ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3992/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3992/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială ca primă instanță:

Prin Sentința comercială nr. 9822 din 19

octombrie 2010 Tribunalul București, secția a VI-a Comercială a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâtele I.H.I. LTD

din Cipru și SC L. SA București în sensul obligării pârâtei I.H.I. LTD să

încheie cu reclamantul Contractul de cesiune a 284.166 acțiuni nominative emise

de SC L. SA numerotate de la 2873235 la 3157400 la prețul de 2.500.000 euro și

să semneze la rubrica „cesionar" în registrul acționarilor SC L. SA.

Prin aceeași sentință

a fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei I.H.I. LTD la

plata unor daune cominatorii, ca inadmisibilă, precum și cererile de autorizare

a reclamantului, ca în caz de refuz din partea pârâtei I.H.I. LTD să semneze în

numele și pe seama acesteia la rubrica cesionar, și de obligare a pârâtei SC L.

SA de a permite reclamantului accesul la registrul acționarilor în vederea

semnării la rubricile cedent și cesionar, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:

Reclamantul în

calitate de acționar al pârâtei SC L. SA, deținător al unui număr de 284.166

acțiuni nominative, a încheiat la data de 10 iulie 2001 un Acord cu ceilalți

acționari ai SC L. SA prin care s-a convenit că, în cazul în care reclamantul

decide înstrăinarea acțiunilor deținute la SC L. SA beneficiarii dreptului de

preferință sunt I. SA și SC INT. SA iar potrivit art. 223 din acord dreptului

reclamantului privind transferul acțiunilor îi corespunde obligația corelativă

și necondiționată a promitenților de a dobândi acțiunile.

La data de 20 aprilie

2004 I. SA a cesionat toate acțiunile deținute la SC L. SA către pârâta I.H.I.

LTD.

La data de 19

octombrie 2007, între reclamant și pârâta I.H.I. LTD s-a încheiat un

proces-verbal intitulat „Minute of meeting" prin care s-a convenit

intenția părților de a încheia un contract de vânzare-cumpărare de acțiuni

având ca obiect transferul celor 284.166 acțiuni nominative ale reclamantului

cu o valoare nominală de 0,.... RON fiecare reprezentând 9% din capitalul

social al SC L. SA, valoarea totală a transferului fiind stabilită la suma de

2.500.000 Euro, urmând ca orice dividende distribuite d-lui P.I. începând cu

data procesului-verbal și până la momentul transferului acțiunilor să fie

deduse din valoarea totală de 2.500.000 euro.

În conformitate cu

Acordul din 10 iulie 2001 reclamantul a notificat acționarului I. SA intenția

sa de vânzare a tuturor acțiunilor nominative deținute la SC L. SA, iar la

sfârșitul lunii mai 2009, reclamanta a notificat pârâta I.H.I. LTD să se

prezinte la data de 15 mai 2009 la sediul societății SC L. SA pentru încheierea

contractului de cesiune conform celor convenite în documentul intitulat „Minute

of meeting".

Răspunzând

solicitării reclamantului prin Adresa din 8 iunie 2009, pârâta a arătat că

„datorită trecerii unei perioade de timp considerabile de la data înregistrării

procesului-verbal din octombrie 2007 și a modificărilor factorilor economici,

intenția exprimată pentru cumpărarea de acțiuni nu mai este valabilă.

În drept, tribunalul

a apreciat că Procesul-verbal din 19 octombrie 2007 reprezintă un antecontract

de vânzare-cumpărare prin care ambele părți s-au obligat să încheie, în viitor,

la prețul și în condițiile stabilite, un contract de cesiune cu privire la

acțiunile deținute de reclamant la SC L. SA, consimțământul părților fiind

valabil exprimat în sensul asumării obligațiilor „de a face" respectiv de

a încheia contractul de cesiune. Tribunalul a înlăturat, față de conținutul

procesului-verbal analizat, apărarea pârâtei I.H.I. LTD conform căreia intenția

sa nu a fost de a se obliga să încheie contractul de cesiune, ci doar de a

negocia asupra eventualității de a cumpăra în viitor acțiunile, în funcție de

dorința sa.

