AFFAIRE MEHMET ALİ KAPLAN ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

16.12.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE MEHMET ALİ KAPLAN ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA MEHMET ALprecum KAPLAN ȘI ALTELE c. TURCIA (Cercetările nr. 3224/05, 4884/05, 9504/05, 9545/05, 9568/05, 9600/05, 9658/05, 9695/05, 9720/05 și 13116/05) adoptă această versiune a fost rectificată în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții la 9 iunie 2009. STRASBURG 16 decembrie 2008 DEFINITIVF 16/03/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Mehmet Ali Kaplan și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președintă, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danut După deliberarea sa în camera Consiliului la 25 noiembrie 2008, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată a procedurii A la origine a cauzei, se află 10 de hotărâri (n 3224/05, 4884/05, 9504/05, 9545/05, 9568/05, 9600/05, 9658/05, 9695/05, 9720/05 și 13516/05), îndreptate împotriva Republicii Turcia și din care patruzeci și șase de resortisanți ai acestui stat ( La 28 august 2008, grefa a fost informată cu privire la decesul dlui Han octombrie 2005 și dorința moștenitorului său, Emine Ișik, de a continua procedura în fața Curții, de a fi reprezentat de același consiliu. Din motive practice, prezenta hotărâre va continua să îl numească pe domnul Kalkan reclamanta România [GC], n 2814/95, § 1, CEDO 1999 VI. Reclamanții sunt reprezentați de domnul Ș. Y La 24 septembrie 2007, Curtea a decis să comunice cererile guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că vor fi examinate în același timp admisibilitatea și fondul cauzelor. a luat o decizie de expropriere în districtul Nizip pentru construirea unui baraj. Începând din 1998, în temeiul acestei decizii, administrația a început să expropriere de terenuri aparținând reclamanților și a fost obligată să plătească din partea unei comisii de experți. În dezacord cu sumele plătite de către administrație, reclamanții au introdus acțiuni în creștere a drepturilor de proprietate la tribunalul de mari instanțe din Nizip. Prin hotărâri pronunțate la diferite date, instanța a acceptat cererile reclamanților și le-a acordat despăgubiri suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi datorate ratei legale începând cu data efectivă de expropriere. 10. Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și administrația a început să plătească aceste indemnizații începând cu 14 iulie 2004. Detaliile procedurilor urmate în dreptul intern se găsesc în tabelul de mai jos, care reia, din motive practice, durata procedurilor, precum și perioadele de la data la care Curtea de Casație a fost executată într-un mod aproximativ Solicitanți Data sesizării Tribunalului de Mare Instanță Data hotărârii Data confirmării de către Curtea de Casație Data plății indemnizațiilor suplimentare Durata globală a procedurii din perioada de executare Cerere n 3224/05, Mehmet Ali Kaplan și alții Mehmet Ali Kaplan 01.06.2000 20.04.2001 14.01.2002 14.07.2004 4 ani 1 lună 2 ani Salih Kaplan 24.02.1999 21.12.2000 10.12.2001 14.07.2004 5 ani 4 ani 2 ani Gazi Kaya și 7 alții [1] 01.06.2000 16.04.2001 10.12.2001 14.07.2004 4 ani 1 lună 2 ani 7 luni Mehmet Ali Kaplan 01.06.2000 20.04.2001 14.01.2002 14.07.2004 4 ani 1 lună 2 ani 6 luni Cafer Kaplan și Mehmet Kaplan 24.02.1999 30.12.1999 14.01.2002 14.07.2004 5 ani 4 luni 2 ani 6 luni Sabiha Kaplan 24.02.1999 11.07.2001.2001 28.01.2002 27.09.2004 5 ani 7 luni 2 ani 8 luni ȘȘșho Yalçkaya 24.02.1999 26.12.2000 10.12.2001 14.07.2004 5 ani 4 luni 2 ani 7 ani Rasim Kaplan 24.02.1999 30.12.1999 14.01.2002 14.07.2004 5 ani 4 luni 2 ani 6 luni Mehmet Kaplan 24.02.1999 30.12.1999 14.01.2002 14.07.2004 5 ani 4 luni 2 ani 6 luni Ș 7 luni Reșit Oktaș 05.06.07.2001 28.01.2002 27.09.2004 4 ani 3 luni 2 ani 8 luni Mustafa Kaya 24.03.1999 30.12.1999 14.01.2002 14.07.2004 5 ani 3 luni 2 ani 6 luni Emine Karabulut 07.06.2000 30.07.2001 28.01.2002 09.11.2004 4 ani 5 ani 2 ani 9 luni Cuma Y 20.04.2001 10.12.2001 14.07.2004 4 ani 1 lună 2 ani 7 luni Cerere n 9504/05, Mehmet Kökmen și 2 alți Mehmet Kökmen și 2 alții [2] 31.05.2000 20.04.2001 10.12.2001 14.07.2004 4 ani 1 lună 2 ani 7 luni Cerere n 9545/05, Zeynep Tunç și 6 alte Zeynep Tunç și altele [3] 24.02.1999 17.05.2001 10.12.2001 13.07.2004 5 ani 4 ani 2 ani 7 luni Cerere n 9568/05, Mehmet K Mehmet K.I.L. și alte 4 [4] 24.02.1999 21.12.2000 10.12.2001 14.07.2004 5 ani 4 ani 2 ani 7 luni Cerere n 9600/05, Muteber Yi Safiye Yalçćnkaya 24.02.1999 30.12.1999 14.01.2002 14.07.2004 5 ani 4 ani 2 ani 6 luni Cerere n 9720/05, Fehime Kaya Fehime Kaya 24.02.1999 30.12.1999 14.01.2002 13.07.2004 5 ani 4 ani 2 ani 6 luni Cerere n 1306/05, Mehmet Ali Kaplan și alte 4 Mehmet Ali Kaplan și 4 alte [8] 01.06.2000 24.04.2001 10.12.2001 14.07.2004 4 ani 1 lună 2 ani 7 luni ÎN DREPT JOINCTAREA CAUZELOR 12. Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 13. Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a respecta bunurile lor și susțin că valoarea despăgubirilor suplimentare de expropriere care le-au fost atribuite de instanțele interne a scăzut din cauza insuficienței dobânzilor restante în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 14. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale bine stabilite, pentru a evalua prejudiciul material suferit, trebuie să se ia în considerare diferența dintre sumele plătite efectiv reclamanților și cele pe care le-ar fi încasat în cazul în care creanța lor ar fi fost ajustată, ținând seama de eroziunea monetară în perioada de întârziere (a se vedea Akkuș c. Turcia, 9 iulie 1997, § 30). Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1997 IV. 15. Curtea subliniază, de asemenea, că metoda de calcul pe care a adoptat-o în Hotărârea Akkuș ține seama de efectele inflației în Turcia, care sunt indicate pe listele de la Având în vedere acest mod de calcul, Curtea nu identifică nicio pierdere de valoare a indemnizațiilor suplimentare pe care le-au primit reclamanții, iar sumele acestora corespund unei compensații integrale sau chiar superioare a prejudiciului material. Prin urmare, perioada de timp care s-a scurs între deciziile interne definitive și plata indemnizațiilor suplimentare nu poate fi considerată un decalaj în vederea reducerii acestor indemnizații prin intermediul efectului inflației, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 17. Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 18. Reclamanții se plâng de durata globală a procedurilor de despăgubire, care ar fi încălcat principiul termenului rezonabil În special din cauza unei perioade lungi de timp în care administrația a omis să execute sentințele pronunțate în favoarea lor. În acest sens, se referă la art. 6 alin. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 19. Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa și ținând cont de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Curtea constată într-adevăr că acesta nu se confruntă cu nici un motiv de refuz. Pe fond 20. Guvernul contestă teza reclamanților și susține că cauza lor a fost audiată într-un singur motiv. în termen rezonabil de instanțe naționale. 21. Reclamanții își reiterează afirmațiile. 22. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDH 2000 VII). 23. În speță, Comisia constată că procedurile în cauză au durat o perioadă cuprinsă între un an și șase luni și doi ani și nouă luni, perioada de la sesizarea instanțelor de primă instanță până la hotărârile Curții de Casație. Având în vedere jurisprudența bine stabilită a Curții și având în vedere criteriile menționate anterior, aceste termene nu pot fi considerate ca fiind iraționale în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. 