ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3970/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 9

aprilie 2008 reclamantul Municipiul București a chemat în judecată pârâtele SC

C. SA și SC A.E.B. SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se

constate nulitatea absolută a contractului de leasing imobiliar cu clauză

irevocabilă de vânzare-cumpărare fără număr încheiat la data de 30 septembrie

2002.

În susținerea cererii

reclamanta arată că la data de 30 septembrie 2002 între SC C. SA și SC A.E.R.

SRL (actuala SC A.E.B. SRL) s-a încheiat contractul de leasing imobiliar cu

clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare având ca obiect transmiterea folosinței

și posesiei imobilului spațiu comercial situat în București, Str. Azuga, format

din construcție în suprafață de 502,29 mp și teren aferent construcțiilor în

suprafață de 1.631 mp. Susține reclamanta că acest contract are o cauză imorală

și ilicită și s-a încheiat cu încălcarea flagrantă a normelor legale imperative

în materie și prin fraudarea legii. Imobilul menționat a făcut obiectul

Decretului Consiliului de Stat nr. 26/1986 prin care se disponibilizează și se

trec la dispoziția Comitetului Executiv al CP al Municipiului București

spațiile deținute de bazele și depozitele de aprovizionare, inclusiv acest

imobil.

În 1991 prin decizia

P.M.B. nr. 593/1991 s-a înființat SC C. SA, aceasta primind în folosință o

serie de imobile, terenuri și construcții evidențiate în procesul-verbal de

predare-primire încheiat între aceasta și SC A. SA, imobilul în discuție

figurând la pct. 1 din acest proces-verbal de predare-primire, imobilul nefiind

trecut în proprietatea societății nou înființate.

În 2001 SC C. SA a

fost privatizată, acționar majoritar devenind SC M.I. SA. Contractul de leasing

imobiliar a cărui nulitate se solicită a fost încheiat în numele locatorului de

administratorul acționarului majoritar SC P.P. SRL. Contactul de leasing a avut

la bază contractul de împrumut încheiat între SC A.E.R. SRL în calitate de

împrumutător și SC P.P. SRL în calitate de împrumutat, pentru suma necesară

cesionării contractul privind pachetul majoritar de acțiuni al SC C. SA de la SC

M.I. SA către SC P.P. SRL, iar SC P.P. SRL nu a avut niciodată calitatea de

acționar al SC C. SA. Scopul încheierii contractului a fost dobândirea unor

imobile cu deosebită valoare economică aflate în proprietatea Municipiului București,

neplătind nici un preț.

Susține reclamanta că

a fost încălcat principiul specialității capacității de folosință a persoanelor

juridice prevăzute de art. 34 din Decretul nr. 31/1954 și art. 3 din O.G. nr. 51/1997,

locatorul nefiind o societate de leasing, fiind o societate care nu are nici o

legătură cu acestea. De asemenea nu s-a respectat forma autentică prevăzută de

legiuitor pentru înstrăinarea terenurilor.

Prin sentința nr. 13631

din 10 decembrie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis

acțiunea astfel cum a fost formulată.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat un contract de

leasing cu clauză irevocabilă de vânzare aceasta presupunând că la durata

încheierii locațiunii bunul ce face obiectul contractului să fie vândut cu

respectarea dreptului de preemțiune în favoarea locatarului, tribunalul

apreciind că în acest caz era imperativă condiția ca locatorul să fie

proprietarul bunului. Coroborând probatoriul administrat rezultă că scopul

încheierii contractului este ilicit, acesta constând în dobândirea în

proprietate a unor imobile cu eludarea dispozițiilor legale și a dreptului de

proprietate fără plata vreunei sume de bani către proprietar. Mai mult, în

conformitate cu dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 51/1997 calitate de

locator-finanțator într-un contract de leasing nu o poate avea decât o

societate de leasing. În speță pârâta SC C. SA nu a avut și nu are această

calitate, fiind eludate astfel dispozițiile imperative ale legii.

Împotriva acestei

soluții a formulat apel pârâta SC A.E.B. SRL criticile făcând referire la

faptul că reclamanta nu mai are calitatea de proprietar al imobilului în cauză,

calitate care a fost pierdută la momentul înființării pârâtei SC C. SA prin

atribuirea bunului în litigiu în patrimoniul societății noi înființate, în

vederea desfășurării obiectului său de activitate.

Totodată, pârâta a

ridicat și excepția autorității de lucru judecat.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 110 din 17 februarie 2010 a respins excepția autorității de lucru judecat și pe fond a respins apelul.

În argumentarea

soluției, instanța de control judiciar a reținut că, în privința excepției

autorității de lucru judecat s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată,

întrucât prin sentința comercială nr. 7914 din 12 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 18420/3/2005 (irevocabilă)

a fost soluționată acțiunea reclamantei Primăria Municipiului București în

contradictoriu cu pârâtele SC C. SA și SC A.E.R. SRL, având ca obiect acțiune

în revendicare. Această acțiune a fost ulterior precizată, în sensul

constatării nulității absolute a contractului de leasing în litigiu, însă

pentru lipsa obiectului acestuia, nu pentru fraudarea legii și existența unei

clauze ilicite și imorale, cum se solicită în prezenta cauză; nu sunt așadar

întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., în privința identității de

obiect a celor două cauze.

Vor fi înlăturate

susținerile apelantei în sensul că regimul juridic aplicabil contractului de

leasing (a cărui nulitate se solicită) este reglementat de art. 27 din O.U.G. nr.

88/1997, ca lege specială. După cum se poate observa, nici în cuprinsul

contractului și nici în considerentele sentinței comerciale nr. 1164 din 28

ianuarie 2003, pronunțată de Secția a VI-a Tribunalului București în Dosarul nr.

18696/2002 (a cărei dovadă că este irevocabilă nu s-a făcut) nu există nici o

referire la acest act normativ. De altfel, dacă ar fi fost așa, cele două

pârâte puteau beneficia de dispozițiile acestei legi speciale și nu apelau la

dreptul comun (art. 969, 970 1073, 1077 C. civ. și art. 111 C. proc. civ.). Din

nici un înscris aflat la dosar nu rezultă că SC C. SA deținea proprietatea

bunurilor care au făcut obiectul contractului de leasing. În plus, la

încheierea contractului s-au încălcat dispozițiile imperative ale art. 3 din O.G.

nr. 51/1997, potrivit cărora calitatea de locator - finanțator într-un contract

de leasing nu o poate avea decât o societate de leasing, calitate pe care

pârâta SC C. SA nu o are.

Cu petiția

înregistrată la data de 27 aprilie 2010 a declarat recurs SC A.E.B. SRL criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

Se susține că în mod

eronat instanțele anterioare au reținut lipsa calității de proprietar al SC C.

SA având în vedere că la dosarul cauzei s-a depus sentința comercială nr. 7914

din 12 iunie 2007 având ca obiect revendicarea imobilului în litigiu, sentință

prin care comparând titlurile depuse în dovedirea proprietății s-a decis în mod

irevocabil faptul că pârâta SC C. SA a făcut dovada dreptului său de

proprietate.

Mai mult potrivit art.

20 din Legea nr. 15/1990 cu Decizia nr. 593/1991 și cu procesul-verbal de

predare primire din 17 decembrie 1991 rezultă fără echivoc că la momentul

înființării SC C. SA imobilul a trecut în proprietatea acesteia.

S-a criticat și modul

de soluționare a excepției autorității de lucru judecat.

Recurenta a mai

arătat că instanța de apel în mod neîntemeiat, a aplicat o normă care nu este

incidentă în cauză și dă o interpretare greșită textului de lege corespunzător

speței.

Regimul juridic

aplicabil contractului de leasing respectiv O.G. nr. 88/1997 cu legea specială

iar nu cel reglementat de O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing.

Intimata Primăria

București a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului

motivând că a fost încălcat principiul specializării capacității de folosință, SC

C. SA nefiind o societate de leasing imobiliar, iar pe de altă parte nu se

aplică dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997 acestea fiind aplicabile societăților cu

capital de stat.

Recursul este fondat.

Cu privire la

excepția autorității de lucru judecat, justificat instanța de apel a considerat

că în speță nu sunt întrunite dispozițiile art. 1201 C. civ. cu privire la

identitatea de obiect al celor două cauze, dosarul la care face referire având

ca obiect constatarea nulității pentru lipsa obiectului nu pentru cauză ilicită

și imorală.

Pe fond se reține că,

în condițiile în care s-a făcut dovada calității de proprietar al vânzătoarei

fosta SC C. SA, regimul juridic aplicabil contractului de leasing în speță este

cel reglementat de O.G. nr. 88/1997 cu modificările ulterioare, privind

privatizarea societăților comerciale, iar nu cel reglementat de O.G. nr. 51/1997

privind operațiunile de leasing, care în raport cu norma cuprinsă în art. 27,

reprezintă dreptul comun.

O.G. nr. 88/1997

arăta în Secțiunea 1 - vânzarea de active cu plata integrală - modalitatea de

încheiere a acestor contracte de leasing imobiliar și arată că vânzarea acestor

active se poate face prin licitație dacă în contractul de leasing imobiliar nu

s-a prevăzut altfel (art. 24, 27 din O.G. nr. 88/1997). Astfel modalitatea de

vânzare a imobilelor aflate în activul societăților este lăsată la aprecierea

părților din contract. În eventualitatea în care acestea nu stabilesc

modalitatea în care operează transferul de proprietate atunci vânzarea acestora

se va face prin licitație.

În contractul de

leasing încheiat în data de 30 septembrie 2004 între SC C. SA și SC A.E.B. SRL

părțile au prevăzut, de comun acord, modalitatea în care va opera transferul

dreptului de proprietate, fără să eludeze dispozițiile legale speciale în

materie.

Din lecturarea

contractului de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare-cumpărare

încheiat la data de 30 septembrie 2004, s-a observat că la art. 13 părțile au

stabilit modalitatea în care va opera transferul dreptului de proprietate

respectiv prin întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare, la prețul

stabilit în contract. La achitarea integrală a sumelor compensate cu titlu de

redevențe, imobilul trece în proprietatea Utilizatorului (SC A.E.B. SRL) de

drept, care se poate adresa instanțelor de judecată pentru pronunțarea unei

hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, în condițiile în care

locatorul va refuza să întocmească contractul de vânzare-cumpărare în formă

autentică.

Mai mult, Legea nr.

137/2002 - privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării la art. 15 alin.

(4) prevede posibilitatea încheierii contractelor de leasing imobiliar având ca

obiect activele societății comerciale cu aprobarea Adunării Generale a

Acționarilor. Contractul de leasing imobiliar încheiat la data de 30 septembrie

2004 s-a încheiat având în vedere și hotărârea Adunării Generale a Asociaților SC

C. SA nr. 4 din 13 august 2002, astfel că s-au îndeplinit toate condițiile

pentru ca pârâta SC C. SA să încheie în mod legal contractul de leasing

imobiliar cu subscrisa SC A.E.B. SRL.

De altfel, practica

judiciară în materie este unitară în sensul recunoașterii dreptului de

proprietate, a tuturor societăților reorganizate din societăți de stat în

societăți comerciale, asupra imobilelor pe care le aveau în folosință, prin

trecerea, la momentul înființării, în proprietatea lor.

Față de cele arătate

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC A.E.B. SRL Otopeni, modifică decizia comercială nr. 110

din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Admite apelul,

schimbă în tot sentința nr. 13631 din 10 decembrie 2004 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială și pe fond, respinge acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2010.