- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 decembrie 2008
- Stat pârât
- HUN
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Laszlo Nemeth împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1961 și locuiește în Szomód. În contextul unei litigii imobiliare, la 13 august 1993, reclamantul a introdus o acțiune care pretinde că este proprietatea parțială a unei case. După mai multe audieri și a obținut avizele doi experți, la 27 august 1998, reclamantul a primit o cincime din proprietatea în cauză. La recurs, la 17 martie 1999, Curtea Regională a Județeanului Komárom-Esztergom a anulat această decizie. În reluarea procedurii, Curtea de District Tata a organizat mai multe audieri și a obținut avizul unui expert. La 12 iunie 2003, aceasta a rendu hotărâre, acordând proprietății parțiale reclamantului. În același timp, aceasta a dizolvat proprietatea comună astfel creată, a acordat părții alocate reclamantului reclamantului și a ordonat acesteia să compenseze primele.
Prin recurs, la 4 februarie 2004, Curtea Regională a modificat această decizie și a hotărât definitiv. 10. Reclamantul a depus o cerere de reexaminare la Curtea Supremă. 11. La 31 ianuarie 2005, Curtea Supremă a respins petiția în cadrul procedurii preliminare. Într-o decizie motivată, aceasta a considerat că petiția reclamantului este inadmisibilă deoarece nu a dezvăluit încălcarea legii relevante, în special normele privind încetarea proprietății comune. Ordinul Curții Supreme a fost preluat la 17 februarie 2005.
4. The applicant was born in 1961 and lives in Szomód.
In the context of a real estate dispute, on 13 August 1993 the applicant brought an action claiming partial ownership of a house.
After having held several hearings and obtained the opinions of two experts, on 27 August 1998 the applicant was granted one fifth of the property in question.
On appeal, on 17 March 1999 the Komárom-Esztergom County Regional Court quashed this decision.
In the resumed proceedings, the Tata District Court held several hearings and obtained the opinion of an expert. On 12 June 2003 it gave judgment, granting the applicant partial ownership. Simultaneously, it dissolved the common ownership thus created, gave the part allocated to the applicant to the respondent, and ordered the latter to compensate the former.
On appeal, on 4 February 2004 the Regional Court amended this decision and gave a final judgment.
The applicant filed a petition for review with the Supreme Court.
On 31 January 2005 the Supreme Court dismissed the petition in preliminary proceedings. In a reasoned decision, it held that the applicant’s petition was inadmissible because it did not disclose a breach of the relevant law, in particular the rules concerning the termination of common ownership. The Supreme Court’s order was served on him on 17 February 2005.