt stabilită în actul de acuzare, nu poate

echivala cu nemotivarea hotărârii, cât timp, în urma analizării materialului

probator a reținut aceeași situație de fapt pe care și-a însușit-o.

În urma propriei

analize, Înalta Curte a reținut că, în cauză sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, așa cum în

mod corect au reținut și instanțele inferioare, ambii inculpați fiind vinovați

de comiterea acestei infracțiuni, rezultând din probele administrate în cauză

că inculpatul C.O.C. s-a asociat cu mai multe persoane, antrenându-i chiar și

pe fii săi C.B.P. și C.A.T., creând astfel un grup, infracțional ce avea ca

scop activități ilicite, fiecare acționând pe diverse segmente de activități de

carding.

Chiar și în situația

în care grupul nu avea o structură organizatorică, activitatea acestuia s-a

desfășurat în "bune condiții" în sensul că fiecare membru avea

atribuții bine stabilite care se intersectau cu atribuțiile celorlalți membri

ai grupului pentru asigurarea scopului pentru care a fost creat grupul

respectiv.

S-a reținut, de

asemenea, perioada lungă de timp în care s-a desfășurat activitatea grupului

infracțional organizat și în mod coordonat ceea ce presupune asigurarea de

informații, mijloace de executare, de transport, de valorificare a produselor

rezultate, activități ce rezultă din probele administrate în cauză.

Toate aceste

împrejurări justificând reținerea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr.

39/2003 în sarcina celor doi inculpați, fiind întrunite elementele constitutive

ale acestei infracțiuni, în cauză neexistând date care să facă posibilă

schimbarea încadrării juridice a acestei fapte și nici achitarea inculpaților.

Cu privire la

pedeapsa aplicată inculpatului C.A.T. Înalta Curte a reținut că a fost corect

individualizată, fapt pentru care a respins recursul parchetului ca nefondat,

soluție care s-a bazat pe împrejurarea că, într-adevăr faptele comise de

inculpatul C.A.T., prezintă un grad ridicat de pericol social, însă având în

vedere circumstanțele personale ale inculpatului care este la primul conflict

cu legea penală, a avut o poziție sinceră, recunoscând și regretând faptele

comise, s-a apreciat că pedeapsa aplicată este în măsură să contribuie la

atingerea finalității prev. de art. 52 C. pen., referitoare la scopul educativ

și coercitiv al pedepsei.

De asemenea, Înalta

Curte a stabilit că măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului

C.A.T., cărora trebuie să se supună pe perioada termenului de încercare îl vor

determina pe acesta să respecte ordinea de drept și regulile de conviețuire

socială, știind că încălcarea măsurilor de supraveghere pot conduce la

schimbarea modalității de executare a pedepsei.

S-a arătat și că

pedeapsa aplicată inculpatului C.O.C. a fost bine dozată în raport de

criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen.,

astfel încât apreciază Înalta Curte că nu se impune nici redozarea pedepsei și

nici schimbarea modalității de executare.

Activitatea intensă

desfășurată de inculpatul C.O.C., în calitate de organizator al grupului

infracțional organizat și, ulterior de coordonator a activității grupului,

activitate ce s-a desfășurat pe teritoriul mai multor state, consecințele

faptelor sale, ca și atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal de

sustragere de la judecată, adoptând o atitudine de sfidare a instanțelor, a

justificat regimul sancționator sever stabilit în sarcina acestui inculpat.

În cauză nu au fost

identificate date care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicate sau

schimbarea modalității de executare, faptele comise de inculpat prezentând un

grad ridicat de pericol social ce impun aplicarea unei pedepse cu executare în

regim de detenție.

Împotriva Deciziei

penale nr. 1307 din 1 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5916/110/2009, a formulat contestație

în anulare contestatorul C.O.C. invocând motivul prevăzut de art. 386 lit. d)

C. proc. pen.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 5293/1/2012.

Analizând motivul

invocat în contestația în anulare dar și Decizia penală nr. 1307 din 1 aprilie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în

Dosarul nr. 5916/110/2009 și decizia din 27 ianuarie 2012, pronunțată de

Tribunalul de Mare Instanță din Paris, pronunțată în Dosarul nr. 0801530254,

Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare nu este întemeiată și

o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:

În doctrina juridică

s-a statuat că procedura de judecată a contestației în anulare este

diferențiată în funcție de cauza invocată drept temei al căii de atac. Există

două reglementări diferite, după cum contestația se întemeiază pe primele trei

cazuri, respectiv art. 386 lit. a), b) și c) C. proc. pen. și pe motivul prev.

de art. 386 lit. d) C. proc. pen.

Când contestația s-a

introdus pentru un motiv din cele prev. de art. 386 lit. a), b) și c) C. proc.

pen. judecarea propriu-zisă a cererii este precedată de o procedură prealabilă

de verificare, respectiv de "admiterea în principiu" a contestației

care exclude citarea părților.

Verificarea făcută de

instanță în cadrul admiterii în principiu a contestației în anulare nu poate fi

considerată o parte a judecării acesteia, ci o procedură prealabilă, întrucât

instanța examinează întrunirea condițiilor legale fără citarea părților și nu

în mod contradictoriu, și, de asemenea, în acest cadru nu se administrează

probe, iar hotărârea de admitere sau de respingere în principiu nu poate fi

atacată cu recurs.

Când contestația în

anulare se întemeiază pe cazul prevăzut la art. 386 lit. d) C. proc. pen.,

procedura prealabilă a admiterii în principiu nu se mai efectuează, după

introducerea cererii fixându-se termen de judecată și trecându-se de îndată la

judecarea cauzei.

