CtEDO 09.12.2008 Auto

SUT ET OZDEMIR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
09.12.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SUT ET OZDEMIR c. TURQUIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 14338/02 prezentată de Hakan ȘUT și Mehmet ÖZDEM graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 24 august 2001, după ce a intenționat, face următoarea decizie, făcând ca reclamanții, dnii Hakan Șut și Mehmet Özdemir, să fie resortisanți turci, născuți în 1978 și, respectiv, 1971. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către H. Aras, avocat la Gaziantep. Guvernul turc ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: la 7 septembrie 2000, judecătorul din apropierea tribunalului din statul de drept al statului de drept al statului de drept al statului Islahiye va elibera un ordin de arestare provizorie în fața reclamanților, suspectați că ar fi participat la un trafic de stupefiante. La 17 martie 2001, reclamanții au fost arestați la Gaziantep și au fost trimiși în fața judecătorului în apropierea tribunalului din statul de drept penal al acestui oraș, care le-a fost emis ordinul de detenție din contumace. Acuzația formulată de reclamanți împotriva arestării provizorii a fost respinsă la 27 martie 2001. La 28 martie 2001, reclamanții au fost transferați de la Gaziantep la Islahiye. La 29 martie 2001, tribunalul corecțional al acestui oraș a respins opoziția formulată împotriva acestei decizii. La 2 aprilie 2001, procurorul general al Republicii a emis un ordin de nejudiciare în ceea ce-l privește pe șeful acuzațiilor de trafic de droguri, acuzându-i pe reclamanți pentru utilizarea și deținerea de droguri. La data de 2 aprilie 2001, tribunalul corecțional a dispus prelungirea detenției provizorii a reclamanților. La 3 aprilie 2001, el a respins opoziția formulată de reclamanți împotriva acestei decizii. La 4 aprilie 2001, reclamanții au atacat decizia din 3 aprilie 2001 în fața tribunalului din Kilis. La 11 aprilie 2001, instanța de judecată a statuat că decizia de detenție fusese luată în cadrul anchetei penale inițiale, care fusese închisă printr-o ordonanță de nejudiciare. Aceasta a menționat că nici un ordin de detenție provizorie nu fusese pronunțat în cadrul procedurii penale acționate ulterior și a ordonat eliberarea reclamanților. La 7 martie 2002, reclamanții au fost achitați de conducătorii de utilizare și de detenție de droguri. GRIFS Invocând art. 5 alineatele (1), (2), (3), (4) și (5) din Convenție, reclamanții contestă existența unor motive plauzibile de comitere a unei infracțiuni afirmă că au fost reținuți cu disprețul căilor legale, deoarece articolele relevante din Codul de procedură penală nu ar fi fost respectate se plâng că nu au fost informați cu privire la motivele arestării lor se plâng că nu au fost aduse în fața unui magistrat competent imediat după arestare. denunță absența unui motiv de drept pentru a asigura controlul legalității detenției lor se plâng de lipsa dreptului la despăgubire. Invocând art. 6 alin. (3) lit. (c) din Convenție, reclamanții invocă o încălcare a dreptului lor de a fi informați în detaliu cu privire la acuzațiile aduse împotriva lor. Invocând art. 18 din Convenție, reclamanții susțin în sfârșit că privarea de libertate pe care au suferit-o a fost arbitrară. ÎN În primul rând, Comisia reamintește că, la 5 noiembrie 2007, a decis să comunice guvernului obiecțiunile reclamanților care au făcut obiectul articolului 5 din convenție, cum ar fi cele menționate mai sus. La 30 aprilie 2008, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 15 mai 2008, care a fost invitată să își transmită observațiile ca răspuns înainte de 25 iunie 2008. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 11 august 2008, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai mic și că a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. Aceasta a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, ea poate șterge o cerere din rol atunci când, ca în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să-și mențină cererea. Până în prezent, această scrisoare a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că instanțele naionale nu mai doresc să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alin. (1) în fine În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă