CtEDO 09.12.2008 Auto

USTA ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
09.12.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
USTA ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 5313/05 prezentate de S și a lui Sally Dolle, graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 ianuarie 2005 și la 22 ianuarie 2008, după ce a intenționat acest lucru, pronunță următoarele decizii: recurentele, dnii Sdéri ui Usta, Gürkan Güneysu, Ramazan Șevket Yelmaz, Reșat Ekti, Turan Obay și Fikret Eski, precum și M. Hilda Özośul, sunt resortisanți turci, născuți în 1977, 1971, 1979, 1968, 1979, 1970 și 1976, și își au reședința în Istanbul. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către Y. Bazara și domnul Filorinal. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 iulie 1999, reclamanții, cu excepția lui Gürkan Güneysu, au fost arestați de către polițiștii din secțiunea antiteroristă a Direcției de Securitate de la Istanbul și au fost luați în custodie în cadrul unei operații împotriva unei organizații ilegale armate, Uniunea Comuniștilor Revoluționari din Turcia/bolșevici (Türkie Htilcalc La 13 iulie 1999, ei au fost duși în fața judecătorului judecător al Curții de Securitate a statului Istanbul, care a ordonat arestarea lor provizorie. La 9 august 1999, procurorul general i-a acuzat de tentativa de răsturnare a ordinii constituționale de către forța și/sau apartenența la o organizație ilegală, infracțiuni reprimate de art. 146 alin. (1) și, respectiv, 168 alin. (2) din fostul Cod penal. În ceea ce-l privește pe Gürkan Güneysu, acesta a fost reținut la 20 martie 2001 și pus în arest provizoriu la 24 martie 2001 printr-un act de acuzare separat, s-a inițiat și o acțiune publică împotriva acestuia din urmă. La 9 mai 2001, Curtea de Securitate a statului a decis să unească aceste două acțiuni publice din cauza existenței legăturii de fapt și de drept între ele. La 17 aprilie 2003, Curtea de Securitate a statului a dispus eliberarea provizorie a lui Turan Obay și Reșat Ekti. Reclamanții au fost judecați în fața Curții de Securitate a statului până la eliminarea acestui tip de curs al sistemului judiciar turc, prin Legea nr. 5190 adoptată la 16 iunie 2004. La 14 octombrie 2004, Hilda Özośul, Gürkan Güneysu și Fikret Eski au fost, de asemenea, eliberați provizoriu. În ceea ce privește S Potrivit documentelor din dosar, la 11 decembrie 2007, camera 9 a Curții de Assesie din Istanbul a ordonat din nou reținerea lor în arest provizoriu. La 17 decembrie 2007, reclamanții au formulat opoziție împotriva acestei ordonanțe în fața celei de-a 10-a camere a Curții de Assesie, opoziție care a fost respinsă din nou la 24 decembrie 2007. Prin hotărârea din 12 septembrie 2008, Curtea de Assesie din Istanbul i-a condamnat pe cei șase reclamanți la diferite pedepse privative de libertate. Prin aceeași hotărâre, aceasta a decis, de asemenea, să plătească Reșat Ekti și să elibereze S Din elementele dosarului reiese că, până în prezent, procedura penală în cauză ar rămâne în continuare pendinte în fața Curții de Casație. GRIFS invocând art. 5 alineatul (3) din convenție, reclamanții contestă mai întâi durata și condițiile detenției lor la vedere, precum și durata detenției lor provizorii. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, ei invocă absența unei căi de atac care să le permită să pună sub semnul întrebării legalitatea reținerii lor. Invocând art. 5 alin. (5) din Convenție, ei se plâng de absența în dreptul intern a unui drept efectiv la despăgubire în necunoașterea art. 5 alin. (3) din Convenție. Invocând art. 6 din convenție, reclamanții susțin lipsa independenței și imparțialității instanțelor naționale. Aceștia susțin, de asemenea, că procedurile penale inițiate împotriva lor erau afectate în multe privințe de infracțiune (lipsa de asistență din partea unui avocat în timpul detenției, limitarea drepturilor lor la apărare și încălcarea principiului egalității armelor etc.). Invocând întotdeauna art. 6 din convenție, reclamanții se plâng și de durata procedurii penale inițiate împotriva lor. Într-un nou formular de cerere publicat la 22 ianuarie 2008, S lipsa unei căi de atac efective prin intermediul căreia ar putea să-și prezinte argumentele întemeiate pe durata detenției lor provizorii, susținând în special că autoritățile judiciare au respins