Judecarea contestației

are loc cu citarea părților interesate în cauză.

Dispoziția este

evidentă, pentru că citarea părților interesate în prima hotărâre rămasă

definitivă nu se impune din moment ce această hotărâre nu poate fi afectată de

soluția dată în contestația introdusă.

După ascultarea

părților și a concluziilor procurorului, instanța, dacă găsește contestația

întemeiată, desființează prin decizie, sau după caz, prin sentință ultima

hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există

autoritate de lucru judecat.

Astfel excepția

invocată de reprezentantul Parchetului privind inadmisibilitatea prezentei

contestații în anulare, este neîntemeiată și o va respinge ca atare întrucât,

așa cum s-a precizat anterior, în cazul invocării cazului prev. de art. 386

lit. d) C. proc. pen. nu se efectuează procedura prealabilă a admiterii în

principiu.

Înalta Curte, va

respinge însă prezenta contestație în anulare ca neîntemeiată pentru

următoarele considerente:

Prin Sentința penală

nr. 447/D din 28 decembrie 2009 a Tribunalului Bacău, pronunțată în Dosarul nr.

5916/110/2009, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 45 din 27

aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău și rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 1307 din 1 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5916/110/2009, printre

altele, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru săvârșirea

infracțiunii de "aderare la un grup infracțional organizat", a fost

condamnat inculpatul C.O.C. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei)

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a),

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 24

alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3

(trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 27

alin. (3) din Legea nr. 365/2002 a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1

(un) an închisoare.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen. cu art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului C.O.C.

pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a,

și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului C.O.C. pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Situația de fapt

stabilită în sarcina inculpatului a fost descrisă amplu în hotărârea primei

instanțe, fiind însușită și de instanța de apel și de instanța de recurs, în

judecarea cauzei pe fond, reținându-se, în esență, că din probatoriul

administrat în cauză a rezultat că în perioada octombrie - noiembrie 2007,

inculpatul C.O.C. a transmis prin intermediul unui colet, fiului său inculpatul

C.A.T., un număr de 25 de carduri contrafăcute ce aveau înscrise pe ele

codurile PIN, în vederea utilizării la bancomatele din România.

Prin decizia din 27

ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul de Mare Instanță din Paris, pronunțată

în Dosarul nr. 0801530254, la capitolul acuzare (hotărârea tradusă în lb.

română) și capitolul declarării vinovăției inculpatului (hotărârea tradusă în

lb. română), s-a reținut în sarcina inculpatului C.O.C. că în perioada

noiembrie 2007 și 25 martie 2008 a fost găsit în Paris, Ris-Orangis și în

regiunea pariziană, perioadă și locație în care acesta a fabricat,

achiziționat, deținut, cedat și pus la dispoziție echipamente concepute pentru

comiterea infracțiunilor de contrafacere sau de falsificare a cardurilor

bancare, în special de tastaturi false, o falsă fațadă a bancomatelor conținând

un card de memorie, skimmere, laptopuri, dispozitive de racordare, carduri

white plastic (blank) și mulaje de față, de exterioare ale bancomatelor și de a

fi comis excrocherii prin utilizarea de manevre frauduloase utilizând 1403

carduri bancare piratate, referințele lor de identificare, codurile PIN și

orice alte acte legate de utilizarea acestora pentru a înșela C.C.B. și pentru

a determina să pună în fonduri suma de 335.058 euro și societatea A.E. pentru a

determina să plătească suma de 727,30 euro cu circumstanța că faptele au fost

comise în grup organizat, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Înalta Curte constată

că decizia din 27 ianuarie 2012 a Tribunalului de Mare Instanță din Paris,

pronunțată în Dosarul nr. 0801530254 nu poartă mențiunea că este definitivă, și

cu atât mai mult, apărătorul contestatorului C.O.C. în fața instanței în cadrul

dezbaterilor cu privire la contestația în anulare, a arătat că la data de 14

februarie 2013 s-a acordat termen de judecată la Judecătoria Bacău pentru

recunoașterea acestei hotărâri, hotărârea nefiind definitivă, însă a solicitat,

prin adresă scrisă, de la Tribunalul de Mare Instanță din Paris transmiterea

unei comunicări în sensul celor precizate.

Având în vedere că în

fața Înaltei Curți, învestită cu soluționarea prezentei contestații în anulare,

contestatorul nu este în măsură să dovedească că decizia din data de 27 ianuarie

2012 a Tribunalului de Mare Instanță din Paris, pronunțată în Dosarul nr.

0801530254, este definitivă și că este recunoscută de instanțele din România,

contestația în anulare este neîntemeiată nefiind incidente dispozițiile art.

386 lit. d) C. proc. pen.

Pe de altă parte,

condamnarea inculpatului C.O.C., în contextul hotărârii pronunțate de

Tribunalul de Mare Instanță din Paris în Dosarul nr. 0801530254 a avut ca

obiect fapte săvârșite în perioada noiembrie 2007 și 25 martie 2008, iar în

contextul hotărârilor din România inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea

unor fapte în perioada octombrie - noiembrie 2007.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte, va respinge, ca neîntemeiată, contestația în

anulare formulată de contestatorul C.O.C. împotriva Deciziei penale nr. 1307

din 1 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 5916/110/2009.

Va obliga

contestatorul la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul C.O.C.

împotriva Deciziei penale nr. 1307 din 1 aprilie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5916/110/2009.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - GV