În raport de

prevederile art. 1073 teza I C. civ. tribunalul a apreciat că solicitarea

reclamantului de obligare a pârâtei I.H.I. LTD la încheierea contractului de

cesiune, în condițiile convenite este întemeiată fiind totodată respectate și

condițiile prevăzute în actul constitutiv al SC L. SA pentru cesiunea

acțiunilor.

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Prin Decizia

comercială nr. 372 din 9 septembrie 2011, instanța de apel a respins ca

nefondate apelurile declarate de pârâte împotriva sentinței fondului.

Răspunzând criticilor

formulate prin motivele de apel, instanța de control judiciar reține că

Procesul-verbal din 19 octombrie 2007 constituie un veritabil antecontract de

vânzare-cumpărare de acțiuni, iar lipsa din antecontract a precizării

momentului perfectării transferului acțiunilor nu afectează valabilitatea sa,

în măsura în care punerea în operă a obligațiilor asumate, s-a făcut într-un

termen rezonabil de trei ani.

Sub aspectul

temeiului de drept, instanța constată că dispozițiile reținute art. 1073 și

1077 C. civ. permit creditorului care solicită executarea obligației asumate

prin antecontractul de vânzare-cumpărare; obținerea unei hotărâri judecătorești

având ca obiect obligarea la încheierea actului.

Cu privire la

obligarea pârâtei, cumpărătoarea acțiunilor de a semna în Registrul

Acționarilor la rubrica cesionat, instanța apreciază că obligația de a face,

care presupune un fapt personal al debitorului, cum este cea din cauză, poate

fi executată indirect prin tehnica amenzilor prevăzute de art. 580

2

C. proc. civ.

În ceea ce privește

apelul SC L. SA în raport cu care cererea reclamantei de a fi obligată

societatea, emitentul acțiunilor, de a-i permite accesul la registrul

acționarilor a fost respinsă și prin urmare, în principiu apelul societății ar

fi lipsit de interes, instanța apreciază că societatea este totuși un terț

interesat, căruia nu-i este indiferentă soluția dintre acționarii săi, atunci

când efectele se răsfrâng și asupra societății, așa încât criticile sale pot fi

examinate numai din perspectiva interesului societății.

Pe acest raționament,

instanța constată că prima critică referitoare la acordul de cesiune, vizează

exclusiv interesele cedentei. Cu privire la obligarea cedentei de a semna în

Registrul acționarilor, instanța reiterează argumentele referitoare la natura

obligației de a face care presupune un fapt personal, în cauză nepunându-se

problema executării silite ci a obținerii de către creditor a unui titlu

executoriu.

Împotriva acestei

decizii au declarat în termen legal recurs, ambele pârâte.

3.1. Recurenta pârâtă

I.H.I. LTD și-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate reglementat art.

304 pct. 8 C. proc. civ. susținând că instanța a interpretat greșit actul

juridic dedus judecății calificând înscrisul denumit „Minute of the

meeting" ca fiind un antecontract de vânzare-cumpărare și ignorând voința

reală a societății aceea ca, eventual, la o dată ulterioară să încheie

contractul de vânzare-cumpărare, momentul încheierii contractului urmând să fie

strict la latitudinea societății cumpărătoare.

Susține recurenta că

ambele părți au agreat să nu se prevadă o dată anume a încheierii contractului,

iar instanța prin admiterea acțiunii a dat posibilitatea unei singure părți să

modifice unilateral acordul.

Sub un al doilea

aspect recurenta arată că instanța de apel a calificat greșit obligația asumată

de societate ca fiind o obligație personală, calificarea corectă fiind de

obligație intuiții personae, iar îndeplinirea în natură a unei asemenea

obligații nu poate avea loc decât atunci când a fost executată de bunăvoie de

debitor și pe cale de consecință instanța nu poate să suplinească manifestarea

de voință a debitorului obligației, iar invocarea dispozițiilor art. 580

1

C. proc. civ. pe care instanța se întemeiază demonstrează caracterul greșit al

raționamentului.

În ce privește

obligarea societății să semneze la rubrica cedent în Registrul acționarilor recurenta

susține că o astfel de obligație nu poate fi pusă în executare silită iar în

ipoteza refuzului, nu se poate suplini manifestarea sa de voință.

Concluzionând

recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea

cererii de chemare în judecată ca nefondată.

3.2. Recurenta pârâtă

SC L. SA și-a întemeiat recursul pe același motiv de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. reiterând argumentele pârâtei I.H.I. LTD cu

privire la calificarea greșită a înscrisului ca un antecontract de

vânzare-cumpărare, cu ignorarea voinței reale a părților semnatare și la

calificarea obligației ca fiind intuiții personae ce nu poate fi adusă la

îndeplinire decât de bunăvoie de debitorul obligației.

Potrivit recurentei,

în condițiile în care nu s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină

loc de act de vânzare-cumpărare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată

are valoarea unei executări silite realizate direct prin sentința pronunțată.

În concluzie,

recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul

respingerii cererii de chemare în judecată.

Asupra recursurilor.

Înalta Curte

examinând în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată în raport de

criticile formulate, constată că recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce urmează:

3.4. Înscrisul

intitulat „Minute of the meeting" încheiat între reclamantul P.I. și

pârâta I.H.I. LTD la data de 19 octombrie 2007, în calitate de acționari ai SC

L. SA constituie o promisiune sinalagmatică de contract, ambele părți

angajându-se reciproc să încheie un contract de vânzare-cumpărare acțiuni având

ca obiect transferul acțiunilor deținute în cadrul societății SC L. SA de

acționarul P.I.

Acordul părților

asupra elementelor esențiale ale contractului, obiect și preț, precum și

termeni clari și expliciți utilizați în cuprinsul documentului referitor la

„înțelegerea părților în vederea întocmirii contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni și transferul acțiunilor, conform legislației române și statutului companiei",

impun concluzia calificării corecte de către instanțele devolutive a voinței

părților în sensul unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare.

Or, după art. 969 C.

civ., care instituie principiul forței obligatorii a contractului, părțile

trebuie să respecte strict obligațiile asumate printr-un contract legal

încheiat care reprezintă lege atât pentru părți cât și pentru instanță. În

ipoteza în care o parte nu-și respectă obligațiile, cocontractantul este în

drept să se adreseze instanței pentru a solicita executarea contractului,

deoarece niciuna din părți nu poate să desfacă unilateral ceea ce s-a convenit

de comun acord dacă nu au înserat o clauză în acest sens.

Împrejurarea că,

părțile nu au încheiat imediat contractul, respectiv îndeplinirea formalităților

pe care le implică cesiunea de acțiuni pentru opozabilitate față de societate

și terți după legea română și statutul societății emitente a acțiunilor, nu

lipsește de efecte acordul de voință, respectiv consimțământul comun al celor

două părți cu privire la încheierea contractului în condițiile convenite.

Aceeași concluzie o

impune și faptul că, deși părțile nu au precizat un termen până la care să se

încheie contractul, notificarea adresată de reclamant pârâtei în aprilie 2009

să se prezinte în vederea încheierii contractului la sediul societății se

înscrie într-un termen rezonabil, apreciat corect de instanța de apel,

înăuntrul căruia obligația asumată de pârâtă continuă să-și producă efectele,

cu alte cuvinte nu a devenit caducă.

Curtea notează totodată

că pârâta până la data notificării de către reclamantă nu și-a revocat oferta

de a contracta și prin urmare se poate conchide că este în continuare legală de

consimțământul dat.

