ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2492/2012

Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 150 din 13 martie 2012, Tribunalul Argeș, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b

1

) C. pen., art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. și art. 203 C. pen. în condițiile art. 33 lit. a) și b) C. pen. și art. 34 C. pen.

A condamnat pe inculpatul R.C. la:

- 17 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b

1

) C. pen.

- 23 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen.

- 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 203 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și b) C. pen. și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 23 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe care o sporește la 27 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

A dispus că pedeapsa se va executa prin privare de libertate în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore și perioada executată în arest preventiv începând cu data de 26 iulie 2011 și până la data pronunțării.

A constatat că persoana vătămată L.A.  nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin Rechizitoriul nr. 944/P din 15 decembrie 2011 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul R.C. pentru săvârșirea infracțiunii de viol urmat de moartea victimei, faptă prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

În esență, prin actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 24/25 iulie 2011, inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice, a avut raport sexual cu victima, propria mamă și întrucât aceasta a încercat să se opună, a lovit-o violent în mod repetat, fapt în urma căreia victima a decedat.

Având în vedere întregul ansamblu probator administrat în cauză, respectiv raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză medico-legală - examen ADN întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici, declarațiile martorilor, planșele foto, procesul-verbal de cercetare la fața locului, instanța a apreciat ca fiind nesincere declarațiile inculpatului, acestea necoroborându-se cu nicio probă administrată în cauză și a reținut următoarea situație de fapt:

În după-amiaza zilei de 25 iulie 2011, în jurul orelor 15:00, inculpatul s-a deplasat la martora C.I., căreia îi spune că mama sa a decedat în urmă cu 3 ore, iar în jurul orelor 17:00 s-a dus la martorul C.C., căruia îi spune de asemenea că mama sa a decedat în jurul orelor 13:00. La sugestia martorului C.C., inculpatul a plecat spunând că se duce la poliție. Același martor C.C. arată că la data de 21 iulie 2011 a auzit când inculpatul R.C. se certa cu mama sa, martorul coborând și cerându-le acestora să înceteze.

În jurul orelor 17:00, inculpatul a mers într-un bar de pe raza orașului Costești, unde întâlnindu-se cu martorul G.N. i-a spus acestuia că mama sa a decedat, mai exact că a găsit-o decedată când s-a dus acasă, cerându-i martorului să-l ajute cu organizarea pomenirilor creștinești.

Agenții de poliție din cadrul Poliției Orașului Costești la sesizarea ofițerului de serviciu al Poliției Orașului Costești, s-au deplasat la barul în care se aflase inculpatul și în care acesta afirmase că mama sa a decedat, însă inculpatul nu a mai fost găsit, motiv pentru care s-au deplasat pe raza orașului Costești găsindu-l pe inculpatul R.C. în fața unui alt bar din oraș, și au mers împreună cu acesta în domiciliul său.

Aici, victima a fost găsită în sufrageria apartamentului, întinsă pe pat și cu urme vizibile de violență, motiv pentru care au fost sesizate organele de cercetare penală.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, rezultă că pe podeaua camerei, lângă victimă, s-au identificat urme dinamice de sânge, halatul victimei prezenta de asemenea urme de sânge, iar în baie s-a găsit tricoul inculpatului purtat în noaptea de 24/25 iulie 2011, spălat și pus la uscat, dar cu vizibile urme de sânge.

Concluziile raportului de expertiză medico-legală - examen ADN, sunt în sensul prezenței spermei la nivelul halatului și secreției vaginale a victimei L.V. și a prezenței sângelui de natură umană la nivelul halatului victimei L.V. și a tricoului ridicat de la inculpatul R.C.

Analiza genetică a urmelor de spermă din secreția vaginală și de pe halatul victimei L.V. a pus în evidență un profil genetic mixt, ce provine din amestecul de material genetic de la minim 2 persoane, dintre care cel puțin una este de sex masculin, caracterele genetice din profilul ADN de referință al victimei L.V. regăsindu-se în aceste amestecuri, alături de caracterele genetice specifice cromozomului Y aparținând inculpatului R.C.

Concluziile raportului medico-legal de necropsie sunt în sensul că moartea victimei a fost violentă, aceasta datorându-se unei hemoragii cerebrale ce a survenit în urma unui traumatism cranio-cerebral acut forte, prin lovire cu și de corp dur, între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces existând legătură directă de cauzalitate. În concluziile raportului se arată că s-au evidențiat și alte leziuni traumatice respectiv echimoze, excoriații, infiltrate hemoragice, fracturi costale, fractură de stern, produse prin lovire cu și de corp dur, cu puțin timp înainte de deces, și care nu au legătură directă de cauzalitate cu decesul. S-a mai arătat că existența infiltratului hemoragie de la nivelul vaginului sugerează producerea unui raport sexual cu puțin timp înainte de deces.

Instanța a constatat că susținerile pe care inculpatul le are în declarațiile date nu sunt coerente și că acesta, fără a încerca să dea o explicație evenimentului produs, încearcă să înlăture acuzațiile ce i se aduc, făcând tot felul de afirmații fără relevanță juridică în cauză.

S-a considerat că esențial în cauza de față este faptul că în secreția vaginală a victimei precum și pe halatul acesteia, au fost identificate urme de spermă care așa cum am arătat anterior au pus în evidență un profil genetic mixt al victimei și respectiv al inculpatului R.C., situație din care rezultă, având în vedere și infiltratul hemoragic de la nivelul vaginului victimei că între inculpat și victimă a avut loc un raport sexual împotriva voinței victimei, cu puțin timp înainte de deces, așa cum se precizează și în raportul de necropsie.

De asemenea, tribunalul a reținut că inculpatul în toate declarațiile pe care le-a dat, a arătat că nu a intrat nimeni în domiciliul său și al victimei, nici în perioada în care acesta s-a aflat în domiciliu, nici în perioada în care a fost plecat din domiciliu, întrucât de fiecare dată inculpatul încuia ușa când pleca și când se întorcea o găsea tot încuiată și fără urme de violență.

Prin urmare, din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că în noaptea de 24/25 iulie 2011, inculpatul a avut raport sexual cu victima, mama sa, cu care locuia în același domiciliu, împotriva voinței acesteia și folosind violența.

Din raportul de necropsie, s-a reținut că victima a prezentat multiple leziuni, unele dintre ele, respectiv echimozele, excoriațiile, infiltratele hemoragice, fracturile costale și fracturile de stern, produse prin lovire cu și de corp dur, neavând legătură directă de cauzalitate cu decesul. Moartea victimei s-a datorat însă unei hemoragii cerebrale care a survenit în urma unui traumatism cranio-cerebral acut forte, prin lovire cu și de corp dur.

S-a arătat că pentru a fi îndeplinită agravanta prev. de art. 197 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., este necesar să se stabilească pe de o parte raportul de cauzalitate dintre fapta de viol și rezultatul mai grav produs, respectiv moartea victimei, iar pe de altă parte, praeterintenția făptuitorului.

Prin urmare, s-a menționat că pentru existența infracțiunii de viol urmată de moartea victimei este necesar ca moartea să fie consecința violențelor exercitate asupra victimei pentru a o constrânge la raport sexual, însă cu privire la rezultatul mai grav, respectiv moartea victimei, făptuitorul să fi acționat din culpă și nu cu intenție.

În cauza de față, s-a apreciat că leziunile produse victimei au depășit cu mult aria loviturilor și respectiv violențelor necesare pentru a întreține un raport sexual fără voința victimei, fiind cert că leziunile ce au legătură directă de cauzalitate cu decesul au fost produse cu intenție, și nu din culpă. Traumatismul cranio-cerebral acut forte cauzat prin lovire cu și de corp dur, care a dus la producerea unei hemoragii cerebrale și în final la deces, nu poate fi încadrat în violențele necesare întreținerii unui raport sexual fără acordul victimei, fiind clară intenția inculpatului de a lovi victima și de a accepta posibilitatea că în urma violențelor exercitate aceasta să decedeze.

Prima instanță a reținut că violența ieșită din comun a inculpatului a rezultat și din faptul că victima a prezentat fracturi costale și fractură de stern, acestea nefiind însă leziuni cu legătură directă de cauzalitate cu decesul, însă circumstanțiază atitudinea deosebit de violentă manifestată de inculpat.

Prin urmare, având în vedere cele arătate mai sus, precum și dispozițiile Deciziei nr. II/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului R.C., care în data de 24/25 iulie 2011, a întreținut prin violență un raport sexual cu victima L.V., mama sa, cu care locuia și care a aplicat acesteia mai multe lovituri, unele dintre ele cu scopul de a reuși să întrețină raportul sexual cu aceasta, iar altele cu intenția indirectă de a o ucide, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. și art. 203 C. pen. în cond. art. 33 lit. a) și b) și art. 34 C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul mare de pericol social concret al faptelor, natura faptelor săvârșite, numărul mare al loviturilor și respectiv urmarea cea mai gravă - decesul victimei, atitudinea pe care inculpatul a avut-o după săvârșirea faptei, precum și pe parcursul procesului penal, atitudine din care rezultă că acesta nu are sentimente de regret, încercând să învinovățească victima de cele întâmplate, faptul că victima este mama sa, cu care locuia de multă vreme și care avea diverse probleme de sănătate, inculpatul fiind cel care ar fi trebuit să o sprijine și să aibă grijă de ea.

Având în vedere aceste circumstanțe, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen. se poate realiza doar prin condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea orientate spre maximul special prev. de lege pentru fiecare din cele trei infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R.C., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea criticilor susține că în mod greșit a fost reținută situația de fapt, apreciind că atât organele de urmărire penală, cât și instanța de fond nu au adunat suficiente probe din care să rezulte vinovăția sa.

În subsidiar, s-a solicitat să se reanalizeze individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Prin Decizia nr. 50 din 24 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.C.

În baza art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului R.C., iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus arestarea preventivă la zi.

Analizând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor formulate, cât și potrivit dispozițiilor art. 378 C. pen., curtea de apel a considerat că instanța de fond, în urma administrării probatoriului, a reținut în mod judicios situația de fapt și a dat o corectă interpretare dispozițiilor legale incidente în cauză.

În urma propriului examen al probelor administrate, curtea a reținut că fapta inculpatului R.C., care la data de 24 - 25 iulie 2011 a întreținut prin violență un raport sexual cu mama sa, victima L.V., împreună cu care locuia și căreia i-a aplicat mai multe lovituri atât cu scopul de a reuși să întrețină raportul sexual, cât și cu intenția indirectă de a o ucide, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b

1

) C. pen., art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen. și art. 203 C. pen. în condițiile art. 33 lit. a) și b) și art. 34 C. pen.

Nici critica privind individualizarea pedepsei nu a fost apreciată ca întemeiată de curtea de apel, subliniindu-se că pedeapsa rezultantă de 27 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. a fost stabilită de instanța de fond cu respectarea limitelor prevăzute de de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b

1

) C. pen., art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen. și art. 203 C. pen. în condițiile art. 33 lit. a) și b) și art. 34 C. pen., fiind de natură să asigure finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., respectiv prevenția generală și specială.

S-a arătat că, în mod judicios instanța de fond a respectat principiul proporționalității pedepsei în raport de criteriile de individualizare generale prevăzute de art. 72 C. pen. și nu a făcut aplicarea circumstanțelor atenuante, facultative prevăzute de art. 74 C. pen., având în vedere modalitatea de săvârșire a faptelor și atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a acestora.

Sub aspectul executării pedepsei, s-a constatat că instanța de fond a urmărit formarea unei atitudini corecte a inculpatului față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, având în vedere și scopul legii penale prevăzut de art. 1 C. pen.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen., curtea a reținut că acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanțele de judecată, putând fi aplicate în mod facultativ, în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor și cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 și respectiv 72 C. pen.

S-a precizat că, spre deosebire de stările, situațiile și împrejurările arătate de art. 73 C. pen. care, odată reținute, se impun judecătorului ca circumstanțe atenuante legale, celelalte situații și împrejurări enumerate exemplificativ de art. 74 C. pen. pot constitui circumstanțe atenuante judiciare numai atunci când judecătorul constată că atitudinea infractorului reflectă efectiv un grad de periculozitate scăzută a acestuia.

Potrivit art. 74 C. pen., acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanțele de judecată, decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor și cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 și respectiv art. 72 C. pen.

Prin urmare, critica apelantului-inculpat privind neaplicarea circumstanțelor atenuante a fost apreciată de Curte ca neîntemeiată, având în vedere că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a textelor legale anterior menționate.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul R.C., care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen. în esență, conform concluziilor apărătorului din oficiu, dar și notelor scrise și că nu este vinovat de acuzele aduse și nu este autorul infracțiunilor, singura sa greșeală fiind că nu a anunțat mai repede serviciul 112. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate.

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate, în ideea că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act ar demonstra existența unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă, rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar și faptele reținute de instanța de fond, iar nu dintr-o omisiune în administrarea unei probe concludente și utile (caz de casare care se examinează în cadrul art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.) sau din interpretarea unei probe.

Eroarea gravă trebuie să rezulte din compararea faptelor reținute prin hotărâre cu probele administrate.

Analizând critica recurentului-inculpat R.C. privind greșita condamnare, prin prisma unei pretinse erori de fapt, Înalta Curte constată că situația de fapt stabilită de instanțele de fond nu este în contradicție cu probele administrate, nefiind întemeiată cererea de achitare.

Astfel, prin raportul de expertiză medico legală - examen ADN s-a concluzionat că analiza genetică a urmelor de spermă din secreția vaginală și de pe halatul victimei L.V. a pus în evidență un profil genetic mixt, ce provine din amestecul genetic de la minim două persoane, dintre care cel puțin una este de sex masculin. Caracterele genetice din profilul ADN de referință al victimei L.V. se regăsește în aceste amestecuri alături de caracterele genetice specifice cromozomului Y aparținând inculpatului R.C.

Prin urmare, întrucât analiza genetică a vizat urmele de spermă din secreția vaginală a victimei și de pe halatul acesteia, este neîntemeiată apărarea inculpatului că "undeva este o greșeală" dacă "urmele de spermă (...) indică un profil genetic asemănător cu al meu", fiind de neprimit explicația inculpatului că "mama mea folosea prosoapele pe care eu le foloseam, prosoape de corp, câteodată chiar și apa care rămânea în urma curățării corpului meu, mai exact a apei care rămânea".

Apoi, urmele de sânge de pe tricoul inculpatului au pus în evidență un profil genetic mixt, ce provine din amestecul de material genetic de la minim două persoane, dintre care cel puțin una de sex masculin; caracterele genetice din profilele ADN de referință ale victimei L.V. și inculpatului R.C. se regăsesc integral în acest amestec, conform aceluiași raport de expertiză medico-legală.

Inculpatul a declarat că urmele de sânge de pe tricou au fost urmare faptului că a transportat-o pe mama sa în pat, care s-a lovit, în baie, cu o zi înainte de decesul acesteia (24 august 2011), prezentând urme de sânge în zona feței, "motiv pentru care s-a șters cu un șervețel și probabil cu ocazia acelor manevre s-a murdărit și tricoul pe care îl purtam". Cu privire la producerea leziunilor constatate pe corpul victimei, inculpatul a relatat că "am văzut-o pe mama sâmbătă și duminică (n.r. 23 și 24 iulie 2011) lovindu-se cu ambele mâini peste piciorul stâng, aceasta având obiceiul de a se automutila. Susțin că am văzut-o lovindu-se cu pumnii în piept, respectiv în toată zona pieptului, și chiar își dădea cu pumnii în cap și în gură".

Susținerile inculpatului sunt combătute prin raportul de constatare medico-legală (autopsie) care a conchis că moartea victimei L.V. a fost violentă, datorându-se unei hemoragii cerebrale care a survenit în urma unui traumatism cranio-cerebral acut forte prin lovire cu și de corp dur, între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces existând legătură directă de cauzalitate. Tot la autopsie s-au evidențiat și alte leziuni traumatice (echimoze, excoriații, infiltrate hemoragice inclusiv la nivelul organelor genitale, fracturi costale, fractură de stern) produse prin lovire cu și de corp dur, cu puțin timp înainte de deces (decesul datând din 25 iulie 2011), și nu au legătură directă de cauzalitate cu decesul. S-a concluzionat expres că existența infiltratului hemoragic de la nivelul vaginului sugerează producerea unui raport sexual cu puțin timp înainte de deces.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, în sufragerie pe podea, în spațiul situat între pat, masă și fotoliu, pe o suprafață de circa 50 x 40 cm s-au identificat urme dinamice de substanță brun-roșcată cu aspect de sânge, iar pe canapeaua extensibilă din aceeași cameră a fost găsit cadavrul victimei. Din baie, a fost ridicat un tricou imprimat cu cuvântul "H." pe pectoralul drept și cu cuvintele "V.L." pe spate, care la examinare a prezentat urme de substanță brun-roșcată cu aspect de sânge.

Martorul C.C. a declarat că în data de 25 iulie 2011, inculpatul a venit pe la el, în jurul orei 9:30, îmbrăcat în pantaloni și tricou inscripționat, și a plecat în jurul orelor 10:00 - 10:15, revenind la ora 17:00, când l-a anunțat că mama lui a murit. Cu acea ocazie a aflat de la inculpat că, anterior, acesta a fost la bunicii martorului pentru a le da aceeași veste. În instanță, martorul a menționat că inculpatul era tulburat și mai ales speriat, era îmbrăcat diferit față de cum îl văzuse dimineață și nu i-a spus care era cauza decesului mamei sale.

Martora C.I. a relatat că la data de 25 iulie 2011, în jurul orelor 15:30, inculpatul a venit la gospodăria ei îmbrăcat într-o cămașă cu mânecă scurtă, de culoare albă, cu dungi parcă maro și pantofi negri, a căzut în genunchi și i-a spus că mama lui a murit, tremurând și fiind speriat.

Instanța, în raport de cele arătate anterior, apreciază că nu există o stabilire greșită a situației de fapt, nu au fost ignorate probe și nu s-a acordat încredere excesivă unor probe, neexistând o neconcordanță vădită între probele din dosar și faptele reținute de instanțele de fond.

În consecință, instanța de fond și cea de apel au apreciat în mod corect consecințele juridice decurgând din situația de fapt, astfel că nu există o gravă eroare de fapt, care să impună achitarea inculpatului R.C.

Potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de recurs are în vedere că aceasta nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Pe cale de consecință, având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpat (viol, omor calificat și incest), reflectat prin limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile de care a fost acuzat, instanța de recurs consideră că nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

În același sens sunt și împrejurările care agravează răspunderea penală, violul și omorul fiind comise asupra propriei mame, precum și modalitatea de comitere a acestora, respectiv suprimarea vieții victimei prin acte ce dovedesc violența și periculozitatea cu care a acționat inculpatul, cauzându-i acesteia un traumatism cranio-cerebral acut forte, echimoze, excoriații, infiltrate hemoragice inclusiv la nivelul organelor genitale, fracturi costale, fractură de stern prin lovire cu și de corp dur.

În procesul de individualizare a pedepsei, instanțele de fond au avut în vedere și datele ce îl caracterizează pe inculpat, care nu îi sunt favorabile, cât timp, în vârstă de 41 de ani la data comiterii faptei, nu avea loc de muncă și ocupație, victima fiindu-i sprijin material, iar după acțiunile întreprinse împotriva acesteia a avut o atitudine nepăsătoare și nu a recunoscut învinuirile aduse.

Analizând pricina și din perspectiva cazurilor de casare care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există alte motive pentru casarea hotărârii criticate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva Deciziei penale nr. 50 din 24 mai 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.C. durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 26 iulie 2011 până la data de 1 august 2012.

Va obliga recurentul-inculpat R.C. la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva Deciziei penale nr. 50 din 24 mai 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.C. durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 26 iulie 2011 până la data de 1 august 2012.

Obligă recurentul-inculpat R.C. la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 august 2012.

Procesat de GGC - AZ