CtEDO 16.12.2008 Auto

AFFAIRE DEDEMAN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
16.12.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE DEDEMAN c. TURQUIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA DEDEMAN c. TURCIA Cerere nr. 12248/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 decembrie 2008 DEFINIF 16/03/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Dedeman c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinta Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători, și Sally Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 25 noiembrie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 12248/03) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Nazire Dedeman ( La 25 martie 2003, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 21 iunie 2007, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fondul cauzei. DE FAPT, reclamanta s-a născut în 1949 și își are reședința în Istanbul. Printr-un act de acuzare din 4 martie 1997, procurorul Republicii a introdus o acțiune penală împotriva reclamantei pentru calomnie prin presă. La 18 octombrie 1999, având în vedere dispozițiile Legii nr. 4454 care prevede suspendarea judecății și executării pedepselor în ceea ce privește infracțiunile comise prin presă scrisă și orală, intrată în vigoare la 3 La 29 iulie 2002, reprezentantul recurentei a solicitat Tribunalului să continue procedura în conformitate cu Legea nr. 4616 care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2000 și să își achitae clientul. La 19 decembrie 2002, victima calomniei și-a retras plângerea, instanța a anulat procedura în conformitate cu art. 489 din Codul penal. La 4 februarie 2003, reclamanta s-a ocupat de casare. 10. La 5 iulie 2005, Curtea de Casație a decis să pună capăt, pentru prescripție, procedurii diligente împotriva reclamantei. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT art. 1 din Legea nr. 4454 din 3 septembrie 1999 se citește după cum urmează: Persoanele care, până la 23 aprilie 1999, au comis prin presă scrisă, orală sau audiovizual infracțiuni pentru care pedepsele privative de libertate: nu 12 ani și care au fost condamnate la o pedeapsă privativă de libertate egală sau mai mică de 12 ani, văd executarea pedepsei lor însoțite de o suspendare. (...) Se suspendă să se pronunțe sau să se soluționeze un proces împotriva persoanelor menționate în primul paragraf care nu au fost supuse unei pedepse privative de libertate mai mare de 12 ani și care nu fac încă obiectul unei urmăriri penale sau al căror proces nu a fost încă deschis sau care, în ultimul stadiu al procedurii nu au făcut obiectul unei condamnări sau a cărui condamnare nu este definitivă (...) art. 2 (...) În cazul unei condamnări pentru o infracțiune intenționată care intră în domeniul de aplicare a articolului 1 care a avut loc în termen de trei ani de la pronunțarea unui termen de suspendare la deschiderea unei proceduri sau la pronunțarea unei hotărâri (...), procedura la care a fost suspendată va fi continuată și sentința pronunțată. În cazul în care termenul de trei ani s-a scurs fără să se fi pronunțat o condamnare pentru o infracțiune intenționată care intră în domeniul de aplicare al art. 1, se consideră că o condamnare a beneficiarului perioadei de suspendare este neavenită sau o acțiune penală nu este informată cu privire la această infracțiune. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 11. recurenta susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. Cu privire la admisibilitate 12. În primul rând, guvernul solicită Curții să respingă cererea de neobosire a căilor de atac interne . El consideră că reclamanta și-a prezentat cererea în fața Curții fără a aștepta încheierea procedurii, care în cele din urmă este soluionată, la 5 iulie 2005, prin hotărârea Curții de Casație. 13. recurenta contestă această teză. 14. Curtea amintește că a avut deja ocazia să constate că mai degrabă ordinea juridică turcească nu le oferea justiiabililor o cale de atac eficientă care le permitea să se plângă de durata unei proceduri penale (Tendik alții c. Turcia, 23188/02, § 36, 22 decembrie 2005). În consecință, nu se stabilește că reclamanta dispune de o cale de atac de natură să-i dea remedii. În consecință, excepția guvernului nu poate fi reținută. 15. În al doilea rând, guvernul susține că reclamanta nu poate pretinde că este victima unei încălcări a articolului 6 alineatul (1) din convenție, în măsura în care aceasta nu a fost condamnată de instanța de corecție 16. Curtea constată că plângerea recurentei nu se referă la caracterul echitabil sau nu al procedurii, ci la durata excesivă a acesteia și că aceasta poate, prin urmare, să se declare victimă a unei încălcări a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Prin urmare, această teză a guvernului trebuie, de asemenea, respinsă. 