AFFAIRE DOKDEMIR ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

16.12.2008

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE DOKDEMIR ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL DOKDEMprecum și altele c. TURCIA Cererile nr. 44031/04, 44045/04, 44050/04, 44053/04, 44105/04, 44108/04, 44111/04, 44112/04, 44123/04, 44131/04, 4413/04, 44194/04, 44197/04, 44199/04, 45260/04 și 45283/04) HOTĂRÂNIREA STRASBURG 16 decembrie 2008 DEFINITIVF 06/07/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători, și de Sally Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 25 noiembrie 2008, Rend l que, adoptat la această dată de procedură, La originea cauzei se află șaisprezece inculpe (n 44031/04, 44045/04, 44050/04, 44053/04, 44105/04, 44108/04, 44111/04, 44112/04, 44123/04, 44131/04, 4413/04, 44194/04, 44197/04, 44199/04, 45260/04 și 45283/04) îndreptate împotriva Republicii Turcia și din care 17 resortisanți turci ( La 3 noiembrie 2004, în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale, au fost sesizate de către Curtea de Justiie, la 3 noiembrie 2004, în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( La 4 ianuarie 2007, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererile guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitatea și fondul cauzelor. În ianuarie 1993, noiembrie/decembrie 1995 și martie 1997, reclamanții au sesizat instanța de mare instanță a lui Silvan ( Prin hotărârile din 12 aprilie 2000 și după efectuarea diferitelor expertize și investigații privind situația terenurilor în litigiu, Tribunalul a respins aceste cereri. În acest scop, acesta s-a bazat pe o hotărâre de principiu pronunțată de Pleoaca Curții de Casație, care a statuat că dobândirea proprietății unui teren prin prescripție nu ar fi posibilă numai dacă ar fi expirat un termen de 20 de ani de la data la care planul cadastral legat de acesta ar fi devenit definitiv. În cazul de față, planul cadastral privind terenurile în cauză a fost stabilit la 19 aprilie 1986 și a devenit definitiv la 18 martie 1987. Prin urmare, cererile au fost premature din cauza unui drept imobiliar opozabil. Reprezentatorul a t ă ț i lor n 44131/04 secula astfel un termen de aproximativ doi ani și zece luni, în cererile nr. 44133//04 și 44194/04 aproximativ trei ani și opt luni, și în restul cererilor aproximativ trei ani și șapte luni după ce instanța și-a pronunțat hotărârile. Or, aceste hotărâri nu puteau face obiectul unor recursuri în cassation decât după aceste demersuri, în termenul legal de cincisprezece zile de la notificare. În ceea ce privește cererea n 44131/04, hotărârea Tribunalului a fost confirmată printr-o hotărâre din 30 septembrie 2003. Acțiunea în rectificare a reclamantului a fost respinsă la 5 aprilie 2004. În ceea ce privește celelalte cereri, Curtea de Casație a confirmat hotărârile Tribunalului în februarie și martie 2004. Data la care a fost introdusă acțiunea în înregistrare Data notificării hotărârii instanței judecătorești de mari instanțe Data ultimei hotărâri a Curții de Casație 44031/04 14.11.1995 11.11.2003 23.02.2004 44045/04 29.11.1995 11.11.2003 23.02.2004 44050/04 29.11.1995 11.11.2003.2004 44053/04 29.11.1995 11.11.2003 23.02.2004 44105/04 29.11.1995 11.11.2003 23.02.2004 44108/04 29.11.1995 11.11.2003.2004 44108/04 29.11.1995 11.11.2003. 23.02.2004 44111/04 29.11.1995 11.11.2003 23.02.2004 44112/04 29.11.1995 11.11.2003 23.02.2004 44123/04 29.11.1995 11.11.2003 23.02.2004 44131/04 04.12.1995 19.02.2003 05.04.2004 4413/04 26.03.1997 26.12.2003 15.03.2004 44194/04 12.01.1993 26.12.2003 15.03.2004 44197/04 04.12.1995 11.11.2003 23.02.2004 44199/04 29.11.1995 11.11.2003 23.02.2004 45260/04 14.11.1995 11.11.2003 23.02.2004 45283/04 29.11.1995 11.11.2003 23.02.2004 ÎN DREPT JONCȚIA AFACERILOR 11. Având în vedere asemănările dintre cauze, Curtea consideră că este necesar ca acestea să fie anexate, în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. II. PRIVIND RECEVABILITATEA 12. Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la respectarea bunurilor lor, precum și de faptul că au fost privați de dreptul de a introduce o cale de atac, din cauza respingerii acțiunilor lor ca fiind premature. Aceștia critică în special hotărârea Pleoadei Curții de Casație, care nu ar avea nici un temei legal și al cărui obiectiv ar fi acela de a evita ca administrația să fie nevoită să efectueze exproprii costisitoare. Într-adevăr, având în vedere viitoarea ocupare a terenurilor în litigiu de apele barajului de la Batman, judecătorii ar fi recurs la o astfel de soluție, excluzând astfel consecințele prescripției dobândite. În aceste privințe, reclamanții invocă o încălcare a articolelor 1 din Protocolul nr. 1 și 14 din convenție, precum și o încălcare a dreptului lor de acces la un tribunal. 13. Tribunalul solicită Curții să declare cererile inadmisibile pentru neajunsuri vădite de temei în aplicarea art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. 14. Curtea subliniază că noțiunea de "bunuri" poate să acopere atât bunuri în prezent, cât și valori patrimoniale, în temeiul cărora un reclamant poate pretinde că are cel puțin o speranță legitimă. (a se vedea Prince Hans Adam II din Liechtenstein c. Germania [GC], n 42527/98, § 83, CEDH 2001 VIII). Cu toate acestea, în cazurile de mai sus, forța este de a constata că dreptul intern turc, astfel cum a fost interpretat de către cea mai înaltă instanță, nu permite reclamanților să beneficieze de orice drept recunoscut ca atare. Pe de altă parte, Curtea constată că, în ceea ce privește bunurile în cauză și că nu este de competența Curții să judece relevanța unei astfel de interpretări, în lipsa unei arbitrale (a se vedea mutatis mutandis Brualla Gómez de la Torrec. Spania, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Rec., 1997 VIII, § 31). 