opoziția pe care au formulat-o împotriva ordonanțelor de detenție pe baza unor formule aproape întotdeauna identice. În acest sens, aceștia invocă art. 5 alineatul (4) din convenție. ÎN DREPTul invocat la art. 5 alineatul (3) și la art. 5 alineatul (5) din convenție, reclamanții S În plus, invocând art. 5 alineatul (4) din Convenție, S În situația actuală a dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 6 din convenție, cei șapte reclamanți contestă durata procedurii penale diligente împotriva acestora. În situația actuală a dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră, de asemenea, necesar să îl comunice guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând întotdeauna art. 5 alineatul (3), art. 4 și art. 5 din convenție, reclamanții se plâng, de asemenea, de durata și condițiile de păstrare a acestora, precum și de lipsa unor căi de atac efective, pe de o parte, pentru a contesta durata detenției și, pe de altă parte, pentru a obține despăgubiri în ceea ce privește presupusa custodie neregulamentară. În plus, reclamanții Turan Obay și Reșat Ekti contestă durata detenției lor provizorii și lipsa unor căi de atac interne care să le permită să solicite despăgubiri în ceea ce privește pretinsa detenție ilegală. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, în ipoteza lipsei unei căi de atac interne adecvate, termenul de șase luni începe să curgă de la actul incriminat în cerere (a se vedea, printre altele, Sakuk și alții c. Turcia, 26 noiembrie 1997, § 53, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1997 VII). În speță, custodia a încetat la 13 noiembrie 1997 VII. iulie 1999 pentru șase reclamanți și 24 martie 2001 pentru Gürkan Güneysu. În ceea ce privește obiecțiunile formulate de Turan Obay și Reșat Ekti cu privire la arestarea lor provizorie, trebuie remarcat faptul că aceasta s-a încheiat la 17 aprilie 2003 printr-un ordin de eliberare provizorie. Având în vedere data introducerii prezentei cereri, și anume 7 ianuarie 2005, trebuie să se constate că această parte a cererii este tardivă și, prin urmare, trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Invocând art. 6 din convenție, reclamanții se plâng, de asemenea, de lipsa independenței și a imparțialității instanțelor naționale, susținând în cele din urmă că procedurile penale inițiate împotriva acestora au fost încălcate în multe privințe (lipsa unui avocat, limitarea dreptului lor la apărare și nerespectarea principiului egalității de arme etc.). Curtea constată că procedura penală contestată este în prezent pendinte în fața instanțelor interne și, prin urmare, nu se consideră în măsură să efectueze o examinare globală a procesului reclamanților și nu poate specula cu privire la ceea ce vor decide instanțele interne. Prin urmare, în stadiul actual al procedurii în fața instanțelor interne, prezentarea acestor obiecțiuni pare prematură (Dikme c. Turcia, n 20869/92, § 111, CEDO 2000 VIII). Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. examinarea argumentelor tuturor reclamanților care au beneficiat de durata procedurii penale împotriva acestora [art. 6 alineatul (1) ], ale celor ale S 5 § 4) Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-04-01
0,95
TUNCER c. TURQUIE (I)
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 40152/05 présentée par Mete TUNCER contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 1 er avril 2008 en une chambre composée
CtEDO 2008-08-28
0,95
KURUM c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 56493/07 présentée par Kazım KÜRÜM contre la Turquie La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 28 août 2008 en une chambre composée de
CtEDO 2003-09-23
0,95
BOZLU et GÜLTEKIN contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 61436/00 présentée par Ganime BOZLU et Erol GÜLTEKİN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 23 septembre 2003 en u
CtEDO 2009-11-17
0,94
UCAN ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 37377/05 présentée par Şevket UÇAN et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 17 novembre 2009 en une chambr
CtEDO 2008-12-09
0,94
TURKES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE Requête n o 6246/03 présentée par Burhanettin TÜRKEŞ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 2 décembre 2008 en une chambre composée de : Françoise Tulkens,
Sursă