ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 256/2013

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 447/D din 28 decembrie 2009, Tribunalul Bacău în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. rap. la art. 74 lit. a), c), C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii "aderare la un grup infracțional organizat", a condamnat pe inculpatul C.A.T., cetățenia română studii medii,: necăsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu art. 74 lit. a), c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de "punere în circulație de instrumente de plată falsificate" a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu art 74 lit. a), c) C. pen. cu art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. cu art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului C.A.T. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pedeapsă de executat - 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului C.A.T. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara luată asupra inculpatului C.A.T. la data de 14 august 2009. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru săvârșirea infracțiunii de "aderare la un grup infracțional organizat", a condamnat pe inculpatul C.O.C., cetățenia română, cu antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 27 alin. (3) din Legea 365/2002 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. cu art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului C.O.C. pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b). C. pen. Pedeapsă de executat - 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b). C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului C.O.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a constatat că partea civilă R.B. SA nu s-a constituit parte civilă în cauză. În temeiul art. 109 C. proc.

pen., a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, respectiv: -plic conținând carduri blank capturate la ATM B.B.; plic conținând 10 carduri blank capturate la ATM 659 B.B.; - plic conținând 2 CD-uri cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere amplasate la ATM-urile unde au fost efectuate retragerile neautorizate de numerar din perioada 29 decembrie 2007 - 30 decembrie 2007 și respectiv 02 ianuarie 2008; - plic conținând 2 CD-uri cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere amplasate la ATM-urile unde au fost efectuate retragerile neautorizate de numerar din perioadele 10 noiembrie 2007 - 11 noiembrie 2007, aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În temeiul art. 191 alin. (1), (2) din C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 4.000 de RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus și cheltuielile efectuate la urmărirea penală în valoare de 3000 RON. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2005, inculpatul C.O.C. a pus bazele unei grupări infracționale transnaționale, specializate pe linia falsificării instrumentelor de plată electronică și a fraudării bancomatelor din țară și străinătate, în scopul obținerii de beneficii ilicite, în dauna titularilor cardurilor. În acest sens, inculpatul C.O.C. s-a asociat cu mai multe persoane, dintre care au fost identificați N.C., T.G., S.L.D.

și fiii săi, C.B.P. și inculpatul C.A.T. pe care 1-a angrenat în desfășurarea activităților ilicite pe diverse segmente ale activității de "carding" așa cum se va expune în cele ce urmează. Probațional, în cadrul anchetei desfășurate în cauză, s-a stabilit că inculpatul C.O.C. s-a deplasat în Franța, unde, folosindu-se de aparatură confecționată artizanal, destinată copierii datelor de identificare a cardurilor a reușit, cu sprijinul direct și nemijlocit al numitului T.G., să copieze datele inscripționate pe benzile magnetice ale acestor instrumente de plată. Ulterior, inculpatul C.O.C. s-a preocupat de inscripționarea datelor reale ale cardurilor pe blank-uri, după care a remis aceste instrumente contrafăcute numitului T.G., ce avea rolul de a se deplasa în Italia de unde efectua operațiuni de retragere numerar de la bancomate.

La data de 21 aprilie 2005, T.G. a fost identificat de către autoritățile franceze în timp ce se deplasa cu trenul pe ruta Paris-Milano, având asupra sa un număr de 46 de cărți tip "white card", ce aveau scrise, fiecare în parte, codul PIN din 4 cifre, ocazie cu care acesta a recunoscut faptul că face parte dintr-o rețea internațională de carding, ce este coordonată de inculpatul C.O.C. În baza datelor furnizate de T.G. și numărului mare de fraude cu carduri bancare înregistrate pe teritoriul Franței, autoritățile din această țară au demarat o anchetă împotriva grupării, nereușindu-se însă prinderea inculpatului C.O.C., care s-a reorganizat și a continuat să desfășoare activități infracționale similare, până la data de 2 septembrie 2007, când a fost arestat pentru contrafacerea sau falsificarea unor carduri bancare de credit.

