CtEDO 09.12.2008 Auto

WILCZYNSKI v. POLAND (NO. 2)

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
09.12.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
WILCZYNSKI v. POLAND (NO. 2) (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 38751/05 de către Roman WILCZYשSKI (nr. 2) împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (nr. al patrulea secțiunea), care așeză la 9 decembrie 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 20 octombrie 2005, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 3 septembrie 2008, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Roman Wilczyński, este un național polonez care s-a născut în 1961 și trăiește în Warszawa. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 februarie 2002, reclamantul a depus Curtea Regională Gorzow Wielkopolski ( Sād Okręgowy ) o cerere de protecție a proprietăților și a plăților. Prima audiere a avut loc la 20 iunie 2002. Cazul a fost legat de un caz similar, instituit de fratele reclamant într-o dată necunoscută. Două ședințe ulterioare au fost programate pentru 12 august 2002 și 30 septembrie 2002. La 19 iulie 2002, reclamantul a notificat Curtea Regională de la Gorzow Wielkopolski că a fost arestat și reținut în Centrul Remand Warszawa. Scrisoarea a fost depusă la tribunal la 9 august 2002. La ședința din 30 septembrie 2002, Curtea Regională Gorzow Wielkopolski a rămas în procedură până la decizia preliminară în cadrul procedurilor administrative și penale care erau în așteptare simultană înaintea autorităților interne. Hotărârea nu a fost acordată reclamantului. La 10 noiembrie 2002, fratele reclamantului și-a retras cererea și la 30 decembrie 2002 Curtea Regională Gorzow Wielkopolski a reluat și a întrerupt procedurile cu privire la cererea fratelui solicitant. La 26 mai 2004, reclamantul, care a fost încă reținut, a cerut instanței să trimită dosarul în centrul de detenție pentru inspecție. A fost trimis la Centrul Warszawa Remand la 8 iunie 2004, dar din cauza unei erori a fost transmis fratelui reclamantului. După noua moțiune a reclamantului, dosarul a fost divulgat reclamantului la 31 iulie 2004. La 5 mai 2005, Curtea Regională Gorzow Wielkopolski și-a ordonat decizia din 30 septembrie 2002 de suspendare a procedurii care urmează să fie prelucrată în favoarea reclamantului. Reclamantul a primit-o la 21 mai 2005 și în ziua următoare solicitării instanței să fie prelucrată cu declarația motivelor acestei decizii. La 26 septembrie 2006, Curtea Regională Gorzow Wielkopolski a pronunțat hotărâre. La 6 iunie 2007, Curtea de Apel Szczecin (Sād Apelacyjny ) a susținut hotărârea de primă instanță. Se pare că procedurile sunt în așteptare în fața Curții Supreme (Sād Najwyższy Culcatul reclamantului în temeiul Legii din 2004 la 5 iunie 2005, reclamantul a depus la Curtea de Apel Szczecin o plângere în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângeri privind încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”), care a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004. El a solicitat o hotărâre declarând că lungimea procedurii în fața Curții Regionale Gorzow Wielkopolski a fost excesivă și o atribuire a unei juste satisfacții în valoare de 10.000 zloty polonez (PLN) (aprox. De asemenea, el solicită Curtea de Apel Szczecin să ordone instanței de primă instanță să slujească la el hotărârea din 30 septembrie 2002. La 14 septembrie 2005, Curtea de Apel Szczecin a dat o hotărâre în care a recunoscut lungimea excesivă a procedurii în fața Curții Regionale Gorzow Wielkopolski, constatând că a existat o perioadă de 32 de luni de inactivitate nejustificată între 30 septembrie 2002 și 5 Mai 2005. Acesta a acordat reclamantului 1000 PLN (aprox. 250 EUR) în satisfacție echitabilă și a explicat că o sumă mai mare ar fi excesivă, deoarece reclamantul nu a dovedit cantitatea pierderii pecuniare sale. De asemenea, a ordonat instanței de judecată să furnizeze reclamantului hotărârea din 30 septembrie 2002 cu declarația motivelor. Legea și practicile interne relevante referitoare la remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005 VIII. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii și la valoarea justă a satisfacției pe care le-a primit pentru încălcarea cerinței de „tempă rațională” prevăzute la art. 6. Fără a invoca orice dispoziție a Convenției, el a susținut, de asemenea, ineficacitatea remediului prevăzut de legea din 2004, deoarece hotărârea Curții de Apel Szczecin din 14 septembrie 2005 a fost acordată după multă întârziere și compensația acordată de această instanță a fost prea scăzută. În plus, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că durata procedurii a încălcat dreptul său la bucuria pașnică a bunurilor sale. Lungimea procedurii și lipsa unui remediu eficace în acest sens Reclamantul s-a plâns de durata procedurii și de faptul că nu are niciun remediu eficace la dispoziția sa, astfel cum se prevede în art. 6 § 1 și 13 din Convenția, care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [] Convenția are un remediu eficace înaintea unei autorități naționale, cu toate că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Prin scrisoarea din 3 septembrie 2008, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea acesteia a duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. În același timp, Guvernul recunoaște că, în circumstanțele particulare ale cazului reclamantului, plângerea reclamantului cu privire la durata procedurii nu a fost remediată la nivel intern, conform articolului 13 din Convenție, iar reclamantul poate pretinde că este victimă de încălcarea dreptului său de a-și examina cazul în „ora rațională” în sensul articolului 6 § 1 din Convenția. În aceste circumstanțe, și având în vedere faptele specifice ale cauzei, Guvernul declară că propune să plătească reclamantului 9 000 PLN pe care îl consideră rezonabil în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera cu respect ca declarația de mai sus să fie acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice izbucnirea din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. (...)” Într-o scrisoare din 15 octombrie 2008, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil scăzută și că dorește ca examinarea cazului să continue. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere sau o parte din aceasta din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 alineatul (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” Aceasta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil și despre lipsa unui remediu eficace capabil de a oferi remediere pentru încălcarea acestui drept (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 ...; Majewski v. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007; Kudła v. Polonia [GC], nr. 30210/96, ECHR 2000-IX; și Charzyński v. Polonia (dec.) nr. 15212/03, HR 2005- ...). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). Curtea constată, de asemenea, că această decizie constituie o rezoluție finală a acestei părți a cererii numai în ceea ce privește procedurile în fața Curții. Fără a aduce atingere utilizării de către reclamant a altor remedii în fața instanțelor interne pentru a solicita o compensare suplimentară în ceea ce privește durata procedurii impugnate, inclusiv orice întârziere care poate apărea după data prezentei decizii. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Plaga în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 Reclamantul se plânge în continuare că durata procedurii și-a încălcat dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. Cu toate acestea, Curtea consideră că materialul în posesia sa nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a drepturilor de proprietate ale reclamantului. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerile prevăzute la art. 6 § 1 și 13 din convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul articol; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la plângerile de mai sus, în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din convenție; restul cererii inadmisibil. Lawrence Early Nicolas Bratza Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă