SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 28196/04 prezentate de BZNS (Edinen) împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 2 decembrie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Zdravka Kalaydjieva, judecători; și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 iulie 2004, după ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, Uniunea Agricolă Populară Bulgariană (unifiată) (BZNS (Edinen)), este un partid politic bulgar. Circumstanțele cazului Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către partidul solicitant, pot fi rezumate după cum urmează.
La 1 septembrie 1945, Tribunalul Regional Sofia a înregistrat partidul politic Uniunea Agricolă Populară bulgară (BZNS Această organizație a fost dizolvată la 26 august 1947, iar bunurile sale au fost naționalizate. Mai târziu, un nou partid cu același nume a fost creat cu aprobarea statului comunist și a moștenit bunurile organizației vechi. La 27 iulie 1991, trei partide politice agricole care se foloseau de BZNS au decis să se întrunească și să înființeze un partid politic unic. La 12 august 1991, tribunalul orașului Sofia a înregistrat BZNS (Edinen) și a recunoscut că partidul reclamant a fost succesorul partidului politic BZNS înregistrat la 1 septembrie 1945. Printr-o lege publicată la 22 decembrie 1991, legislația bulgară precedă naționalizarea bunurilor anumitor partide și organizații neguvernamentale care au existat în timpul perioadei comuniste ( Legea privind patrimoniul.
În temeiul Legii privind patrimoniul, ministrul de finanțe, printr-o decizie din 4 iunie 1992, naționaliza clădirea în care se afla sediul partidului solicitant. La 19 februarie 1992, un grup de deputați au sesizat Curtea Constituțională cu o hotărâre prin care au contestat constituționalitatea Legii privind patrimoniul. BZNS (Edinen) a participat la procedură ca parte interesată. Prin decizia din 27 iulie 1992, Curtea Constituțională a considerat că legea privind patrimoniul nu era contrară Constituției. Procedura civilă împotriva partidului La 13 mai 1991, statul a inițiat o acțiune împotriva partidului reclamant în vederea rambursării unei sume de bani pe care predecesorul la a primit-o din bugetul țării între anii 1957 și 1989. printr-o hotărâre din 18 ianuarie 2000, tribunalul orașului Sofia a respins acțiunea statului.
Printr-o hotărâre din 20 februarie 2004, tribunalul de apel al Sofia a anulat hotărârea atacată și a pus capăt procedurii. El a considerat că statul nu avea nici un interes în acțiune. Alte fapte relevante Reclamantul susține că statul membru nu și-a îndeplinit obligația care decurge din art. 2 din Legea privind patrimoniul de a pune la dispoziția partidului localurilor corespunzătoare care îi permit să dezvolte o activitate politică normală. Acesta anexează la dosarul deciziilor din 20 ianuarie 1992, 22 septembrie 1993 și 6 februarie 1997 al Consiliului de Miniștri, care prevede punerea la dispoziția partidului reclamant a spațiilor de uz administrativ după încheierea unui contract de închiriere.
octombrie 1995, semnată de secretarul primăriei Sofia, care arată că municipalitatea nu putea pune la dispoziția BZNS (Edinen) spații pentru participarea sa la alegerile municipale din 29 octombrie 1995 din cauza lipsei de spații libere. Prin decizia din 12 martie 2004, primarul orașului Pernik a încheiat contractul de închiriere încheiat între partidul reclamant și municipalitate și care viza localități municipale. Această decizie a fost motivată de faptul că BZNS (Edinen) nu a îndeplinit cerințele Legii privind partidele politice din 2001, care a fost abrogată acum, potrivit căreia numai partidele care au primit mai mult de 1% din voturile valabile la ultimele alegeri parlamentare aveau dreptul de a li se oferi spații care aparțin municipalității sau statului.
În 2007, Parchetul a solicitat radierea BZNS (Edinen) din registrul partidelor politice. Reclamantul nu a precizat motivul acestei derulări a Parchetului. Această cerere a fost respinsă de tribunalul orașului Sofia la 18 februarie 2008. În cele din urmă, partidul reclamant a raportat mai multe incidente. Zemedelsko zname au fost rupte, cu complicitatea autorităților, dar nu menționează cine și când. În plus, la o dată nespecificată, reprezentanții săi ar fi fost obligați prin forța de a părăsi sediul organizației și domiciliul secretarului partidului ar fi fost percheziționat de cinci ori de către autorități, la date nespecificate. Legea privind patrimoniul în conformitate cu art. 2 din Legea privind patrimoniul, Consiliul de Miniștri și municipalitățile au obligația de a pune la dispoziția partidelor ale căror bunuri au fost naționalizate spațiile și mobilierul necesare pentru funcționarea lor.
Legea privind partidele politice din 2001 În conformitate cu art. 19 alineatul (1) din Legea privind partidele politice din 2001, abrogată de acum înainte, statul și municipalitățile au pus la dispoziția partidelor politice care au primit mai mult de un procent din voturile valabile la ultimele alegeri legislative ale localurilor care pot servi la dezvoltarea activității lor politice. GRIFS Invocând art. 6, partidul reclamant denunță durata excesivă a procedurii civile diligente împotriva sa. În ceea ce privește aceeași dispoziție, acesta se plânge că nu are acces la o instanță pentru a contesta naționalizarea bunurilor sale. Invocând articolele 9 și 11 din Convenție, reclamantul se plânge apoi că privarea proprietății sale de proprietate nu împiedică exercitarea unei activități politice normale.
El susține că dedicarea unei proceduri civile împotriva sa, obligația prin forța de a-și părăsi sediul și perchezițiile la domiciliul secretarului său sunt acte care subminează principiul pluralismului. Fără a invoca un articol în special, se plânge că statul nu și-a respectat obligațiile care decurg din art. 2 din Legea privind patrimoniul. Invocând art. 3, singur și în combinație cu art. 14, statul a susținut, de asemenea, că confiscarea bunurilor sale reprezintă un tratament degradant și discriminatoriu față de toți membrii BZNS (Edinen). Invocând, de asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1, acesta denunță naționalizarea proprietăților sale. În plus, se plânge că legea privind patrimoniul nu prevede posibilitatea organizațiilor în cauză de a solicita unei instanțe judecătorești să evalueze valoarea datoriilor lor față de statul membru.
Invocând art. 13 coroborat cu articolele 3, 9, 11 și 14 și cu art. 1 din Protocolul nr. 1, liquidul se plânge în cele din urmă de lipsa unor căi de atac interne eficiente prin care ar fi putut denunța încălcările drepturilor sale garantate prin dispozițiile menționate anterior. ÎN ÂI partidul reclamant se plânge de durata excesivă a procedurii civile împotriva sa. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în temeiul articolului (b) din Regulamentul său de procedură.
În ceea ce privește celelalte obiecțiuni ale reclamantului, având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu arată nicio încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocoalele sale. În consecință, aceste obiecții sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea cauzei reclamantului cu privire la durata procedurii de declarare a cererii inadmisibile pentru surplus. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte
de la requête n o 28196/04 présentée par BZNS (Edinen) contre la Bulgarie La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 2 décembre 2008 en une chambre composée de : Peer Lorenzen, président, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Zdravka Kalaydjieva, juges, et de Claudia Westerdiek, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 20 juillet 2004, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, l’Union agricole populaire bulgare (unifié) (le « BZNS (Edinen) »), est un parti politique bulgare. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le parti requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 1 er septembre 1945, le tribunal régional de Sofia enregistra le parti politique Union agricole populaire bulgare (le « BZNS »). Cette organisation fut dissoute le 26 août 1947 et ses biens furent nationalisés. Par la suite, un nouveau parti portant le même nom fut créé avec l’aval de l’Etat communiste et il hérita les biens de l’ancienne organisation. Le 27 juillet 1991, trois partis politiques agricoles utilisant l’abréviation BZNS décidèrent de se réunir et de fonder un parti politique unique. Selon le parti requérant, ce parti réunit alors un total de 146 000 adhérents. Le 12 août 1991, le tribunal de la ville de Sofia enregistra BZNS (Edinen). Par une attestation du même jour, il reconnut que le parti requérant était le successeur du parti politique BZNS enregistré le 1 er septembre 1945.
1.La nationalisation des biens du parti Par une loi publiée le 22 décembre 1991, la législation bulgare prévit la nationalisation des biens de certains partis et organisations non gouvernementales ayant existé pendant l’époque communiste (Закон за имуществото на българската комунистическа партия, българския земеделски народен съюз, отечествения фронт, димитровския комунистически младежки съюз, съюза на активните борци против фашизма и капитализма и българските професионални съюзи – « la loi sur le patrimoine »). En vertu de la loi sur le patrimoine, le ministre des Finances, par une décision du 4 juin 1992, nationalisa l’immeuble dans lequel se trouvait le siège du parti requérant. Le 19 février 1992, un groupe de députés saisit la Cour constitutionnelle d’une requête par laquelle ils contestèrent la constitutionnalité de la loi sur le patrimoine. BZNS (Edinen) participa à la procédure en tant que partie intéressée. Par une décision du 27 juillet 1992, la Cour constitutionnelle jugea que la loi sur le patrimoine n’était pas contraire à la Constitution.
2.La procédure civile contre le parti Le 13 mai 1991, l’Etat engagea une action contre le parti requérant visant au remboursement d’une somme d’argent que le prédécesseur de l’intéressé aurait reçu du budget du pays entre les années 1957 et 1989. Par un jugement du 18 janvier 2000, le tribunal de la ville de Sofia rejeta l’action de l’Etat. L’Etat interjeta appel. Par un jugement du 20 février 2004, le tribunal d’appel de Sofia annula le jugement attaqué et mit fin à la procédure. Il estima que l’Etat n’avait pas d’intérêt à agir.