După punerea sa în libertate, la data de 27 septembrie 2007, inculpatul C.O.C., sustrăgându-se condițiilor de eliberare, a părăsit teritoriul Franței și s-a stabilit în Olanda, unde a continuat să desfășoare activități infracționale destinate fraudării bancomatelor, într-o nouă asociere infracțională. În acest sens, învinuitul a apelat la sprijinul fiilor săi, al lui N.C. și S.L.D., persoane însărcinate să se ocupe cu montarea/demontarea aparaturii de skimming la bancomate și retragerea de numerar pe teritoriul Italiei și României de pe cardurile rescrise cu datele valide copiate fraudulos.

În scurt timp, și autoritățile olandeze au demarat o anchetă penală în cadrul căreia au fost demonstrate conexiunile infracționale dintre numărul mare de fraude bancare și membrii grupării din cadrul căreia făcea parte și inculpatul C.O.C., așa cum rezultă neechivoc din materialul probator transmis pe cale de cerere de asistență judiciară internațională de autoritățile olandeze, conținând inclusiv imagini captate de camerele de luat vederi existente la bancomatele fraudate. Cercetările întreprinse în cauză au oferit date și indicii temeinice că membrii grupării cercetate în această cauză au continuat activitatea infracțională, evidențiindu-se că, după ce inculpatul C.O.C.

a fost pus în libertate supravegheată de autoritățile franceze (la finele lunii septembrie 2007), și-a reluat activitatea ilicită pe linia cardingului, reluând legătura cu membrii grupului, din România, reliefându-se că fiii săi se reorganizează în acest sens, preocupându-se de procurarea de mijloace financiare în vederea achiziționării de aparatură de skimming și transferării acesteia în Olanda, la dispoziția inculpatului C.O.C., însă datorită mobilității grupării, a măsurilor sporite de precauție luate de membrii acesteia, dovedirea activității infracționale și prinderea tuturor celor implicați a fost deosebit de anevoioasă. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că în perioada octombrie - noiembrie 2007, inculpatul C.O.C.

a transmis prin intermediul unui colet, fiului său inculpatul C.A.T., un număr de 25 de carduri contrafăcute ce aveau înscrise pe ele codurile PIN, în vederea utilizării la bancomatele din România. Existența datelor certe privind activitatea infracțională, corelată cu investigațiile și monitorizările intruzive autorizate în cauză, au evidențiat că, la data de 13 noiembrie 2007, la ATM-ul 659 B. situat pe str. Unirii, din mun. Buzău, au fost identificate 5 (cinci) blank-uri, ce aveau inserate pe banda magnetică numere de carduri emise de bănci din Franța. În aceeași zi, la ATM-ul 145 R.B.D. din mun. Buzău, a fost identificat un alt blank, similar cu cele capturate de ATM-ul 659 B., imaginile video captate de camerele de supraveghere ale celor două ATM-uri, relevând prezența uneia și aceleiași persoane, identificată ca fiind inculpatul C.A.T., fiul inc.

C.O.C., ca efectuând operațiunile neautorizate de retragere numerar de pe aceste carduri contrafăcute în zilele de 10 și 11 noiembrie 2007. Situația de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală și cercetarea judecătorească: procesul-verbal de sesizare din oficiu înaintat cu Adresa nr. 1535953/2007 a B.C.C.O. Bacău; rezoluția de conexare a Dosarului cu nr. 6D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Bacău corespunzător Dosarului cu nr. 56D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Buzău la Dosarul cu nr. 23D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Bacău, actualmente nr. 89D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău; procesele-verbale de identificare a membrilor grupării; procesele-verbale de verificare a evidențelor IGPF cu referire la membrii grupării; ordonanța de declinare a competenței dispusă în Dosarul cu nr. 56D/P/2007 al D.I.I.C.O.T.