17. În cele din urmă, guvernul invită Curtea să declare inadmisibilă partea din cererea referitoare la perioada cuprinsă între 4 martie 1997, data introducerii actului de acuzare, iar la 18 octombrie 1999, data suspendării procedurii de către instanța corecțională pentru nerespectarea termenului de șase luni 18. Recurenta contestă această teză și susține că, prin decizia sa din 18 octombrie 1999, instanța nu a pus capăt procedurii, ci a fost suspendată în temeiul Legii nr. 4454.19. Curtea amintește deja că, deși reluarea urmăririi penale împotriva unei persoane rămâne teoretic posibilă după o decizie de suspendare a procedurii în temeiul legii nr. 4454, acest fapt nu este însă suficient pentru a concluziona, dintr-un punct de vedere obiectiv și rezonabil, că cheltuielile vizate au continuat să afecteze în mod substanțial situația de la mai târziu de data în cauză și că urmăririle penale nu au încetat odată cu decizia de suspendare a acestora (Tayfun Koç și Musa Tambașcc. Turcia (dec.), nr. 46947/99, 24 februarie 2005). În cazul de față, decizia de suspendare a hotărârii din 18 octombrie 1999 poate, prin urmare, să treacă pentru că a pus capăt urmăririi penale împotriva recurentei și a închis procedura. În concluzie, cu privire la această parte a procedurii, termenul de șase luni începe să curgă de la 18 octombrie 1999. Întrucât cererea a fost formulată la 25 martie 2003, Curtea declară această parte a cererii inadmisibile în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. 20. În ceea ce privește restul cererii, aceasta arată că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz și îl declară admisibil. Pe fond Pe perioada care trebuie luată în considerare 21. Având în vedere concluzia de mai sus, Curtea constată că perioada care urmează să fie luată în considerare în procedura în cauză a început la 29 iulie 2002, data la care recurenta a solicitat instanței să reia procedura suspendată și-a încheiat procedura la 5 iulie 2005, prin hotărârea Curții de Casație și, prin urmare, a durat aproximativ 3 ani pentru două grade de judecată. În ceea ce privește caracterul rezonabil al duratei 22. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în cazul în care se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Pelicular și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999-II). 23. Cu toate acestea, în speță, termenul examinat de Curte, trei ani pentru două grade de greutate, nu pare a fi deosebit de lung. Cu toate acestea, Curtea arată că dosarul recurentei a rămas nesoluționat timp de doi ani și cinci luni în fața Curții de Casație. 24. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că statul membru în cauză nu a prezentat niciun fapt sau argument care să permită recurentei să dea acest termen. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este, prin urmare, excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Guvernul contestă această pretenție. 28. Curtea consideră că prelungirea procedurii în litigiu dincolo de termenul rezonabil care a cauzat recurentei un defect moral cert care justifică acordarea unei despăgubiri. Curtea consideră că suma solicitată este rezonabilă și decide să acorde întreaga sumă. Cheltuieli și cheltuieli 29. De asemenea, recurenta solicită 5,20 de noi cărți turcești (TRY) (aproximativ 3 EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții și furnizează două facturi cu titlu justificativ. 30. Guvernul contestă această cerere. 31. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care acestea sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este necesar să se acorde suma solicitată în întregime. Interese moratoriu 32. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în monedă națională a guvernului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului (i) 1 000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale; (ii) 3 EUR (trei euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-07-16
0,96
AFFAIRE DANESHPAYEH c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DANESHPAYEH c. TURQUIE ( Requête n o 21086/04) ARRÊT STRASBOURG 16 juillet 2009 DÉFINITIF 16/10/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Daneshpayeh c. Turquie, La Cour européenne des droits de
CtEDO 2009-04-21
0,96
AFFAIRE ÇİĞDEM c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÇIĞDEM c. TURQUIE (Requête n o 16963/07) ARRÊT STRASBOURG 21 avril 2009 DÉFINITIF 21/07/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Çiğdem c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deu
CtEDO 2008-12-02
0,96
AFFAIRE KEȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KEŞ c. TURQUIE (Requête n o 17174/03) ARRÊT STRASBOURG 2 décembre 2008 DÉFINITIF 02/03/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Keş c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxièm
CtEDO 2009-09-22
0,96
AFFAIRE ÇELEBİ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÇELEBİ ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 2910/04) ARRÊT STRASBOURG 22 septembre 2009 DÉFINITIF 22/12/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Çelebi et autres c. Turquie, La Cour européenne des
CtEDO 2008-09-23
0,96
AFFAIRE MÜDET KÖMÜRCÜ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MÜDET KÖMÜRCÜ c. TURQUIE (Requête n o 2623/04) ARRÊT STRASBOURG 23 septembre 2008 DÉFINITIF 23/12/2008 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Müdet Kömürcü c. Turquie, La Cour européenne des droit
Sursă