CASE OF VLAHOVIĆ v. SERBIA

Reclamantul s-a născut în 1955 și trăiește în Niš, Serbia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 mai 2001, Curtea Municipală din Niš („Curtea Comună”) a decis în favoarea reclamantului și a ordonat societății deținute social (a se vedea punctul 46 de mai jos), „Vagonka” („debitorul”), să-l plătească: i. achiziții salariale în valoare de 98.001 Dinars („RSD”, aproximativ 1.661 euro, “EUR”) plus dobânzi legale începând cu 27 ianuarie 2001; ii. 267.620 RSD (aproximativ 4.537 EUR) în dobânzi legale deja acumulate, și iii. 800 RSD (aproximativ 14 EUR) pentru costurile sale juridice. Până la 15 iunie 2001, această hotărâre a devenit finală. 10. La 22 iunie 2001, reclamantul a depus o cerere de executare a hotărârii, propunendu-se să fie efectuată prin licitarea activelor mobiliare ale debitorului. 11. La 4 octombrie 2001, Curtea Municipală a acceptat cererea reclamantului și a emis un ordin de executare (I.br. 1706/01). 12. Acest ordin a devenit ulterior final. 13. La 2 iulie 2002, Curtea Municipală a redus suma atribuită reclamantului în hotărârea de mai sus cu 95.730 RSD (aproximativ 1.578 EUR), care este datorată reclamantului pe baza unei tranzacții anterioare în cadrul unei proceduri separate de executare. 15. La 28 noiembrie 2002, reclamantul a depus o altă cerere de punere în aplicare a hotărârii de mai sus, propune de data aceasta să fie efectuată prin intermediul unui transfer bancar și ca suma totală acordată în aceasta să fie redusă cu 95.730 RSD. 16. La 13 decembrie 2002, Tribunalul Municipal a acceptat cererea reclamantului și a eliberat un ordin de aplicare (I.br. 3974/02). 17. La 25 februarie 2003, Curtea Municipală a furnizat Băncii Centrale (Narodna banka Srbije) ordinul de executare, precum și detaliile contului bancar al debitorului. 19. La 20 martie 2003, Curtea Municipală a furnizat Băncii Centrale specificații suplimentare privind executarea ordonată. 20. La 6 octombrie 2004, reclamantul a cerut Băncii Centrale și Ministerului Finanțelor să asigure punerea în aplicare efectivă a ordinului de aplicare al Curții Municipale din 13 decembrie 2002 (I.br. 3974/02). 21. La 29 noiembrie 2005, reclamantul a solicitat Curții Municipale să-i furnizeze o listă completă a activelor debitorului. 22. La 19 ianuarie 2006, Agenția de Privatizare (Agencija za privatizaciju) a publicat un anunț public invitand toți creditorii debitorului să își raporteze creanțele, menționând totuși că creditorii privați nu au fost obligați legal să facă acest lucru. 23. La 16 iunie 2006, aceeași agenție a acceptat un program de privatizare pentru debitor. 24. La 29 august 2006, reclamantul a scris Băncii Centrale. El a declarat că contul bancar al debitorului nu a fost blocat în ciuda faptului că există o hotărâre obligatorie în acest sens. 25. În aceeași dată, reclamantul s-a plâns la Agenția de Privatizare, referindu-se la cererea depusă în fața Curții. 26. La 31 august 2006, reclamantul a primit o scrisoare de formular al Băncii Centrale, comunicându-i că, la 10 august 2006, executarea de mai sus a fost păstrată la inițiativa Agenției de Privatizare. 27. La 4 septembrie 2006, Agenția de Privatizare însuși a trimis reclamantului o scrisoare, explicând că decizia de privatizare a debitorului, prin intermediul unei licitații publice, a fost adoptată la 11 ianuarie 2006. Apoi, printre altele, s-a referit la art. 31 din amendamentele și adăugarile la Legea privatizării (a se vedea punctul 45 de mai jos) și a concluzionat că procedurile de aplicare în cauză trebuiau să fie păstrate, ex lege, pentru o perioadă de doi ani începând cu 11 ianuarie 2006. 28. La 12 februarie 2007, a fost pusă în aplicare o hotărâre finală neafiliată, în favoarea unui terț, împotriva debitorului prin intermediul unui transfer bancar. 29. La 21 februarie 2007 86,92% din capitalul social al debitorului a fost privatizat. 30. La 26 februarie 2007, Agenția de Privatizare a retras instrucțiunile emise Băncii Centrale. 31. La 2 martie 2007, Banca Centrală a reluat executarea ordonată de Curtea Municipală. 32. La 29 mai 2007, președintele Curții Supreme (Vrhovni sud Srbije) a confirmat că procedurile judiciare de executare nu ar putea fi renunțate în ceea ce privește o societate în curs de privatizare fără restructurare. De asemenea, ea a remarcat că, în orice caz, este de competența exclusivă a instanței de punere în aplicare să pronunțe în acest sens. 33. La 4 iunie 2007, președintele adjunct al Curții de Mare Comerț (Viši trgovinski sud) a confirmat că, în absența restructurării, nu s-a putut rămâne în aplicare. 34. La 4 iulie 2007, Agenția de Privatizare a confirmat faptul că debitorul nu a fost restructurat în cadrul procesului său de privatizare. 35. La 4 octombrie 2007, Banca Centrală a efectuat executarea ordonată de Curtea Municipală. 36. La 12 decembrie 2007, reclamantul a depus o nouă cerere la Curtea Municipală, cerând ca debitorul să fie ordonat să plătească dobânzi legale suplimentare în ceea ce privește RSD 267,620 deja acordată în favoarea sa (a se vedea punctul 8 de mai sus). Aceste proceduri sunt încă în așteptare. 37. art. 4 § 1 cu condiția ca toate procedurile de punere în aplicare să fie desfășurate cu urgență. 38. În temeiul articolului 59, numai instanța responsabilă de aceste proceduri a avut dreptul să le rămână. 39. Articolele 63-84 și 180-188 reglementează aplicarea prin intermediul unui transfer bancar, precum și executarea prin licitarea activelor mobiliare ale debitorului. 40. Actul de procedură de aplicare 2004 („Actul de 2004”) a intrat în vigoare la 23 februarie 2005, de abrogare a Actului de procedură de aplicare 2000 („Actul de 2000”). 41. Cu toate acestea, art. 304 din Actul de 2004 prevede că toate procedurile de executare instituite înainte de 23 februarie 2005 trebuie încheiate în conformitate cu Actul de 2000. 42. Articolele 5 și 6 prevăd, printre altele, că procedura de control judiciar nu poate fi interzisă decât împotriva unei decizii administrative emise de un organism de stat competent. 43. În conformitate cu articolele 47, 48 și 57, între altele, Banca Centrală sârbă respectă o ordonanță de execuție judiciară finală care prevede executarea prin intermediul unui transfer bancar și, în acest sens, îi ordonă „bancăi datorului” să transfere sumele în cauză. 44. Articolele 19-20 își stabilesc detaliile privind restructurarea societăților care urmează să fie privatizate. Cu toate acestea, această restructurare este opțională și o societate poate fi vândută fără a fi restructurată în cazul în care Agenția de Privatizare hotărăște acest lucru. 45. art. 31 prevede că o societate a cărei restructurare a început înainte de 7 iunie 2005, în cadrul unei privatizări în curs, nu poate fi „supusă unei proceduri de executare” în termen de un an de la data respectivă. Cu toate acestea, în cazul în care decizia de restructurare a unei societăți nu a fost adoptată înainte de 7 iunie 2005, termenul relevant este de doi ani începând cu adoptarea ulterioară a unei decizii în acest sens. Orice procedură de executare în curs se menține în timp ce noua procedură de executare nu trebuie inițiată până la expirarea termenelor de mai sus. 46. Dispozițiile relevante ale acestei legislații sunt prevăzute în hotărârea R. Kačapor și alții c. Serbia (n. 2269/06, 3041/06, 3042/06, 3043/06, 3045/06 și 3046/06, §§ 68-76, 15 ianuarie 2008). 47. Alte dispoziții relevante sunt prevăzute în hotărârea Cvetković c. Serbia (n. 17271/04, § 28-34, 10 iunie 2008, nu sunt încă definitive).