CtEDO 02.12.2008 Auto

AFFAIRE KADİROĞLU c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
02.12.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE KADİROĞLU c. TURQUIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KAD. TURCIA Cererea nr. 33634/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 2 decembrie 2008 DEFINITIVF 02/03/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Kadiro Dragoljub Popović, András Sajó, Ișl Karakaș, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 13 noiembrie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 33634/04) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Turgay Kadirolu ( reclamanta, născută în 1960 și cu reședința la Samsun, a sesizat Curtea la 21 iulie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 11 septembrie 2007, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice guvernului pârât motivul întemeiat pe durata procedurii. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că aceasta se va pronunța în același timp asupra admisibilității și asupra fondului cauzei. La 12 octombrie 1998, reclamantul a fost interogat de poliție, cu posibilitatea de a falsifica un cec. Acuzat la 16 iulie 1999, a fost condamnat la 23 octombrie 2001 de către instanța de judecată a lui Samsun la o pedeapsă cu închisoarea de doi ani și două luni. La 4 martie 2004, această hotărâre a fost infirmată, pe motiv că instanța preliminară prezenta deficiențe. martie 2007, reclamantul a fost achitat și, la 9 mai, această hotărâre a devenit definitivă, din cauza lipsei recursului din partea părților. ÎN JUST Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul denunță durata excesivă a procesului său. Guvernul contestă această teză, evidențiind că die a perioadei care trebuie luată în considerare este 16 iulie 1999. Curtea constată că, în ceea ce privește fondul, Curtea constată, în primul rând, că, spre deosebire de ceea ce avansează guvernul, perioada în litigiu a început cu interogarea reclamantului care a avut loc la data de 12 octombrie 1998, data la care a fost găsit el a fost găsit Prin urmare, aceasta a durat aproape opt ani și șapte luni. Or, Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat o necunoaștere a cerinței de termen rezonabil a termenului de " mai puțin," având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența sa bine stabilită în acest domeniu (a se vedea, printre multe altele, Peliossier și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999 II). N mai mult decât orice altceva care ar putea duce la o concluzie diferită în prezenta cauză, Curtea consideră că este, de asemenea, necesar să se constate o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, din același motiv. Rămâne problema aplicării articolului 41, în temeiul căruia reclamantul solicită 120 000 EUR (EUR) pentru prejudicii materiale din cauza pierderii veniturilor sale și 120 000 EUR pentru daune morale; guvernul contestă aceste pretenii, în opinia sa nefondate; Curtea nu poate accepta efectiv cererea referitoare la prejudiciul material, din cauza lipsei unei legături de cauzalitate între acesta și încălcarea constatată în speță. Pe de altă parte, Comisia consideră că este necesar să se acorde reclamantului, pentru prejudiciul moral, suma de 4 500 EUR, însoțită de dobânzi cu o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 4 500 EUR (patru mii cinci sute EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data regulamentului; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 2 decembrie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-09-22
0,96
AFFAIRE TALAY c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TALAY c. TURQUIE (Requête n o 34806/03) ARRÊT STRASBOURG 22 septembre 2009 DÉFINITIF 22/12/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Talay c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (d
CtEDO 2009-07-28
0,96
AFFAIRE ERSOY c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ERSOY c. TURQUIE (Requête n o 43279/04) ARRÊT STRASBOURG 28 juillet 2009 DÉFINITIF 28/10/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ersoy c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deu
CtEDO 2008-12-02
0,96
AFFAIRE ARDIÇOĞLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ARDIÇOĞLU c. TURQUIE (Requête n o 23249/04) ARRÊT STRASBOURG 2 décembre 2008 DÉFINITIF 02/03/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ardıçoğlu c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’ho
CtEDO 2007-02-06
0,96
AFFAIRE KADRİYE SÜLÜN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KADRİYE SÜLÜN c. TURQUIE ( Requête n o 33158/03) ARRÊT STRASBOURG 6 février 2007 DÉFINITIF 09/07/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2009-06-30
0,96
AFFAIRE KARA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KARA c. TURQUIE (Requête n o 22766/04) ARRÊT STRASBOURG 30 juin 2009 DÉFINITIF 30/09/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Kara c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième
Sursă