Distinct de acestea,

potrivit acordului acționarilor existenți la 10 iulie 2001, reclamantul

beneficiase de anumite drepturi în vederea conservării cotei sale de 9% din

capitalul social, pe o perioadă cuprinsă între data încheierii Acordului 10

iulie 2001 și sfârșitul anului 2010.

Aceste circumstanțe

anterioare încheierii Acordului din 2007 consemnate în hotărârile societății

erau cunoscute sau trebuiau să fie cunoscute și de pârâta I.H.I. LTD astfel că

încheierea contractului până la sfârșitul anului 2010, se înscrie în noțiunea

de termen rezonabil impusă de împrejurările cauzei.

Aserțiunea recurentei

pârâte I.H.I. LTD, în sensul că înțelegerea părților reprezintă numai negocieri

prealabile unui eventual acord, nu poate fi primită deoarece negocierile nu

comportă cu necesitate stabilirea elementelor esențiale ale contractului, așa

cum s-a realizat în cauză, ci mai ales o explorare a posibilității de a încheia

un contract. Or, în cauză, pârâta s-a angajat ferm, și fără echivoc să încheie

contractul privind transferul acțiunilor deținute de reclamant, la prețul

convenit, fără nicio rezervă în ce privește posibilitatea retractării într-un

anumit termen sau condiții.

În sfârșit, apărarea

pârâtei, potrivit căreia urmare modificărilor intervenite în situația economică

intenția sa de a cumpăra nu mai este valabilă pune în discuție aspecte de pură

oportunitate care nu pot fi cenzurate de instanță față de conținutul clar și

complet al antecontractului.

În alți termeni

circumstanțele economice exterioare invocate de parte nu pot fi avute în vedere

de instanță pentru a modifica convenția părților substituind clauze pe care

părțile le-au acceptat liber și necondiționat.

Așa fiind, soluția

pronunțată în cauză de obligare a pârâtei la încheierea contractului în temeiul

art. 1073 C. civ., nu este susceptibilă de critica de nelegalitate invocată

prin motivele de recurs.

Obligația asumată de

pârâtă este o obligație de a face, de rezultat, respectiv de a încheia

contractul de cesiune de acțiuni și nu există nici un temei juridic, față de

circumstanțele cauzei, ca instanța să respingă acțiunea reclamantului.

În cauză nu se pune

în discuție suplinirea consimțământului pârâtei, debitoarea obligației,

deoarece acest consimțământ a fost dat prin antecontractul încheiat de părți,

iar executarea în natură pe cale silită a obligației de a face este posibilă în

condițiile art. 583

3

C. proc. civ. așa cum au constatat corect

instanțele devolutive.

Din punctul de vedere

al recurentei SC L. SA, emitenta acțiunilor, citată în cauză pentru

opozabilitate, criticile formulate, identice cu ale recurentei pârâte I.H.I.

LTD nu au suport în raport de actele constitutive ale societății, a căror

respectare se presupune că o urmărește, deoarece potrivit actului constitutiv

art. 9.5 transmiterea acțiunilor trebuie înscrisă în Registrul acționarilor și

subscrisă de cedent și cesionar și prin urmare obligarea pârâtei acționar

I.H.I. LTD să semneze în Registrul acționarilor la rubrica cedent este în

deplină concordanță cu actul constitutiv al societății.

Pârâta SC L. SA, nu

invocă nicio încălcare a legii sau a actului constitutiv cu privire la

transmiterea acțiunilor sau a dreptului de preferință al acționarilor -

singurele chestiuni care s-ar fi circumscris interesului său și prezenței în

calitate de emitentă a acțiunilor în această cauză.

Pentru considerentele

ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge

recursurile declarate în cauză ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâtele I.H.I. LTD și SC L. SA București

împotriva Deciziei comerciale nr. 372 din 9 septembrie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM