SECȚIUNEA I CRYSOULA AGGELOPOULOU c. GRECIA Cerere nr. 30293/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 decembrie 2008 DEFINITIVF 04/03/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Chrysoula Aggelopoulou c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află într-o cameră compusă din Nina Vajić, președinte, Christos Rozakis, Khanlar hagiev, Dean Spielmann, Sugar Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 13 noiembrie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 30293/05) îndreptată împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant grec, domnul Chrysoula Aggelopoou ( reclamanta a sesizat Curtea la 2 august 2005 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 12 noiembrie 2007, președintele primei secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. La 29 aprilie 1999, C.P. și soția sa, Ch.P., au depus o plângere împotriva reclamantei pentru calomnie. La 6 iulie 1999, reclamanta a fost invitată de procuror în apropierea tribunalului corecțional în legătură cu un interogatoriu. La 28 iulie 1999, reclamanta a depus mărturie la procuror în apropierea tribunalului corecțional întocmită memoriul său de apărare. La 23 septembrie 1999, Tribunalul a închis cauza, iar la 25 aprilie 2000, rechizitoriul împotriva reclamantei a fost stabilit. La 24 septembrie 2001, reclamanta a fost rejudecată. , Tribunalul a avut loc la 3 februarie 2005, data la care instanța corecțională a statului de drept (judecata nr. 8069/2005). ÎN SPECIAL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurenta a afirmat că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. Cu privire la admisibilitate 10. Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fondul perioadei care trebuie luată în considerare 11. Guvernul susține că procedura a început la 25 aprilie 2000, data la care s-a stabilit rechiziția împotriva reclamantei. 12. Recurenta susține că perioada care trebuie luată în considerare a început la 28 iulie 1999, data la care a depus la procuror în apropierea tribunalului corecțional memoriul său de apărare. precum notificarea oficială, din partea autorității competente, a reproșului de a fi comis o infracțiune, idee care corespunde, de asemenea, noțiunii de "impact semnificativ asupra situației" a suspectului (Eckle c. Germania, 15 iulie 1982, § 73, seria A n 51). Or, în materie penală, termenul rezonabil de la art. 6 acuzată; poate avea loc o dată anterioară sesizării instanței de judecată, în special cea a arestării, a arestării și a inculpării și a deschiderii anchetei preliminare (Diamantides c. Grecia, nr. 60212/00, § 20, 23 octombrie 2003). 14. În acest caz, la 6 iulie 1999, reclamanta a fost invitată de procuror aproape de instanța de judecată din data interogării. ; fără îndoială, această circumstanță a avut un impact semnificativ asupra situației de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8069/2005 din cadrul Tribunalului de corecție din Etta și, prin urmare, se întinde pe o perioadă de cinci ani și aproximativ șapte luni pentru un grad de jurisdicție. Caracter rezonabil al duratei procedurii 16. Guvernul susține că durata procedurii nu a fost excesivă. În special, acesta constată că procesul a fost efectuat cu celeritate și adaugă că reclamanta nu a încercat să accelereze procedura. 17. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri s.n. apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre multe altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999-II 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Kouroupis c. Grecia, n 3632/05, §§ 12-14, 27 martie 2008). 19. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că nu există niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu a fost excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 20. Recurenta se plânge, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există jurisdicție în care li se poate adresa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 21. Guvernanța, considerând că nu a existat în cazul de față o depășire a termenului rezonabil, contestă această teză. Cu privire la admisibilitate 22. Curtea constată că aceasta nu este în mod vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 23. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, (d) să se audieze cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI 24. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu oferă persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permite să se plângă de durata unei proceduri (konti-Arvaniti c. Grecia, 53401/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003). Curtea nu face distincție în speță cu privire la nici un motiv de sine Ö în afara acestei jurisprudențe, cu atât mai mult cu cât 13 din Convenție din cauza absenței în dreptul intern a unei acțiuni care ar fi permis recurentei să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul afirmă că o constatare de încălcare ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă. Cu titlu alternativ, acesta afirmă că suma alocată în acest titlu nu poate depăși sumele acordate în mod obișnuit de Curte în cauze similare. 29. Curtea consideră că prelungirea procedurii în litigiu dincolo de termenul rezonabil În conformitate cu art. 41, reclamanta i-a alocat 7 000 EUR în acest scop, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. Costuri și cheltuieli de judecată 30. De asemenea, reclamanta solicită, în sprijinul facturii, 1 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 31. Guvernul invită Curtea să respingă cererea recurentei sau, cu titlu alternativ, să nu îi aloce o sumă care să depășească sumele acordate în mod obișnuit de Curte în cauze similare. 32. Curtea reamintește că achitarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia [GC], 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. Prin urmare, în speță, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde suma solicitată în întregime, plus orice sumă care poate fi datorată de reclamantă cu titlu de impozit pe această sumă. Interese moratoriu 33. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L Statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 7 000 EUR (7 000 EUR) pentru daune morale și 1 500 EUR (mii cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de reclamantă pe aceste sume de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 4 decembrie 2008 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.
PREMIÈRE SECTION
CHRYSOULA AGGELOPOULOU c. GRÈCE
(
Requête n
o
30293/05)
ARRÊT
4 décembre 2008
04/03/2009
Cet arrêt peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Chrysoula Aggelopoulou c. Grèce,
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en une chambre composée de
:
Nina Vajić,
présidente,
Christos Rozakis,
Khanlar Hajiyev,
Dean Spielmann,
Sverre Erik Jebens,
Giorgio Malinverni,
George Nicolaou,
juges,
et de Søren Nielsen,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 13 novembre 2008,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
30293/05) dirigée contre la République hellénique et dont une ressortissante grecque, M
me
Chrysoula Aggelopoulou («
la requérante
»), a saisi la Cour le 2 août 2005 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
La requérante est représentée par M
e
le Gouvernement
») est représenté par la déléguée de son agent, M
me
O.
Patsopoulou, assesseure auprès du Conseil juridique de l’Etat.
3.
Le 12 novembre 2007, le président de la première section a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Comme le permet l’article 29 §
3 de la Convention, il a en outre été décidé qu’elle se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond.
4.
Le 29 avril 1999, C.P. et son épouse Ch.P. portèrent plainte contre la requérante pour diffamation calomnieuse.
5.
Le 6 juillet 1999 la requérante fut invitée par le procureur près le tribunal correctionnel d’Athènes à un interrogatoire.
6.
Le 28 juillet 1999, la requérante déposa auprès du procureur près le tribunal correctionnel d’Athènes son mémoire de défense.
7.
Le 23 septembre 1999, l’instruction de l’affaire fut clôturée et le 25
avril 2000, le réquisitoire contre la requérante fut établi. Le 24 septembre 2001, la requérante fut renvoyée en jugement. L’audience fut initialement fixée au 23 novembre 2001.
8.
Après quatre ajournements
ex officio
, l’audience eut lieu le 3 février 2005, date à laquelle le tribunal correctionnel d’Athènes acquitta la requérante (jugement n
o
8069/2005).
I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION
9.
La requérante allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «
délai raisonnable
» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.
»
A.
Sur la recevabilité
10.
La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention Elle relève en outre qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.
B.
Sur le fond
1.
Période à considérer
11.
Le Gouvernement soutient que la procédure a débuté le 25 avril 2000, date à laquelle le réquisitoire contre la requérante fut établi.
12.
La requérante affirme que la période à considérer a débuté le 28
juillet 1999, date à laquelle elle a déposé auprès du procureur près le tribunal correctionnel son mémoire de défense. Elle allègue qu’à partir de cette date elle s’est trouvée «
accusée
».
13.
La Cour note que la notion d’«
accusation
» en matière pénale revêt un caractère autonome. Elle peut se définir «
comme la notification officielle, émanant de l’autorité compétente, du reproche d’avoir accompli une infraction pénale
», idée qui correspond aussi à la notion de «
répercussions importantes sur la situation
» du suspect (
Eckle c.
Allemagne,
15 juillet 1982, §
73, série A n
o
51). Or, en matière pénale, le «
délai raisonnable
» de l’article 6 § 1 débute dès l’instant qu’une personne se trouve «
accusée
»
; il peut s’agir d’une date antérieure à la saisine de la juridiction de jugement, celle notamment de l’arrestation, de l’inculpation et de l’ouverture de l’enquête préliminaire (
Diamantides c. Grèce
, n
o
60821/00, § 20, 23
octobre 2003).
14.
En l’occurrence, le 6 juillet 1999, la requérante fut invitée par le procureur près le tribunal correctionnel d’Athènes à un interrogatoire
; sans conteste, cette circonstance a eu une répercussion importante sur la situation de l’intéressée (voir
Proïos c. Grèce
, n
o
35765/03, § 16, 24
novembre 2005).
15.
Dès lors, la Cour estime que le 6 juillet 1999 constitue le point de départ de la période à considérer. Celle-ci s’est terminée le 3
février 2005, avec le jugement n
o
8069/2005 du tribunal correctionnel d’Athènes et elle s’est donc étalée sur cinq ans et sept mois environ pour un degré de juridiction.
2.
Caractère raisonnable de la durée de la procédure
16.
Le Gouvernement allègue que la durée de la procédure n’a pas été excessive. Il note en particulier que l’instruction a été menée avec célérité et ajoute que la requérante n’a pas cherché à accélérer la procédure.
17.
La Cour rappelle que le caractère
raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par la jurisprudence de la Cour, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes (voir, parmi beaucoup d’autres,
Pélissier et Sassi c. France
[GC], n
o
18.
La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article
6 §
1 de la Convention (voir
Kouroupis c. Grèce
, n
o
36432/05, §§ 12-14, 27
mars 2008).
19.
Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n’a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse a été excessive et ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
».
Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1.
II.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 13 DE LA CONVENTION
20.
La requérante se plaint également du fait qu’en Grèce il n’existe aucune juridiction à laquelle l’on puisse s’adresser pour se plaindre de la durée excessive de la procédure. Elle invoque l’article 13 de la Convention, ainsi libellé
:
«
Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.
»
21.
Le Gouvernement, considérant qu’il n’y pas eu en l’espèce dépassement du délai raisonnable, conteste cette thèse.
A.
Sur la recevabilité
22.
La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs que celui-ci ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.
B.
Sur le fond
23.
La Cour rappelle que l’article 13 garantit un recours effectif devant une instance nationale permettant de se plaindre d’une méconnaissance de l’obligation, imposée par l’article 6 § 1, d’entendre les causes dans un délai raisonnable (voir
Kudła c. Pologne
[GC], n
o
2000
‑
XI).
24.
Par ailleurs, la Cour a déjà eu l’occasion de constater que l’ordre juridique hellénique n’offre pas aux intéressés un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention leur permettant de se plaindre de la durée d’une procédure (
Konti-Arvaniti c. Grèce
, n
o
53401/99, §§ 29-30, 10 avril 2003). La Cour ne distingue en l’espèce aucune raison de s’écarter de cette jurisprudence, d’autant plus que le Gouvernement n’affirme pas que l’ordre juridique hellénique fut entre-temps doté d’une telle voie de recours.
25.
Dès lors, la Cour estime qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article
13 de la Convention en raison de l’absence en droit interne d’un recours qui aurait permis à la requérante d’obtenir la sanction de son droit à voir sa cause entendue dans un délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.
III.
SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
26.
Aux termes de l’article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
27.
La requérante réclame 15
000 euros (EUR) au titre du préjudice moral qu’elle aurait subi.
28.
Le Gouvernement affirme qu’un constat de violation constituerait en soi une satisfaction équitable suffisante. A titre alternatif, il affirme que la somme allouée à ce titre ne saurait dépasser les montants habituellement accordés par la Cour dans des affaires
similaires.
29.
La Cour estime que le prolongement de la procédure litigieuse au-delà du «
délai raisonnable
» a causé à la requérante un tort moral certain, justifiant l’octroi d’une indemnité. Statuant en équité, comme le veut l’article 41, elle lui alloue 7
000 EUR à ce titre, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur cette somme.
B.
Frais et dépens
30.
La requérante demande également, facture à l’appui, 1
500 EUR pour les frais et dépens encourus devant la Cour.
31.
Le Gouvernement invite la Cour à rejeter la demande de la requérante ou, à titre alternatif, de ne pas lui allouer une somme qui dépasserait les montants habituellement accordés par la Cour dans des affaires similaires.
32.
La Cour rappelle que l’allocation de frais et dépens au titre de l’article 41 présuppose que se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et, de plus, le caractère raisonnable de leur taux (
Iatridis c. Grèce
[GC], n
o
31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). Dès lors, en l’espèce, compte tenu des éléments en sa possession et des critères susmentionnés, la Cour estime raisonnable d’accorder le montant réclamé en entier, plus tout montant pouvant être dû par la requérante à titre d’impôt sur cette somme.
C.
Intérêts moratoires
33.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
1.
Déclare
la requête recevable
;
2.
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention
;
3.
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention
;
4.
Dit
a)
que l
’
Etat défendeur doit verser à la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article
44 §
2 de la Convention, 7
000 EUR (sept mille euros) pour dommage moral et 1
500 EUR (mille cinq cents euros) pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la requérante sur ces sommes
;
b)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
5.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 4 décembre 2008 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Søren Nielsen
Nina Vajić
Greffier
Présidente