3.Autres faits pertinents Le requérant affirme que l’Etat n’a pas rempli son obligation découlant de l’article 2 de la loi sur le patrimoine de mettre à la disposition du parti des locaux appropriés lui permettant de développer une activité politique normale. Il joint au dossier des décisions en date du 20 janvier 1992, du 22 septembre 1993 et du 6 février 1997 du Conseil des ministres, prévoyant de mettre à la disposition du parti requérant des locaux à usage administratif après la conclusion d’un contrat de bail. L’intéressé allègue que ces décisions n’ont pas été exécutées. Il présente une lettre en date du 5 octobre 1995, signée par le secrétaire de la mairie de Sofia, indiquant que la municipalité ne pouvait pas mettre à la disposition de BZNS (Edinen) des locaux en vue de sa participation aux élections municipales du 29 octobre 1995 pour cause de pénurie de locaux libres. Par une décision du 12 mars 2004, le maire de la ville de Pernik mit fin au contrat de bail conclu entre le parti requérant et la municipalité et portant sur des locaux municipaux. Cette décision fut motivée par le fait que BZNS (Edinen) ne répondait pas aux exigences de la loi sur les partis politiques de 2001, désormais abrogée, selon laquelle seuls les partis ayant reçu plus d’un pour cent des suffrages valides aux dernières élections législatives étaient en droit de se voir proposer des locaux appartenant à la municipalité ou à l’Etat. En 2007, le parquet demanda la radiation de BZNS (Edinen) du registre des partis politiques. Le requérant n’a pas précisé le motif de cette démarche du parquet. Cette demande fut rejetée par le tribunal de la ville de Sofia le 18 février 2008. Enfin, le parti requérant fait état de plusieurs autres incidents. Il affirme que les vitres et les portes de son siège et du siège de son journal Zemedelsko zname ont été cassés, avec la complicité des autorités, mais il n’indique pas par qui et à quel moment. De plus, à une date non précisée, ses représentants auraient été obligés par la force de quitter le siège de l’organisation et le domicile du secrétaire du parti aurait été perquisitionné cinq fois par les autorités, à des dates non précisées. B. Le droit interne pertinent 1. La loi sur le patrimoine Selon l’article 2 de la loi sur le patrimoine, le Conseil des ministres et les municipalités sont tenus de mettre à la disposition des partis dont les biens ont été nationalisés les locaux et les meubles nécessaires à leur fonctionnement. 2. La loi sur les partis politiques de 2001 Selon l’article 19, alinéa 1, de la loi sur les partis politiques de 2001, désormais abrogée, l’Etat et les municipalités mettaient à la disposition des partis politiques ayant reçu plus d’un pour cent des suffrages valides aux dernières élections législatives des locaux pouvant servir au développement de leur activité politique. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6, le parti requérant dénonce la durée excessive de la procédure civile diligentée à son encontre. Au regard de cette même disposition, il se plaint de n’avoir pas accès à un tribunal pour contester la nationalisation de ses biens. 2. Invoquant les articles 9 et 11 de la Convention, le requérant se plaint ensuite que la privation de ses biens l’empêche d’exercer une activité politique normale. Il allègue que l’engagement d’une procédure civile à son encontre, l’obligation par la force de quitter son siège et les perquisitions au domicile de son secrétaire sont des actes qui méconnaissent le principe du pluralisme. Sans invoquer un article en particulier, il se plaint que l’Etat n’ait pas respecté ses obligations découlant de l’article 2 de la loi sur le patrimoine. 3. Invoquant l’article 3, seul et en combinaison avec l’article 14, l’intéressé prétend également que la confiscation de ses biens est constitutive d’un traitement dégradant et discriminatoire à l’égard de tous les membres de BZNS (Edinen).
4.Invoquant en outre l’article 1 du Protocole n o 1, il dénonce la nationalisation de ses biens. Par ailleurs, il se plaint que la loi sur le patrimoine ne prévoie pas la possibilité pour les organisations concernées de demander à un tribunal d’évaluer le montant de leurs dettes envers l’Etat.
5.Invoquant l’article 13 lu en combinaison avec les articles 3, 9, 11 et 14 et avec l’article 1 du Protocole n o 1, l’intéressé se plaint enfin de l’absence de recours internes efficaces au travers desquels il aurait pu dénoncer les violations de ses droits garantis par les dispositions susmentionnées. EN DROIT 1. Le parti requérant se plaint de la durée excessive de la procédure civile menée à son encontre. Il invoque l’article 6, libellé comme suit en ses parties pertinentes : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur en vertu de l’article 54 § 2 b) de son règlement. 2. En ce qui concerne les autres griefs du requérant, compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour ne relève aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles. Il s’ensuit que ces griefs sont manifestement mal fondés et doivent être rejetés en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen du grief du requérant relatif à la durée de la procédure ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Greffière Président