Biroul Teritorial Buzău; procesul-verbal de sesizare din oficiu cu privire la cardurile capturate la ATM 659 B.U. Buzău și ATM 145 R.B.D. Buzău, din data de 13 noiembrie 2007; procesele-verbale de predare-primire către autoritățile judiciare a cardurilor capturate și a documentelor privind operațiunile efectuate cu acestea; procesul-verbal de sesizare din oficiu cu privire la cardurile capturate la ATM B.U. Buzău în ziua de 10 ianuarie 2008; procesele-verbale de citire a datelor conținute de banda magnetică a cardurilor capturate; jurnalul operațiunilor efectuate cu cardurile în litigiu; referatul cu propunere efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului C.A.T.

autorizația de percheziție domiciliară cu Tribunalul Bacău; procesul-verbal de percheziție domiciliară; referat cu propunere de efectuare a percheziției informatice; autorizația percheziție cu nr. 4689/110/2009 emisă de Tribunalul Bacău; procesul-verbal percheziție informatică; declarațiile martorilor N.C., S.L.D., T.G.; copie de pe cererea de asistență judiciară internațională formulată de către autoritățile judiciare italiene cu privire la membrii grupării, toate coroborate cu declarațiile inculpatului C.A.T. prin care acesta recunoaște și regretă săvârșirea faptelor; + probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătorești când a fost audiat inculpatul C.A.T., martorii T.G., S.L.D., N.C.

și M.V. Inculpatul C.O.C. a lipsit de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, fiind dat în urmărire penală pentru săvârșirea de infracțiuni de același gen, referitoare la comerțul electronic. Reținând că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpații C.A.T. și C.O.C. Parchetul a solicitat condamnarea inculpatului C.A.T. pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, iar nu infracțiunea prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond, confiscarea celor 16 carduri capturate de ATM-uri și majorarea pedepsei aplicate inculpatului C.A.T.

Inculpatul C.A.T. a arătat că nu a avut cunoștință că aderă la un grup infracțional organizat și, de asemenea, a solicitat aplicarea disp. art. 86 1 C. pen. Inculpatul C.O.C. a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Prin Decizia penală nr. 45 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Bacău a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău și apelantul-inculpat C.A.T., împotriva Sentinței penale nr. 447/D din 28 decembrie 2009 a Tribunalului Bacău, pronunțată în Dosarul nr. 5916/110/2009. A desființat sentința penală apelată și a rejudecat în fond cauza cu privire la următoarele aspecte: A modificat încadrarea juridică pentru ultima infracțiune pentru care a fost condamnat apelantul-inculpat C.A.T., din infracțiunea prevăzută de art. 27, alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74, lit. a) și c) C. pen.

și art. 76, lit. d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 27, alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., art. 74, lit. a) și c) C. pen. și art. 76, lit. d) C. pen. A menținut pedeapsa stabilită prin sentința penală apelată pentru această infracțiune, precum și pedeapsa rezultantă aplicată pentru C.A.T. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru apelantul-inculpat C.A.T. În baza art. 86 2 C. pen., a stabilit termen de încercare de 6 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359, alin. (1) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71, alin. (2) C. pen.

în baza art. 71, alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere. A înlăturat dispoziția de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, pentru apelantul-inculpat C.A.T. În baza art. 140, alin. (1), lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 145, alin. (2) C. proc. pen., a constatat că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara a încetat de drept la 12 septembrie 2009. În baza art. 118, lit. b) și f) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a celor 16 carduri blank contrafăcute, capturate în cele 2 bancomate din Buzău. A menținut dispoziția de păstrare pentru celelalte mijloace materiale de probă.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. II. În baza art. 379, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de apelantul-inculpat C.O.C. împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat. A constatat că apelanții-inculpați au fost asistați și reprezentați de apărător ales. În baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul-inculpat C.O.C. la plata a 200 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. În baza art. 192, alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în celelalte apeluri au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, probele administrate în cauză dovedind vinovăția celor doi inculpați sub aspectul infracțiunilor ce li se rețin în sarcină.

A reținut Curtea de Apel Bacău că apelul parchetului este fondat cu privire la încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului C.A.T. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului C.A.T., a reținut instanța de apel că față de poziția sinceră manifestată de inculpat și lipsa antecedentelor penale consideră că în cauză sunt aplicabile disp. art. 86 1 C. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursul Parchetul de pe lângă - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații C.A.T. și C.O.C. Parchetul a criticat decizia penală atacată pentru netemeinicie, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului C.A.T., sub aspectul modalității de executare nu corespunde gradului de pericol social ridicat al faptei comise, solicitând înlăturarea disp.

art. 86 1 C. pen. Parchetul a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Apărătorul inculpaților a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 9, 10, 12 și 14 C. proc. pen. Cu privire la art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, arătând că hotărârile nu cuprind motivele pe care se sprijină soluția că hotărârea fondului este nemotivată. Apărarea a susținut că deși a solicitat achitarea inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sau schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 8 din Legea nr. 39/2003, instanța de apel nu s-a pronunțat pe aceste cereri.

Apărarea a susținut aceleași cereri și în fața instanței de recurs în cazul în care se va aprecia că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond sau de apel. Cu privire la pedepsele aplicate inculpaților apărarea a solicitat menținerea pedepsei aplicată inculpatului C.A.T., iar pentru inculpatul C.O.C. reducerea pedepsei aplicate față de care să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Prin Decizia nr. 1307 din 1 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5916/110/2009 a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău și de inculpații C.A.T.

și C.O.C. împotriva Deciziei penale nr. 45 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Înalta Curte a apreciat că situația de fapt reținută de instanța de fond a fost corect stabilită în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, fiind just încadrată juridic, în mod corect, reținând instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a celor doi inculpați sub aspectul infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Probele administrate în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu, că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor ce li se rețin în sarcină, în mod corect instanța de fond, dispunând condamnarea acestora, neexistând elemente care să facă posibilă adoptarea unei soluții contrare celei stabilite de instanțele inferioare, în sensul achitării inculpaților, așa cum în mod netemeinic, susține apărarea.

S-a reținut totodată că nu sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc. pen., aspectele invocate de apărare în sensul că instanța de fond nu a motivat hotărârea sau că cele două instanțe nu s-au pronunțat pe cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sau de achitare sub aspectul acestei infracțiuni, nu sunt întemeiate și nu se impune casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Atât instanța de fond cât și instanța de apel, au motivat în fapt și în drept hotărârile pronunțate, dând dezlegare tuturor problemelor ridicate atât de acuzare, cât și de apărare, fapt pentru care Înalta Curte a apreciat că nu se justifică o nouă judecată.

Faptul că instanța de fond a reținut situația de fapt stabilită în actul de acuzare, nu poate echivala cu nemotivarea hotărârii, cât timp, în urma analizării materialului probator a reținut aceeași situație de fapt pe care și-a însușit-o. În urma propriei analize, Înalta Curte a reținut că, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, așa cum în mod corect au reținut și instanțele inferioare, ambii inculpați fiind vinovați de comiterea acestei infracțiuni, rezultând din probele administrate în cauză că inculpatul C.O.C. s-a asociat cu mai multe persoane, antrenându-i chiar și pe fii săi C.B.P. și C.A.T., creând astfel un grup, infracțional ce avea ca scop activități ilicite, fiecare acționând pe diverse segmente de activități de carding.

Chiar și în situația în care grupul nu avea o structură organizatorică, activitatea acestuia s-a desfășurat în "bune condiții" în sensul că fiecare membru avea atribuții bine stabilite care se intersectau cu atribuțiile celorlalți membri ai grupului pentru asigurarea scopului pentru care a fost creat grupul respectiv. S-a reținut, de asemenea, perioada lungă de timp în care s-a desfășurat activitatea grupului infracțional organizat și în mod coordonat ceea ce presupune asigurarea de informații, mijloace de executare, de transport, de valorificare a produselor rezultate, activități ce rezultă din probele administrate în cauză. Toate aceste împrejurări justificând reținerea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în sarcina celor doi inculpați, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, în cauză neexistând date care să facă posibilă schimbarea încadrării juridice a acestei fapte și nici achitarea inculpaților.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului C.A.T. Înalta Curte a reținut că a fost corect individualizată, fapt pentru care a respins recursul parchetului ca nefondat, soluție care s-a bazat pe împrejurarea că, într-adevăr faptele comise de inculpatul C.A.T., prezintă un grad ridicat de pericol social, însă având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care este la primul conflict cu legea penală, a avut o poziție sinceră, recunoscând și regretând faptele comise, s-a apreciat că pedeapsa aplicată este în măsură să contribuie la atingerea finalității prev. de art. 52 C. pen., referitoare la scopul educativ și coercitiv al pedepsei.