24. Cu toate acestea, Curtea constată că administrația a omis să execute hotărârile definitive pronunțate în favoarea reclamanților pentru o perioadă de timp cuprinsă între doi ani și cinci luni și doi ani și nouă luni. În această privință, aceasta reamintește că executarea unei hotărâri, din orice instanță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din procesul de judecată În sensul art. 6 alin. (1) din Convenție (a se vedea în special Hornsby c. Grecia, 19 martie 1997, § 40 și următoarele. Rec., 1997 Metaxas c. Grecia, n 8415/02, § 25, 27 mai 2004) și că dreptul de acces la o instanță garantată prin această dispoziție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant: că o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie rămâne indelebilă în detrimentul unei părți (ibidem Prin urmare, protecția efectivă a justițiarului implică obligația administrației de a se supune hotărârilor judecătorești. O autoritate din statul membru nu poate pretinde lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre judecătorească (a se vedea Bourdov c. Rusia, nr 59498/00, § 35 CEDH 2002 III 25). Curtea poate admite că o administrație poate avea nevoie de o perioadă de timp înainte de efectuarea unei plăți; cu toate acestea, această perioadă nu ar trebui să depășească un termen rezonabil (a se vedea Akc. Turcia, nr 27150/02, § 26, 31 iulie 2007). 26. În speță, Curtea constată că administrația a întârziat plata indemnizațiilor suplimentare de expropriere a reclamanților pentru o perioadă cuprinsă între doi ani și cinci luni și doi ani și nouă luni de la decizia internă definitivă. Această perioadă nu poate fi considerată rezonabilă în ochii Curții. 27. Prin urmare, Curtea consideră că autoritățile naționale, prin faptul că au omis să se conformeze într-un termen rezonabil hotărârilor judecătorești care au devenit definitive, au privat parțial dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din convenție de efectul lor util. 28. Prin urmare, a avut loc o încălcare a acestui articol. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 29. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În plus, ei pretind că trebuie să fie despăgubiți pentru un prejudiciu moral pe care îl reprezintă 125 000 EUR. 31. Guvernul contestă aceste pretenții. 32. Curtea nu a primit o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și pretinsa pagubă materială și respinge această cerere. 33. În schimb, Comisia admite că, chiar dacă valoarea totală a despăgubirii pe care reclamanții au primit-o corespunde unei compensații integrale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. (1) au suferit un prejudiciu moral cert din cauza incertitudinii cu privire la data plății pe care nu o compensa suficient constatarea încălcării. Statuând în echitate, Comisia decide să le acorde reclamanților pentru daune morale sumele indicate în tabelul de mai jos din cererea de înregistrare a cererii de înregistrare 3224/05 Mehmet Ali Kaplan, Salih Kaplan, Cafer Kaplan; Sabiha Kaplan (Arslan), Rasim Kaplan, Hayri K Cemil Kökmen, Fatma Kökmen (Satan) 500 EUR (în comun) 9545/05, Zeynep Tunç, Fatma Tunç, Mehmet Tunç, Sait Tunç, Salih Tunç, Zübeyde Tunç, Sabiha Yeșil 500 EUR (în comun) 9568/05 Mehmet K Salih Kaplan 500 EUR 9695/05 Safiye Yalçćnkaya 500 EUR 9720/05 Fehime Kaya 500 EUR 13551/05 Mehmet Ali Kaplan, Seyit Kaplan, 900 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții pentru cheltuielile de traducere și pentru cheltuielile poștale, precum și cu titlul de onoare al avocatului. 