ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 325/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 405 din 30 mai 2008 a Tribunalului Vâlcea

s-a admis în parte acțiunea reclamanților I.D. și B.L. și

s-a stabilit că reclamanții au dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent,

masuri

prevăzute de art. 1 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 pentru terenul în

suprafață

de 1957 m.p. situat în Focșani, str. Bujor în prezent str. Mărășești.

S-a stabilit că

reclamanții au dreptul la despăgubiri acordate în condițiile prevederilor

speciale privind regimul stabilirii și plății

despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru casa de

locuit și

anexe situate pe acest teren și demolate.

S-a respins capătul de cerere privind restituirea

în natură a terenului.

Pentru a pronunța această hotărâre au fost

reținute următoarele

considerente:

Reclamanții sunt moștenitorii defunctei I.S. în

calitate

de fii, defuncta moștenind de la tatăl ei imobilul situat în

Focșani, str. Bujor.

Casa și terenul

de 1530 m.p. au fost expropriate prin decretul nr.

200/1985 ulterior casa fiind demolată pentru construcția unor blocuri.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a

identificat fostul

amplasament concluzionându-se că poate fi restituită

suprafața de 900 m.p., pe acest teren existând o parcare și un spațiu verde și

suprafața de

456 m.p. este ocupată de

spații verzi și alei pentru acces la blocuri și la

spațiile comerciale de la parterul blocurilor

diferența de 601 m.p. fiind

ocupată de blocuri.

Instanța a reținut că având în vedere dispozițiile

O.U.G. nr. 114/2007

terenul din

litigiu nu poate fi restituit în natură, fiind necesar locatarilor din

blocurile învecinate, pentru parcare, căi de

acces și spații verzi.

Se reține că deși spațiul nu este amenajat ca

spațiu verde, el poate fi

amenajat ca

atare, iar parcarea este necesară blocurilor cât și spațiilor

comerciale

existente.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel reclamanții I.

D. și B.L. iar prin decizia civilă nr. 167 din 19 mai 2009 a Curții

de Apel Galați s-a respins apelul reclamanților,

reținându-se următoarele

considerente:

Prin acțiunea introductivă reclamanții au

solicitat restituirea în natură

pe

fostul amplasament al imobilului situat în Municipiul Focșani str. Bujor

. Pentru soluționarea litigiului instanța de fond

a dispus efectuarea

unei expertize

tehnice, din concluziile căreia rezultă că petenții revendică în

natură

suprafața de 90 m.p. teren pe care în prezent este situată o parcare și un

spațiu verde. A mai arătat expertul că „din ce se vede la suprafață terenul nu

este afectat de alte rețele, afară de o conductă de gaz metan, dar care se află

în imediata vecinătate a imobilului.

Mai reține

instanța de apel ca terenul de 456 m.p. este ocupat de

spații verzi și alei și că față de concluziile raportului de expertiză,

nu este

posibilă restituirea terenului în natură.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs

reclamanții I.

D. și B.L., solicitând

modificarea ei în sensul admiterii apelului și

pe cale de consecință

schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul

admiterii acțiunii cu restituirea în natură a suprafeței de 1365 m.p.

conform

raportului de expertiză

completat de expert B.I.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel

vizează nelegalitatea ei sub

următoarele aspecte:

Astfel

recurenții susțin că instanța de apel a făcut o greșită

interpretare și aplicare a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Ca atare susțin recurenții că instanța de apel a

invocat dispozițiile art.

I alin.

(1) din O.U.G.

nr. 114/2007, care însă nu își găsește aplicabilitatea în

cauză, câtă vreme dispoziția legală evocată

prevede condiția obligatorie ca

spațiile

verzi să fie prevăzute ca atare în documentele de urbanism.

Or, susțin recurenții, în materia reglementată de

Legea nr. 10/2001

regula o constituie retrocedarea în natură iar

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constituie excepția.

Se mai susține că decizia de respingere a

apelului este nemotivată

fiind

incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

, cu atât mai mult cu cât instanța de apel nu

analizează nici unul din

motivele de

apel invocate.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta

Curte

reține că recursul este fondat pentru următoarele motive:

Motivele de apel formulate de reclamanți vizează

atât netemeinicia cât și nelegalitatea hotărârii instanței de fond, motive care

deși expuse și prin prisma inaplicabilității O.U.G. nr. 114/2007 art.

I alin.

(1) nu se regăsesc în

considerentele hotărârii instanței de apel.

De altfel considerentele sunt confuze în

condițiile în care se reține legii

„terenul nu este afectat de alte

rețele” decât de o „conductă de gaz”, dar care se află în imediata vecinătate a

imobilului.

Considerentele unei hotărâri trebuie să cuprindă

motivele de fapt și

de drept ce au

format convingerea instanței în ce privește soluția adoptată.,

Astfel,

în motivare trebuie să se arate fiecare capăt de cerere și

apărările părților, probele administrate,

arătându-se de ce unele au fost

admise

iar altele înlăturate, excepțiile indicate și modul în care acestea au

fost soluționate, normele juridice aplicabile la

situația de fapt existentă.

Obligația

instanței de a motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile

art. 261 C. proc. civ., are în vedere

stabilirea

în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu,

punctul

de vedere al instanței de fiecare argument relevant, și nu în

ultimul rând raționamentul logico - juridic care

a fundamentat soluția

adoptată.

Aceste cerințe legale, de altfel sunt impuse de

însăși esența înfăptuirii

justiției,

iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din

raționamentul logico - juridic, clar, explicit și

întemeiat pe considerentele

de drept.

Obligația de

motivare a hotărârii este prevăzută, printre altele și pentru exercitarea

controlului judiciar în căile de atac.

Or, o motivare neclară, confuză, împiedică

exercitarea controlului

judiciar, punând instanța de recurs în

imposibilitate de a putea analiza justețea sentinței adoptate în întregul ei.

De altfel orice hotărâre trebuie motivată încât

justițiabilul să poată

cunoaște care

dintre argumentele sale au fost acceptate precum și motivele pentru care i s-au

respins unele din apărările formulate.

Motivarea hotărârii în sensul celor expuse se

circumscrie în sfera noțiunii de proces echitabil garantat de art. 6 paragraful

1 din C.

E.D.O.

Conform

jurisprudenței C.E.D.O. noțiunea de proces echitabil

presupune că o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt

hotărârea

să fi examinat totuși în

mod real problemele esențiale care i-au fost supuse,

spre analiză, și nu doar să reia pur și simplu

concluziile instanței inferioare.

Astfel, raportând cele expuse la considerentele

hotărârii instanței de

apel, Înalta

Curte reține că din acestea nu rezultă preocuparea instanței în

examinarea motivelor de apel invocate de

apelanți, că aceste considerente

nu cuprind argumentele de fapt și de

drept și nici măcar raționamentul logico - juridic ce ar fi format convingerea

instanței pentru adoptarea

soluției

pronunțate, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.

Cum, prin hotărârea dată au fost încălcate

dispozițiile art. 261 pct. 5

C. proc. civ., și cum în aceste condiții nu

se poate exercita

controlul judiciar de

către instanța de recurs, sunt incidente dispozițiile art.

304 pct. 7 și

9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul fiind

fondat urmează a fi admis și în temeiul art. 315 pct. 5 C. proc. civ.,

a

se casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de

apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții I.D. și B.

L.

împotriva deciziei nr. 167/ A din 19 mai 2009 a Curții de Apel Galați,

secția

civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre

rejudecare instanței de

apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie

2010.