ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1506/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 158 din 21 septembrie 2011, Tribunalul Vrancea, a condamnat pe inculpata M.A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea a infractorului, infracțiune prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că inculpata M.A.

prin Ordonanța nr. 23/A din 8 noiembrie 2010, ar fi fost desemnată în calitate de colaborator al investigatorului sub acoperire, această autorizație fiind validată prin Sentința nr. 23/A din 8 noiembrie 2010, iar inculpata, în loc să-și exercite calitățile de colaborator, a deconspirat calitatea de polițist a investigatorului sub acoperire, dar și calitatea sa de colaborator, astfel încât tranzacția autorizată nu a mai avut loc, îngreunând în acest mod activitatea de urmărire penală desfășurată în cauză.

S-a mai arătat că "inculpata M.A., colaborator autorizat în cauză, prin Sentința nr. 23/A din 8 noiembrie 2010, cu numele de cod "G.G.", i-a transmis inculpatei de la postul telefonic cu numărul 0760132994, mai multe mesaje de tip SMS, dar a purtat și convorbiri telefonice cu acesta, în intervalul 18:17 - 19:19, deconspirând calitatea de polițist a investigatorului sub acoperire, astfel încât tranzacția autorizată nu a mai avut loc" și aceste aspecte sunt nereale deoarece din probele administrate în cauză a rezultat că nu a fost făcută de o inculpată ci de un inculpat, respectiv de inculpatul R.A. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpata M.A. pe care nu l-a motivat și nici nu s-a prezentat pentru a-l susține.

Prin Decizia nr. 273 din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpata M.A. (fiica lui V. și Vi., născută la data de 29 august 1988 în Focșani, și fără forme legale în comuna Mândrești) împotriva Sentinței penale nr. 158 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în Dosarul nr. 1029/91/2011 și în consecință. A casat în parte Sentința penală nr. 158 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare în temeiul art. 81 alin. (1) și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., respectiv pe o durată de 3 ani.

Conform art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, iar cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că instanța de fond, a reținut, în mod corect fapta săvârșită de inculpată M.A., cu vinovăție și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare dar a efectuat o individualizare greșită în ceea ce privește modalitatea de executarea a pedepsei. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Galați, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, prin trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

Examinând recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., respectiv "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege". Examinând decizia recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, prioritar cercetării celorlalte critici, că instanța de apel a motivat incidența în cauză a condițiilor impuse de art. 81 C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 3 ani.

Astfel, prima instanță, a condamnat pe inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, infracțiune prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. și în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Instanța de apel a admis apelul inculpatei M.A. și a casat în parte Sentința penală nr. 158 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare în temeiul art. 81 alin. (1) și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare și a pedepsei accesorii pe o durata de 3 ani.

Din examinarea deciziei instanței de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel nu s-a rezumat doar a admite apelul inculpatei și a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durata de 3 ani, aceasta a motivat, arătând că inculpata nu are antecedente penale și că pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani. Ca atare, instanța de apel a motivat soluția de suspendare a pedepsei aplicate inculpatei pe o perioadă de 3 ani în condițiile în care a dispus suspendarea tocmai pentru faptul că pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani și că scopul procesului penal prin reeducarea inculpatei pot fi realizate și fără ca aceasta să execute efectiv pedeapsa cu închisoare.

Sub aspectul tratamentului sancționator stabilit pentru inculpată, Înalta Curte constată că instanța de apel a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., optând pentru un cuantum al pedepsei corespunzător în raport de gradul concret de pericol social al faptei, urmările produse și conduita anterioară a inculpatei care nu are antecedente penale. Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare în speță a criteriilor de individualizarea pedepsei aplicate, acordând semnificația cuvenită atât gravității faptei cât și datelor ce caracterizează persoana inculpatei, a dat infracțiunii comise de inculpată încadrarea juridică corespunzătoare și a procedat la individualizarea pedepsei aplicate cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Față de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată M.A., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 273 din 25 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimata inculpată M.A., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 mai 2012. Procesat de GGC - CL