De asemenea, Înalta Curte a stabilit că măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului C.A.T., cărora trebuie să se supună pe perioada termenului de încercare îl vor determina pe acesta să respecte ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, știind că încălcarea măsurilor de supraveghere pot conduce la schimbarea modalității de executare a pedepsei. S-a arătat și că pedeapsa aplicată inculpatului C.O.C. a fost bine dozată în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., astfel încât apreciază Înalta Curte că nu se impune nici redozarea pedepsei și nici schimbarea modalității de executare.

Activitatea intensă desfășurată de inculpatul C.O.C., în calitate de organizator al grupului infracțional organizat și, ulterior de coordonator a activității grupului, activitate ce s-a desfășurat pe teritoriul mai multor state, consecințele faptelor sale, ca și atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal de sustragere de la judecată, adoptând o atitudine de sfidare a instanțelor, a justificat regimul sancționator sever stabilit în sarcina acestui inculpat. În cauză nu au fost identificate date care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicate sau schimbarea modalității de executare, faptele comise de inculpat prezentând un grad ridicat de pericol social ce impun aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.

Împotriva Deciziei penale nr. 1307 din 1 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5916/110/2009, a formulat contestație în anulare contestatorul C.O.C. invocând motivul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 5293/1/2012. Analizând motivul invocat în contestația în anulare dar și Decizia penală nr. 1307 din 1 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5916/110/2009 și decizia din 27 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul de Mare Instanță din Paris, pronunțată în Dosarul nr. 0801530254, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare nu este întemeiată și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente: În doctrina juridică s-a statuat că procedura de judecată a contestației în anulare este diferențiată în funcție de cauza invocată drept temei al căii de atac.

Există două reglementări diferite, după cum contestația se întemeiază pe primele trei cazuri, respectiv art. 386 lit. a), b) și c) C. proc. pen. și pe motivul prev. de art. 386 lit. d) C. proc. pen. Când contestația s-a introdus pentru un motiv din cele prev. de art. 386 lit. a), b) și c) C. proc. pen. judecarea propriu-zisă a cererii este precedată de o procedură prealabilă de verificare, respectiv de "admiterea în principiu" a contestației care exclude citarea părților. Verificarea făcută de instanță în cadrul admiterii în principiu a contestației în anulare nu poate fi considerată o parte a judecării acesteia, ci o procedură prealabilă, întrucât instanța examinează întrunirea condițiilor legale fără citarea părților și nu în mod contradictoriu, și, de asemenea, în acest cadru nu se administrează probe, iar hotărârea de admitere sau de respingere în principiu nu poate fi atacată cu recurs.

Când contestația în anulare se întemeiază pe cazul prevăzut la art. 386 lit. d) C. proc. pen., procedura prealabilă a admiterii în principiu nu se mai efectuează, după introducerea cererii fixându-se termen de judecată și trecându-se de îndată la judecarea cauzei. Judecarea contestației are loc cu citarea părților interesate în cauză. Dispoziția este evidentă, pentru că citarea părților interesate în prima hotărâre rămasă definitivă nu se impune din moment ce această hotărâre nu poate fi afectată de soluția dată în contestația introdusă. După ascultarea părților și a concluziilor procurorului, instanța, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie, sau după caz, prin sentință ultima hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.

Astfel excepția invocată de reprezentantul Parchetului privind inadmisibilitatea prezentei contestații în anulare, este neîntemeiată și o va respinge ca atare întrucât, așa cum s-a precizat anterior, în cazul invocării cazului prev. de art. 386 lit. d) C. proc. pen. nu se efectuează procedura prealabilă a admiterii în principiu.

Înalta Curte, va respinge însă prezenta contestație în anulare ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: Prin Sentința penală nr. 447/D din 28 decembrie 2009 a Tribunalului Bacău, pronunțată în Dosarul nr. 5916/110/2009, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 45 din 27 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1307 din 1 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5916/110/2009, printre altele, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru săvârșirea infracțiunii de "aderare la un grup infracțional organizat", a fost condamnat inculpatul C.O.C. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. cu art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului C.O.C. pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, și lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului C.O.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

Situația de fapt stabilită în sarcina inculpatului a fost descrisă amplu în hotărârea primei instanțe, fiind însușită și de instanța de apel și de instanța de recurs, în judecarea cauzei pe fond, reținându-se, în esență, că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că în perioada octombrie - noiembrie 2007, inculpatul C.O.C. a transmis prin intermediul unui colet, fiului său inculpatul C.A.T., un număr de 25 de carduri contrafăcute ce aveau înscrise pe ele codurile PIN, în vederea utilizării la bancomatele din România. Prin decizia din 27 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul de Mare Instanță din Paris, pronunțată în Dosarul nr. 0801530254, la capitolul acuzare (hotărârea tradusă în lb.

română) și capitolul declarării vinovăției inculpatului (hotărârea tradusă în lb. română), s-a reținut în sarcina inculpatului C.O.C. că în perioada noiembrie 2007 și 25 martie 2008 a fost găsit în Paris, Ris-Orangis și în regiunea pariziană, perioadă și locație în care acesta a fabricat, achiziționat, deținut, cedat și pus la dispoziție echipamente concepute pentru comiterea infracțiunilor de contrafacere sau de falsificare a cardurilor bancare, în special de tastaturi false, o falsă fațadă a bancomatelor conținând un card de memorie, skimmere, laptopuri, dispozitive de racordare, carduri white plastic (blank) și mulaje de față, de exterioare ale bancomatelor și de a fi comis excrocherii prin utilizarea de manevre frauduloase utilizând 1403 carduri bancare piratate, referințele lor de identificare, codurile PIN și orice alte acte legate de utilizarea acestora pentru a înșela C.C.B.

și pentru a determina să pună în fonduri suma de 335.058 euro și societatea A.E. pentru a determina să plătească suma de 727,30 euro cu circumstanța că faptele au fost comise în grup organizat, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare. Înalta Curte constată că decizia din 27 ianuarie 2012 a Tribunalului de Mare Instanță din Paris, pronunțată în Dosarul nr. 0801530254 nu poartă mențiunea că este definitivă, și cu atât mai mult, apărătorul contestatorului C.O.C. în fața instanței în cadrul dezbaterilor cu privire la contestația în anulare, a arătat că la data de 14 februarie 2013 s-a acordat termen de judecată la Judecătoria Bacău pentru recunoașterea acestei hotărâri, hotărârea nefiind definitivă, însă a solicitat, prin adresă scrisă, de la Tribunalul de Mare Instanță din Paris transmiterea unei comunicări în sensul celor precizate.

Având în vedere că în fața Înaltei Curți, învestită cu soluționarea prezentei contestații în anulare, contestatorul nu este în măsură să dovedească că decizia din data de 27 ianuarie 2012 a Tribunalului de Mare Instanță din Paris, pronunțată în Dosarul nr. 0801530254, este definitivă și că este recunoscută de instanțele din România, contestația în anulare este neîntemeiată nefiind incidente dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen. Pe de altă parte, condamnarea inculpatului C.O.C., în contextul hotărârii pronunțate de Tribunalul de Mare Instanță din Paris în Dosarul nr. 0801530254 a avut ca obiect fapte săvârșite în perioada noiembrie 2007 și 25 martie 2008, iar în contextul hotărârilor din România inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea unor fapte în perioada octombrie - noiembrie 2007. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul C.O.C.

împotriva Deciziei penale nr. 1307 din 1 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5916/110/2009. Va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul C.O.C. împotriva Deciziei penale nr. 1307 din 1 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5916/110/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2013. Procesat de GGC - GV