ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1506/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 158 din 21

septembrie 2011, Tribunalul Vrancea, a condamnat pe inculpata M.A. la o

pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea a

infractorului, infracțiune prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., iar în baza

art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut că inculpata M.A. prin Ordonanța nr. 23/A din 8

noiembrie 2010, ar fi fost desemnată în calitate de colaborator al

investigatorului sub acoperire, această autorizație fiind validată prin

Sentința nr. 23/A din 8 noiembrie 2010, iar inculpata, în loc să-și exercite

calitățile de colaborator, a deconspirat calitatea de polițist a investigatorului

sub acoperire, dar și calitatea sa de colaborator, astfel încât tranzacția

autorizată nu a mai avut loc, îngreunând în acest mod activitatea de urmărire

penală desfășurată în cauză.

S-a mai arătat că

"inculpata M.A., colaborator autorizat în cauză, prin Sentința nr. 23/A

din 8 noiembrie 2010, cu numele de cod "G.G.", i-a transmis

inculpatei de la postul telefonic cu numărul 0760132994, mai multe mesaje de

tip SMS, dar a purtat și convorbiri telefonice cu acesta, în intervalul 18:17 -

19:19, deconspirând calitatea de polițist a investigatorului sub acoperire,

astfel încât tranzacția autorizată nu a mai avut loc" și aceste aspecte

sunt nereale deoarece din probele administrate în cauză a rezultat că nu a fost

făcută de o inculpată ci de un inculpat, respectiv de inculpatul R.A.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel în termen legal inculpata M.A. pe care nu l-a motivat

și nici nu s-a prezentat pentru a-l susține.

Prin Decizia nr. 273

din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, a admis apelul declarat de inculpata M.A. (fiica lui V. și Vi., născută

la data de 29 august 1988 în Focșani, și fără forme legale în comuna Mândrești)

împotriva Sentinței penale nr. 158 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului

Vrancea, pronunțată în Dosarul nr. 1029/91/2011 și în consecință.

A casat în parte

Sentința penală nr. 158 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea și în

rejudecare în temeiul art. 81 alin. (1) și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare și a pedepsei

accesorii pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., respectiv

pe o durată de 3 ani.

Conform art. 359 C.

proc. pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, iar

cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs au rămas

în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a constatat că instanța de fond, a reținut, în mod

corect fapta săvârșită de inculpată M.A., cu vinovăție și a dat acesteia

încadrarea juridică corespunzătoare dar a efectuat o individualizare greșită în

ceea ce privește modalitatea de executarea a pedepsei.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția de Investigarea Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Galați, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei atacate, prin trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Galați.

Examinând recursul

declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Galați, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză nu este

incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C.

proc. pen., respectiv "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta nu se înțelege".

Examinând decizia

recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, prioritar cercetării

celorlalte critici, că instanța de apel a motivat incidența în cauză a

condițiilor impuse de art. 81 C. pen., respectiv suspendarea executării

pedepsei închisorii pe o perioadă de 3 ani. Astfel, prima instanță, a condamnat

pe inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

favorizare a infractorului, infracțiune prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

și în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Instanța de apel a

admis apelul inculpatei M.A. și a casat în parte Sentința penală nr. 158 din 21

septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare în temeiul art. 81

alin. (1) și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 1 an închisoare și a pedepsei accesorii pe o durata de 3

ani.

Din examinarea

deciziei instanței de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

instanța de apel nu s-a rezumat doar a admite apelul inculpatei și a dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durata de 3 ani,

aceasta a motivat, arătând că inculpata nu are antecedente penale și că

pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani. Ca atare, instanța de

apel a motivat soluția de suspendare a pedepsei aplicate inculpatei pe o

perioadă de 3 ani în condițiile în care a dispus suspendarea tocmai pentru

faptul că pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani și că scopul

procesului penal prin reeducarea inculpatei pot fi realizate și fără ca aceasta

să execute efectiv pedeapsa cu închisoare.

Sub aspectul tratamentului sancționator stabilit

pentru inculpată, Înalta Curte constată că instanța de apel a respectat

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., optând pentru un cuantum al pedepsei

corespunzător în raport de gradul concret de pericol social al faptei, urmările

produse și conduita anterioară a inculpatei care nu are antecedente penale.

Înalta Curte constată

că instanța de apel a făcut o corectă aplicare în speță a criteriilor de

individualizarea pedepsei aplicate, acordând semnificația cuvenită atât

gravității faptei cât și datelor ce caracterizează persoana inculpatei, a dat

infracțiunii comise de inculpată încadrarea juridică corespunzătoare și a

procedat la individualizarea pedepsei aplicate cu respectarea criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Față de

considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins,

ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată

M.A., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism, Serviciul Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 273 din

25 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimata inculpată M.A., în sumă de

200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 mai 2012.

Procesat de GGC - CL