35. Guvernul contestă aceste pretenții și susține că nu au fost furnizate documente justificative pentru susținerea afirmațiilor lor. 36. Curtea amintește că un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. Pe de altă parte, orice pretenție prezentată în temeiul articolului 41 din Convenție trebuie să fie criptată, defalcată pe rubrici și însoțită de documentele justificative necesare, în caz contrar Curtea poate respinge cererea, în totalitate sau parțial (a se vedea, de exemplu, Buscarini și alte articole c. San Marino [GC], n 24645/94, § 48, CEDH 1999 I). 37. În cazul de față, Curtea constată că nu au fost prezentate cereri de cheltuieli și cheltuieli de judecată, din moment ce acestea nu au adus nicio justificare. În consecință, Curtea decide să nu le aloce o sumă în acest sens. Interese moratorii 38. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție în fiecare dintre dispozițiile menționate anterior A se vedea că statul pârât trebuie să plătească reclamanților în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție următoarele sume, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data Regulamentului de procedură nr. 3224/05; 1 500 EUR (o mie cinci sute EUR) pentru fiecare solicitant Mehmet Ali Kaplan, Salih Kaplan, Cafer Kaplan, Sabiha Kaplan (Arslan), Rasim Kaplan, Hayri K 000 EUR (doisprezece mii EUR) împreună cu Gazi Kaya, Yasin Kaya, Zeynep Kaya (Oktaș), Mehmet Kaya, Sultan Kaya, Fatoș Kaya, Cumali Kaya și Ceyhun Kaya iii) cererea nr 3224/05, 3 000 EUR (trei mii EUR) la ȘȘ 500 EUR (patru mii cinci cenți) împreună cu Mehmet Kökmen, Cemil Kökmen și Fatma Kökmen (Satan) vii) cererea nr 9545/05, 10 500 EUR (zeynep Tunç, Fatma Tunç, Mehmet Tunç, Sait Tunç, Salih Tunç, Zübeyde Tunç și Sabiha Yeșil viii) cererea nr 9568/05, 7 500 EUR (șapte mii cinci sute EUR) împreună cu Mehmet K 500 EUR (o mie cinci sute EUR) la Safiye Yalçkaya xii) cererea nr 9720/05, 1 500 EUR (o mie cinci sute EUR) la Fehime Kaya xiiii) cererea nr 13716/05, 7 500 EUR (o mie șapte mii cinci sute EUR) împreună cu Mehmet Ali Kaplan, Seyit Kaplan, Slim Kaplan [13] , Zöhre Kaplan (Salam) și Fatma Kaplan (Tașkaran) de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 16 decembrie 2008, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte ANEXĂ Cerere n 3224/05 , introdusă la 22 decembrie 2004 Mehmet Ali Kaplan (1949) Salih Kaplan (1945) Gazi Kaya (1965) Yasin Kaya (1960) Zeynep Kaya (oktaș) Mehmet Kaya Sultan Kaya Fatoș Kaya Cumali Kaya (1980) Ceyhun Kaya Cafer Kaplan (1928) Mehmet Kaplan (1930) Sabiha Kaplan (Arslan) (1955) Șit Oktaș (1943) Mustafa Kaya (1930) Emine Karabulut (1940) Cuma Yalmaz (1939) Cerere n 4884/05 , introdusă la 20 decembrie 2004 .slim Kaplan (1951) [14] Cerere n 9504/05 introdusă la 28 decembrie 2004 Mehmet Kökmen (1968) Cemil Kökmen (1970) Fatma Kökmen (Satan) (1959) Cerere n 9545/05 , introdusă la 28 decembrie 2004 Zeynep Tunç (1941) Fatma Tunç (1957) Mehmet Tunç (1966) Sait Tunç (1970) Salih Tunç (1973) Zübeyde Tunç (1974) Sabiha Yeșil (1965) Cerere n 9568/05, introdusă la 28 decembrie 2004 Mehmet K Ayșe Polat (1930) Han Fatma Kaplan (Tașkaran) [1] Gazi Kaya, Yasin Kaya, Zeynep Kaya (Oktaș), Mehmet Kaya, Sultan Kaya, Fatoș Kaya, Cumali Kaya, Ceyhun Kaya. [2] Mehmet Kökmen, Cemil Kökmen, Fatma Kökmen (Sattan). [3] Zeynep Tunç, Fatma Tunç, Mehmet Tunç, Sait Tunç, Salih Tunç, Zübeyde Tunç, Sabiha Yeșil. [4] Mehmet K Rectificat la 9 iunie 2009. Numele lui Muteber Yi. [7] Numele notei de subsol nr. 3 de mai sus a fost formulat după cum urmează: Ayça Polat. [8] Mehmet Ali Kaplan, Seyit Kaplan, Rectificat la 9 iunie 2009. Numele d ayslim Kaplan a fost exprimat după cum urmează: "Islim Kaplan [10] Rectificat la 9 iunie 2009. Numele lui a fost scris după cum urmează: "Ayșe Polat" (Ayça Polat [11] Rectificat la 9 iunie 2009) Numele lui a fost scris după cum urmează: "Islim Kaplan [12] Rectificat la 9 iunie 2009. Numele lui "Aysha Polat" a fost scris după cum urmează: "Ayça Polat [13]." Rectificat la 9 iunie 2009. Numele d mail Kaplan a fost exprimat după cum urmează: "Islim Kaplan" (1948) [15] Rectificat la 9 iunie 2009. Numele d