RALEV c. BULGARIE

Publicat la 8 ianuarie 2024 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 665/93/19 Ralyo Ivanov RALEV împotriva Bulgariei introdusă la 29 noiembrie 2019, comunicată la 14 decembrie 2023, sub aspectul articolului 6 alineatul (2) și al articolului 13 din Convenție, se referă la respectarea prezumției de nevinovăție a reclamantului. La data de 1 iunie 2019, în cadrul unei conferințe de presă, procurorul general I.G. a făcut comentarii cu privire la arestarea reclamantului și la ancheta penală desfășurată împotriva acestuia, care au fost publicate de mass-media. La 2 iunie 2019, tribunalul specializat în crima organizată a dispus arestarea provizorie a reclamantului.

În decizia sa, tribunalul a recunoscut că există un pericol de comitere a unor noi infracțiuni din următoarele motive: perseverență în activitatea infracțională, motiv pentru care instanța este de acord că există un pericol real și imediat de a comite noi infracțiuni; acest pericol este de asemenea ridicat în cazul inculpatului Ralev, ținând cont în special de funcția pe care o exercită. În temeiul articolului 6 alineatul (2) și al articolului 13 din Convenție, reclamantul susține că dreptul său de a fi considerat nevinovat a fost încălcat prin cuvintele procurorului general I.G. și prin motivele deciziei Tribunalului specializat în criminalitate organizată din 2 iunie 2019 și că nu dispune de nicio cale de atac eficientă în dreptul intern pentru a asigura respectarea acestui drept.

A fost respectată în speță prezumția de nevinovăție garantată prin art. 6 alineatul (2) din convenție? În special, în cadrul conferinței de presă din 1 iunie 2019 și motivele deciziei din 2 iunie 2019 a instanței specializate în crime organizate, au încălcat dreptul reclamantului de a fi considerat nevinovat? A avut reclamantul la dispoziția sa, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula interdicția de necunoaștere a art. 6 alin. (2)?

Publié le 8 janvier 2024

TROISIÈME SECTION

Requête n o 64516/19 Ralyo Ivanov RALEV contre la Bulgarie introduite le 29 novembre 2019 communiquée le 14 décembre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne, sous l’angle des articles 6 § 2 et 13 de la Convention, le respect de la présomption d’innocence du requérant. Le requérant, qui à l’époque des faits était maire d’un district à Plovdiv, fut arrêté le 30 mai 2019, et mis en examen le lendemain, pour trafic d’influence. Le 1 er juin 2019, lors d’une conférence de presse, le procureur I.G. fit des commentaires sur l’arrestation du requérant et sur l’enquête pénale menée contre celui-ci, qui furent publiés par les médias. Le 2 juin 2019, le tribunal spécialisé en matière de crime organisé ordonna la détention provisoire du requérant. Dans sa décision, le tribunal accepta qu’il y avait un danger de commission de nouvelles infractions pour les motifs suivants : « (...) Il ne s’agit pas d’un acte incident et isolé, mais d’un comportement bien réfléchi et persistant.

On constate une persévérance dans l’activité criminelle, ce qui motive le tribunal d’accepter qu’il existe un danger réel et immédiat de commission de nouvelles infraction ; ce danger est de surcroît élevé concernant le prévenu Ralev, compte tenu notamment de la fonction qu’il exerce ». Invoquant les articles 6 § 2 et 13 de la Convention, le requérant allège que son droit d’être présumé innocent a ainsi été méconnu par les propos du procureur I.G. et par les motifs de la décision du tribunal spécialisé en matière de crime organisé du 2 juin 2019 et qu’il ne disposait d’aucun recours efficace en droit interne pour faire respecter ce droit.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La présomption d’innocence garantie par l’article 6 § 2 de la Convention a-t-elle été respectée en l’espèce ? En particulier, les propos du procureur I.G. lors de la conférence de presse du 1 er juin 2019 et les motifs de la décision du 2 juin 2019 du tribunal spécialisé en matière de crime organisé, ont-ils porté atteinte au droit du requérant à être présumé innocent ? 2. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 6 § 2 ?