SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 33297/04, de către Aydın NOMĂȚII împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 9 decembrie 2008 ca Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președintele Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsotsoria Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 9 august 2004, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Aydın Noğay, este un cetățen turc născut în 1956 și locuiește în İzmir. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna. Bașel, avocat practicant la Ankara. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 decembrie 2003, reclamantul, inginer de la Hotărârea Generală a Autostrăzilor, nu a mers la muncă, ci a participat la o declarație de presă organizată de sucursala İzmir a Confederației Sindicatelor Angajaților Publici. La 13 ianuarie 2004, reclamantul a primit o reprimare de la Directorul Regional Adjunct la Minister, în conformitate cu art. 125 B (l) din Legea privind funcționarii publici (Legea nr. 657). Obiecția reclamantului la această decizie înainte de a fi respinsă la 17 februarie 2004. Guvernul a susținut că sancțiunile disciplinare împotriva reclamantului au fost șterse în temeiul Legii nr. 5525 din 22 iunie 2006, care acordă funcționarilor publici o amnistia în legătură cu unele infracțiuni disciplinare. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 11 din Convenție că sancțiunile disciplinare impuse pentru a participa la reuniunea din 10 decembrie 2003 au încălcat dreptul său la libertate de asociere și că nu a avut posibilitatea, în temeiul dreptului intern, de a contesta această sancțiune în fața unei instanțe. În cazul Düzen și alții c. Turcia (dec.), nr. 34879/04, 13 Noiembrie 2008), care se referă la fapte și plângeri similare, Curtea a considerat că aplicarea amnistia la sancțiunile disciplinare ale reclamanților a rezolvat chestiunea care le dă naștere la plângeri în temeiul articolelor 6, 11 și 13 din Convenție, în special deoarece sancțiunile disciplinare au fost șterse din dosarele lor personale și că nu există nici o indicație în dosarul că au fost afectate negativ de sancțiunile disciplinare în cauză înainte de această perioadă. Curtea nu constată nicio circumstanță specifică în cazul instantaneu, care ar solicita să se depărteze de considerațiile sale de mai sus. În cazul instantaneu, sancțiunile disciplinare ale reclamantului au fost ulterior obiectul unei amnistia, în conformitate cu Legea nr. 5525. În plus, între timp, reclamantul s-a retras deja din serviciul public. Prin urmare, Curtea concluzionează că această chestiune poate fi considerată „rezolvată” în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1), în conformitate cu art. 37 alineatul (1) Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate Sally Dolle Françoise Tulkens Președintele grefierului
Application no. 33297/04
by Aydın NOĞAY
against Turkey
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 9
Decemver 2008 as a Chamber composed of:
Françoise Tulkens,
President
,
Ireneu Cabral Barreto,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
András Sajó,
Nona Tsotsoria
,
Ișıl Karakaș,
judges
,
and Sally Dollé,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 9
August 2004,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Aydın Noğay, is a Turkish national who was born in 1956 and lives in İzmir. He was represented before the Court by Ms
N.
Bașel, a lawyer practicing in Ankara. The Turkish Government (“the
Government”) were represented by their Agent.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 10 December 2003 the applicant, an engineer at the General Directorate of Highways, did not go to work but participated to a press statement organised by the İzmir branch of the Confederation of Public Employees' Trade Unions.
On 13 January 2004 the applicant received a reprimand from the Deputy Regional Director at the Ministry, in accordance with Article
125 B (l) of the Law on Civil Servants (Law no.
657). The applicant's objection to this decision before the Regional Director was rejected on 17
February 2004.
On 20 September 2004 the applicant retired from public service.
The Government submitted that the disciplinary sanction against the applicant had been erased pursuant to Law no. 5525 of 22 June 2006, which grants civil servants an amnesty in relation to some disciplinary offences.
The applicant complained under Articles 6 and 11 of the Convention that the disciplinary sanction imposed on him for having participated in the meeting held on 10 December 2003 had infringed his right to freedom of association and that he had no possibility under domestic law to challenge this sanction before a court.
In the case of
Düzen and Others v. Turkey
((dec.), no.
34879/04, 13
November 2008), which concerned similar facts and complaints, the Court considered that the application of the amnesty to the applicants' disciplinary sanctions had resolved the matter giving rise to their complaints under Articles 6, 11 and 13 of the Convention, particularly since the disciplinary sanction had been erased from their personal files and that there was no indication in the case file that they had been adversely affected by the disciplinary sanction in question prior to that period.
The Court finds no particular circumstances in the instant case which would require it to depart from its considerations above. In the instant case, the applicant's disciplinary sanction has been subsequently the subject of an amnesty, pursuant to Law no. 5525. Moreover, in the meantime, the applicant had already retired from public service. No arguments have been forthcoming from the applicant demonstrating that he had been adversely affected by the disciplinary sanction in question prior to that period. Consequently, the Court concludes that the matter giving rise to this complaint can now be considered to be “resolved” within the meaning of Article
37 §
1 (
b) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article
37 § 1
in fine
, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article
29 § 3 and to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Sally Dollé
Françoise Tulkens
Registrar
President