Vlahović împotriva Serbiei

Reclamantul s-a născut în 1955 și trăiește în Niš, Serbia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 mai 2001, Curtea Municipală din Niš („Curtea Comună”) a decis în favoarea reclamantului și a ordonat societății deținute social (a se vedea punctul 46 de mai jos), „Vagonka” („debitorul”), să-l plătească: i. achiziții salariale în valoare de 98.001 Dinars („RSD”, aproximativ 1.661 euro, “EUR”) plus dobânzi legale începând cu 27 ianuarie 2001; ii. 267.620 RSD (aproximativ 4.537 EUR) în dobânzi legale deja acumulate, și iii. 800 RSD (aproximativ 14 EUR) pentru costurile sale juridice. Până la 15 iunie 2001, această hotărâre a devenit finală.

10. La 22 iunie 2001, reclamantul a depus o cerere de executare a hotărârii, propunendu-se să fie efectuată prin licitarea activelor mobiliare ale debitorului. 11. La 4 octombrie 2001, Curtea Municipală a acceptat cererea reclamantului și a emis un ordin de executare (I.br. 1706/01). 12. Acest ordin a devenit ulterior final. 13. La 2 iulie 2002, Curtea Municipală a redus suma atribuită reclamantului în hotărârea de mai sus cu 95.730 RSD (aproximativ 1.578 EUR), care este datorată reclamantului pe baza unei tranzacții anterioare în cadrul unei proceduri separate de executare. 15. La 28 noiembrie 2002, reclamantul a depus o altă cerere de punere în aplicare a hotărârii de mai sus, propune de data aceasta să fie efectuată prin intermediul unui transfer bancar și ca suma totală acordată în aceasta să fie redusă cu 95.730 RSD.

16. La 13 decembrie 2002, Tribunalul Municipal a acceptat cererea reclamantului și a eliberat un ordin de aplicare (I.br. 3974/02). 17. La 25 februarie 2003, Curtea Municipală a furnizat Băncii Centrale (Narodna banka Srbije) ordinul de executare, precum și detaliile contului bancar al debitorului. 19. La 20 martie 2003, Curtea Municipală a furnizat Băncii Centrale specificații suplimentare privind executarea ordonată. 20. La 6 octombrie 2004, reclamantul a cerut Băncii Centrale și Ministerului Finanțelor să asigure punerea în aplicare efectivă a ordinului de aplicare al Curții Municipale din 13 decembrie 2002 (I.br. 3974/02). 21. La 29 noiembrie 2005, reclamantul a solicitat Curții Municipale să-i furnizeze o listă completă a activelor debitorului.

22. La 19 ianuarie 2006, Agenția de Privatizare (Agencija za privatizaciju) a publicat un anunț public invitand toți creditorii debitorului să își raporteze creanțele, menționând totuși că creditorii privați nu au fost obligați legal să facă acest lucru. 23. La 16 iunie 2006, aceeași agenție a acceptat un program de privatizare pentru debitor. 24. La 29 august 2006, reclamantul a scris Băncii Centrale. El a declarat că contul bancar al debitorului nu a fost blocat în ciuda faptului că există o hotărâre obligatorie în acest sens. 25. În aceeași dată, reclamantul s-a plâns la Agenția de Privatizare, referindu-se la cererea depusă în fața Curții. 26. La 31 august 2006, reclamantul a primit o scrisoare de formular al Băncii Centrale, comunicându-i că, la 10 august 2006, executarea de mai sus a fost păstrată la inițiativa Agenției de Privatizare.

27. La 4 septembrie 2006, Agenția de Privatizare însuși a trimis reclamantului o scrisoare, explicând că decizia de privatizare a debitorului, prin intermediul unei licitații publice, a fost adoptată la 11 ianuarie 2006. Apoi, printre altele, s-a referit la art. 31 din amendamentele și adăugarile la Legea privatizării (a se vedea punctul 45 de mai jos) și a concluzionat că procedurile de aplicare în cauză trebuiau să fie păstrate, ex lege, pentru o perioadă de doi ani începând cu 11 ianuarie 2006. 28. La 12 februarie 2007, a fost pusă în aplicare o hotărâre finală neafiliată, în favoarea unui terț, împotriva debitorului prin intermediul unui transfer bancar. 29. La 21 februarie 2007 86,92% din capitalul social al debitorului a fost privatizat.

30. La 26 februarie 2007, Agenția de Privatizare a retras instrucțiunile emise Băncii Centrale. 31. La 2 martie 2007, Banca Centrală a reluat executarea ordonată de Curtea Municipală. 32. La 29 mai 2007, președintele Curții Supreme (Vrhovni sud Srbije) a confirmat că procedurile judiciare de executare nu ar putea fi renunțate în ceea ce privește o societate în curs de privatizare fără restructurare. De asemenea, ea a remarcat că, în orice caz, este de competența exclusivă a instanței de punere în aplicare să pronunțe în acest sens. 33. La 4 iunie 2007, președintele adjunct al Curții de Mare Comerț (Viši trgovinski sud) a confirmat că, în absența restructurării, nu s-a putut rămâne în aplicare.

34. La 4 iulie 2007, Agenția de Privatizare a confirmat faptul că debitorul nu a fost restructurat în cadrul procesului său de privatizare. 35. La 4 octombrie 2007, Banca Centrală a efectuat executarea ordonată de Curtea Municipală. 36. La 12 decembrie 2007, reclamantul a depus o nouă cerere la Curtea Municipală, cerând ca debitorul să fie ordonat să plătească dobânzi legale suplimentare în ceea ce privește RSD 267,620 deja acordată în favoarea sa (a se vedea punctul 8 de mai sus). Aceste proceduri sunt încă în așteptare. 37. art. 4 § 1 cu condiția ca toate procedurile de punere în aplicare să fie desfășurate cu urgență. 38. În temeiul articolului 59, numai instanța responsabilă de aceste proceduri a avut dreptul să le rămână.

39. Articolele 63-84 și 180-188 reglementează aplicarea prin intermediul unui transfer bancar, precum și executarea prin licitarea activelor mobiliare ale debitorului. 40. Actul de procedură de aplicare 2004 („Actul de 2004”) a intrat în vigoare la 23 februarie 2005, de abrogare a Actului de procedură de aplicare 2000 („Actul de 2000”). 41. Cu toate acestea, art. 304 din Actul de 2004 prevede că toate procedurile de executare instituite înainte de 23 februarie 2005 trebuie încheiate în conformitate cu Actul de 2000. 42. Articolele 5 și 6 prevăd, printre altele, că procedura de control judiciar nu poate fi interzisă decât împotriva unei decizii administrative emise de un organism de stat competent.

43. În conformitate cu articolele 47, 48 și 57, între altele, Banca Centrală sârbă respectă o ordonanță de execuție judiciară finală care prevede executarea prin intermediul unui transfer bancar și, în acest sens, îi ordonă „bancăi datorului” să transfere sumele în cauză. 44. Articolele 19-20 își stabilesc detaliile privind restructurarea societăților care urmează să fie privatizate. Cu toate acestea, această restructurare este opțională și o societate poate fi vândută fără a fi restructurată în cazul în care Agenția de Privatizare hotărăște acest lucru. 45. art. 31 prevede că o societate a cărei restructurare a început înainte de 7 iunie 2005, în cadrul unei privatizări în curs, nu poate fi „supusă unei proceduri de executare” în termen de un an de la data respectivă.

Cu toate acestea, în cazul în care decizia de restructurare a unei societăți nu a fost adoptată înainte de 7 iunie 2005, termenul relevant este de doi ani începând cu adoptarea ulterioară a unei decizii în acest sens. Orice procedură de executare în curs se menține în timp ce noua procedură de executare nu trebuie inițiată până la expirarea termenelor de mai sus. 46. Dispozițiile relevante ale acestei legislații sunt prevăzute în hotărârea R. Kačapor și alții c. Serbia (n. 2269/06, 3041/06, 3042/06, 3043/06, 3045/06 și 3046/06, §§ 68-76, 15 ianuarie 2008). 47. Alte dispoziții relevante sunt prevăzute în hotărârea Cvetković c. Serbia (n. 17271/04, § 28-34, 10 iunie 2008, nu sunt încă definitive).

6. The applicant was born in 1955 and lives in Niš, Serbia. 7. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 8. On 11 May 2001 the Municipal Court in Niš (“Municipal Court”) ruled in favour of the applicant and ordered the respondent “socially-owned” company (see paragraph 46 below), “Vagonka” (“the debtor”), to pay him: i. salary arrears in the amount of 98,001 Dinars (“RSD”, approximately 1,661 euros, “EUR”) plus statutory interest as of 27 January 2001; ii. 267,620 RSD (approximately 4,537 EUR) in already accrued statutory interest, and iii. 800 RSD (approximately 14 EUR) for his legal costs. 9. By 15 June 2001 this judgment became final. 10. On 22 June 2001 the applicant filed a request for the enforcement of the judgment, proposing that it be carried out through the auctioning of the debtor’s movable assets.

11. On 4 October 2001 the Municipal Court accepted the applicant’s request and issued an enforcement order (I.br. 1706/01). 12. This order subsequently became final. 13. The Municipal Court thereafter attempted several auctions but to no avail. 14. On 2 July 2002 the Municipal Court reduced the sum awarded to the applicant in the above judgment by 95,730 RSD (approximately 1,578 EUR), which amount the applicant owed the debtor based on a prior transaction within a separate set of enforcement proceedings. 15. On 28 November 2002 the applicant filed another request for the enforcement of the above judgment, this time proposing that it be carried out by means of a bank transfer and that the total sum awarded therein be reduced by 95,730 RSD.

16. On 13 December 2002 the Municipal Court accepted the applicant’s request and issued an enforcement order (I.br. 3974/02). 17. By 4 February 2003 this order became final. 18. On 25 February 2003 the Municipal Court provided the Central Bank (Narodna banka Srbije) with the enforcement order, as well as the debtor’s bank account details. 19. On 20 March 2003 the Municipal Court provided the Central Bank with additional specifications concerning the enforcement ordered. 20. On 6 October 2004 the applicant urged the Central Bank and the Ministry of Finance to ensure effective implementation of the Municipal Court’s enforcement order dated 13 December 2002 (I.br. 3974/02). 21. On 29 November 2005 the applicant requested the Municipal Court to provide him with a complete list of the debtor’s assets.

22. On 19 January 2006 the Privatisation Agency (Agencija za privatizaciju) published a public announcement inviting all of the debtor’s creditors to report their claims, noting, however, that the private creditors were not legally obliged to do so. 23. On 16 June 2006 the same agency accepted a privatisation programme for the debtor. 24. On 29 August 2006 the applicant wrote to the Central Bank. He stated that the debtor’s bank account had apparently not been blocked despite the fact that there was a binding court decision so ordering. 25. On the same date the applicant complained to the Privatisation Agency, referring to his application filed with the Court. 26. On 31 August 2006 the applicant received a letter form the Central Bank, informing him that on 10 August 2006 the above enforcement had been stayed at the initiative of the Privatisation Agency.

27. On 4 September 2006 the Privatisation Agency itself sent a letter to the applicant, explaining that the decision to privatise the debtor, by means of a public auction, had been adopted on 11 January 2006. It then, inter alia, referred to Article 31 of the Amendments and Additions to the Privatisation Act (see paragraph 45 below) and concluded that the enforcement proceedings at issue had to be stayed, ex lege, for a period of two years beginning on 11 January 2006. 28. On 12 February 2007 an unrelated final judgment, rendered in favour of a third party, was enforced against the debtor by means of a bank transfer. 29. On 21 February 2007 86.92% of the debtor’s socially-owned capital was privatised.

30. On 26 February 2007 the Privatisation Agency withdrew the instruction issued to the Central Bank. 31. On 2 March 2007 the Central Bank resumed the enforcement ordered by the Municipal Court. 32. On 29 May 2007 the President of the Supreme Court (Vrhovni sud Srbije) confirmed that judicial enforcement proceedings could not be stayed in respect of a company undergoing privatisation without restructuring. She also noted that, in any event, it was within the sole competence of the enforcement court to rule in this regard. 33. On 4 June 2007 the Deputy President of the High Commercial Court (Viši trgovinski sud) confirmed that, in the absence of restructuring, no stay of enforcement was possible.

34. On 4 July 2007 the Privatisation Agency confirmed that the debtor had not been restructured as part of its privatisation process. 35. On 4 October 2007 the Central Bank carried out the enforcement ordered by the Municipal Court. 36. On 12 December 2007 the applicant filed a new claim with the Municipal Court, seeking that the debtor be ordered to pay additional statutory interest in respect of the RSD 267,620 already awarded in his favour (see paragraph 8 above). These proceedings are still pending. 37. Article 4 § 1 provided that all enforcement proceedings were to be conducted urgently. 38. Under Article 59 only the court in charge of these proceedings had the right to stay them. 39. Articles 63-84 and 180-188 regulated enforcement by means of a bank transfer, as well as enforcement through the auctioning of the debtor’s movable assets.

40. The Enforcement Procedure Act 2004 (“the 2004 Act”) entered into force on 23 February 2005, thereby repealing the Enforcement Procedure Act 2000 (“the 2000 Act”). 41. Article 304 of the 2004 Act, however, provides that all enforcement proceedings instituted prior to 23 February 2005 are to be concluded in accordance with the 2000 Act. 42. Articles 5 and 6 provide, inter alia, that judicial review proceedings may only be brought against an administrative decision issued by a competent State body. 43. Under Articles 47, 48 and 57, inter alia, the Serbian Central Bank shall comply with a final judicial execution order providing for enforcement by means of a bank transfer and shall, in so doing, instruct the “debtor’s bank” to transfer the amount in question.

44. Articles 19-20đ set out the details as regards the restructuring of companies about to be privatised. This restructuring, however, is optional and a company may be sold without having been restructured if the Privatisation Agency so decides. 45. Article 31 provides that a company whose restructuring commenced prior to 7 June 2005, as part of an ongoing privatisation, cannot be “subjected to an enforcement procedure” within one year of that date. If the decision to restructure a company, however, was not adopted prior to 7 June 2005, the relevant time limit shall be two years as of the subsequent adoption of a decision to this effect. Any ongoing enforcement proceedings shall be stayed while new enforcement proceedings shall not be instituted until the expiry of the above time-limits.

46. The relevant provisions of this legislation are set out in the R. Kačapor and Others v. Serbia judgment (nos. 2269/06, 3041/06, 3042/06, 3043/06, 3045/06 and 3046/06, §§ 68-76, 15 January 2008). 47. Other relevant provisions are set out in the Cvetković v. Serbia judgment (no. 17271/04, §§ 28-34, 10 June 2008, not yet final).