ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1548/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții L.C., L.I. și I.L. au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești - Direcția Cetățenie, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligat pârâtul să examineze și să soluționeze cererile de redobândire a cetățeniei române. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în data de 01 iunie 2008, după 5 ani de așteptare, au fost invitați la sediul misiunii diplomatice din Chișinău pentru depunerea actelor de redobândire a cetățeniei române. Autoritatea publică pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) O.U.G.

nr. 5/2010, prin care s-a înființat Autoritatea Națională pentru Cetățenie. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2318 din 13 mai 2010, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și, soluționând pe fond cauza, a respins acțiunea reclamanților ca devenită fără obiect. Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 4,30 RON cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că cererile reclamanților au fost examinate și avizate pozitiv în ședința din 11 noiembrie 2009, iar ulterior au fost aprobate prin Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie din 25 martie 2010. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru în cuantum de 4 RON și timbru judiciar de 0,30 RON, Curtea reține că cererea este întemeiată, temeiul acordării cheltuielilor de judecată fiind culpa procesuală a părții, neavând relevanță că, soluția nu a fost pronunțată pe fondul cererii, ci s-a constatat că acțiunea a rămas fără obiect, deoarece, la momentul sesizării instanței de judecată, cererea nu era soluționată, deci refuzul nesoluționării era în ființă și justifica pornirea procesului.

Împotriva acestei sentințe, în temeiul art. 299 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției. Recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției, întrucât prin O.U.G. nr. 5/2010 s-a înființat Autoritatea Națională pentru Cetățenie, care a preluat atribuțiile și răspunderea privind soluționarea cererilor de acordare, redobândire, renunțare sau retragere a cetățeniei române. Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurentul susține că în mod greșit instanța l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, deoarece pârâtul nu a căzut în pretenții și, fără a cădea în pretenții, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi obligat la cheltuieli de judecată.

Pe de altă parte, susține recurentul, cererea reclamanților a fost analizată de către Comisia pentru Cetățenie într-un termen rezonabil astfel că nu poate fi reținut un comportament necorespunzător al statului în nesoluționarea cererilor reclamanților. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., față de probatoriul administrat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Într-adevăr, așa cum corect a reținut și instanța de fond, calitatea procesuală a unei părți se apreciază în momentul introducerii acțiunii, astfel că, în raport de acest moment, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești avea în competență soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamanți.

Pe fond, pricina a rămas fără obiect, întrucât așa cum rezultă din adresa din 21 aprilie 2010, cererile reclamanților au fost examinate și avizate pozitiv în ședința din 11 noiembrie 2009 a Comisiei pentru Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și au fost aprobate prin Ordinul Autorității Naționale pentru Cetățenie din 25 martie 2010, autoritate înființată prin O.U.G. nr. 5/2010, căreia i-a revenit această atribuțiune. Referitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, se constată că acesta este într-o evidentă culpă procesuală, demersul judiciar al reclamanților fiind determinat de atitudinea de pasivitate a pârâtului. Avizarea cererii după promovarea acțiunii a justificat pornirea acesteia, astfel că pârâtul este în culpă și în mod corect a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în raport de avizarea tardivă a cererii reclamanților.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2318 din 13 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.