16. În acest sens, Curtea nu a constatat nicio circumstanță care ar fi împiedicat reclamanții să sesizeze instanțele interne, de altfel, au fost efectuate proceduri (pentru obiecții similare a se vedea, de asemenea, êf Saçl mai și alte c. Turcia (dec.), În cele din urmă, reclamanții se plâng de durata procedurilor menționate anterior. Curtea constată că aceasta nu este în mod vădit greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Nu se încadrează în niciun alt motiv d acu, aceasta declară, prin urmare, admisibilă. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ LA ARTICOLUL 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE 19. Reclamanții susțin că durata procedurilor nu a respectat principiul termenului rezonabil. În cazul cererii nr. 44194/04, perioada care urmează să fie luată în considerare a început la data de 12 iulie, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel de formulare Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) cu privire la contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...). 20. 1 ianuarie 1993 și sa încheiat la 15 martie 2004. Prin urmare, a durat aproximativ 11 ani și două luni. Pentru cererea n 44131/04, aceasta a început la 4 decembrie 1995 și este încheiată la 5 aprilie 2004. Prin urmare, a durat aproximativ opt ani și patru luni. Diferit de celelalte proceduri care privesc numai două grade de jurisdicție, în cazul de față dosarul a fost examinat de trei grade de jurisdicție. 44197/04 a început, de asemenea, la 4 decembrie 1995, dar a fost încheiat la 23 februarie 2004. Prin urmare, a durat aproximativ opt ani și două luni. Pentru cererea nr. 44133/04, aceasta a început la 26 martie 1997 și s-a încheiat la 15 martie 2004. Pentru celelalte cereri, perioadele care trebuie luate în considerare au început în noiembrie 1995 și au luat sfârșit în februarie 2004. Guvernul susține că termenul care s-a scurs între hotărârea instanței și hotărârea Curții de Casație se datorează neglijenței reprezentantului reclamanților care a plătit cheltuielile de notificare a hotărârii Tribunalului cu întârziere. Prin urmare, perioada care trebuie luată în considerare ar fi numai cea care se află în fața instanței. Guvernul solicită, de asemenea, atenția asupra legăturii tuturor acestor cazuri în dreptul intern, ceea ce ar fi condus la o complexitate sporită și, în plus, procedurile civile în litigiu ar fi necesitat investigații îndelungate. 23. Reclamanții se plâng în principal de durata procedurilor în fața Tribunalului de Mare Instanță din Silvan. Din cauza întârzierilor autorităților naționale de a răspunde cererilor Tribunalului, această durată ar fi excesivă. 24. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și domeniul de aplicare al litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 25. Curtea constată că perioadele cuprinse între 12 aprilie 2000, data la care instanța și-a pronunțat hotărârile și datele de notificare a acestor hotărâri, indicate în tabelul de mai sus, se datorează într-adevăr întârzierii suportate de avocatul reclamanților în plata cheltuielilor de notificare. Prin urmare, aceste termene nu pot fi atribuite autorităților naționale; cu toate acestea, termenele menționate la punctul 21 de mai sus, sub rezerva perioadelor menționate la alineatul (8) de mai sus, rămân în continuare lungi. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, aceste perioade sunt excesive și nu răspund la cerința privind termenul rezonabil din care face parte, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 26. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 EUR pentru prejudicii materiale; fiecare reclamant solicită, de asemenea, 250 000 EUR pentru prejudiciile morale pe care le-ar fi suferit. 28. Guvernul contestă aceste cereri. 29. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcările constatate și prejudiciile materiale pretinse și respinge aceste cereri. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde Ahmet Gökhaner și Eșref Bașkalene 950 EUR fiecăruia, la 44123/04 și 44199/04) și în restul reclamanților 2 400 EUR pentru fiecare în legătură cu prejudiciul moral. Costuri și cheltuieli de judecată 30. Instanțele nu au prezentat nicio cerere pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Curtea consideră că Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, pentru daune morale, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda națională a guvernului pârât la rata aplicabilă la data plății, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe aceste sume 950 EUR (9 150 EUR) fiecărui reclamant Ahmet Gökhaner și Eșref Bașkalene, ii) 200 EUR (patru mii două sute de euro) pentru fiecare dintre reclamanții din Mehmet Sabri Caoruklui, iv) 400 EUR (două mii patru sute de euro) pentru fiecare dintre ceilalți solicitanți de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 16 decembrie 2008, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte ANEXA Numărul de cereri Numele reclamanților Data nașterii: 44031/04 44108/04 Ömer AKSOY 1940 44111/04 Mahmut AKSOY 1954 44112/04 M.