SS AKGUNLER YAPI KOOPERATIFI c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 22277/03 prezentate de SS AKGÜNLER YAPI KOOPERATAT și a lui Sally Dolle, graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 8 mai 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Recurenta, S.S Akgünler Yap. Kooperativi, este o cooperativă imobiliară cu sediul la Adana. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul B. Günyeli, avocat la Adana.

Guvernul turc ( La 9 decembrie 1986, primăria Adana ( Procedura a luat sfârșit odată cu hotărârea definitivă pronunțată la 10 mai 1993 de Curtea de Casație, care a confirmat o decizie din 25 decembrie 1992 a Tribunalului de condamnare a administrației care urmează să fie plătită recurentei 125 780 000 TRL (aproximativ 14 865 USD), însoțită de dobânzi moratorii la rata legală începând cu 13 septembrie 1988. La 28 mai 1993, recurenta a inițiat procedura de executare forțată. În lipsa unei urmăriri ulterioare de către reclamant, această procedură a fost închisă la 31 decembrie 1997. Între timp, la 2 august 1995, primăria Adana a decis să plătească suma de 409 583 983 TRL cooperativei solicitante.

La 10 august 1995, după calcularea reținerilor pentru impozite și alte obligații financiare legale, consiliul juridic al primăriei Adana a ordonat direcției sale de finanțe (Hesap-șleri Daire Bașkanl 9402163 a fost pusă la dispoziția recurentei, care nu a făcut niciodată calea de a-l căuta. Recurenta a considerat că suma ar fi trebuit să fie mai mare decât cea calculată de primărie și a făcut numeroase demersuri, în 1998, 2000 și 2001 la aceasta, pentru a contesta suma stabilită și pentru a solicita aplicarea unei rate a dobânzii superioare sumei respective. Conform documentelor conținute în dosar, la cererea recurentei depuse în acest sens la 3 mai 2001, primăria Adana a răspuns la 14 iunie 2002, precizând încă o dată că suma de 3999.674000 TRL a fost pusă la dispoziția sa.

Pentru legislația națională relevantă, a se vedea, printre altele, Gaganuș și alții c. Turcia, nr. 39335/98, § 18, 5 iunie 2001. GrieFS invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale, din cauza lipsei de plată de către administrație a daunelor și intereselor care îi sunt acordate printr-o hotărâre. De asemenea, Comisia susține că cauza sa nu a fost audiată într-un termen rezonabil și efectiv în sensul articolului 6 1 din convenție. ÎN DREPT, obiecțiunile cooperativei solicitante se referă la durata procedurii și la neexecutarea unei hotărâri definitive pronunțate la 10 mai 1993. Reclamanta susține că nu a fost informată în mod corespunzător cu privire la disponibilitatea cecului în executarea hotărârii în cauză.

Guvernul susține că cecul a fost pus la dispoziția recurentei de către municipalitatea Adana începând cu 12 noiembrie 1995 și că dies a quo Termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție ar trebui să fie această dată. Acesta nu furnizează documente în sprijinul acestei afirmații. În ceea ce privește motivul privind durata procedurii [art. 6 alineatul (1) ], Curtea constată că este întârziat, dat fiind că procedura în cauză s-a încheiat în 1993 și cererea formulată în 2003. În ceea ce privește obiecțiunile referitoare la neexecutarea hotărârii în favoarea recurentei [articolele 6 alineatul (1) și 1 din Protocolul nr. 1], Curtea constată în speă o anumită lipsă de diligenă a reclamantei în continuarea procedurii interne.

În orice caz, Curtea apreciază că, potrivit elementelor dosarului, dies a quo să ia în considerare pentru termenul de șase luni cel târziu la 14 iunie 2002, data la care recurenta nu poate pretinde că nu a fost informată cu privire la disponibilitatea administrației pentru plata despăgubirii în cauză (a se vedea a contrario Tunç c. Turcia, n 54040/00, § 28, 24 mai 2005). Prin urmare, cererea depusă la 8 mai 2003 este tardivă și, prin urmare, inadmisibilă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 22277/03 présentée par

SS AKGÜNLER YAPI KOOPERATİFİ

contre la Turquie La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 16 décembre 2008 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, juges, et de Sally Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 8 mai 2003, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, S.S Akgünler Yapı Kooperatifi, est une coopérative immobilière ayant son siège à Adana. Elle est représentée devant la Cour par M e B. Günyeli, avocat à Adana.

Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent. A. Les circonstances de l'espèce Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 9 décembre 1986, la mairie d'Adana (« l'administration ») procéda à l'expropriation du terrain appartenant à la requérante moyennant le versement d'une indemnité. Le 11 août 1987, en désaccord sur le montant payé par l'administration, la requérante introduisit auprès du tribunal de grande instance d'Adana (« le tribunal ») une action en augmentation de l'indemnité d'expropriation.

La procédure prit fin avec le jugement définitif rendu le 10 mai 1993 par la Cour de Cassation, qui confirma une décision du 25 décembre 1992 du tribunal condamnant l'administration à payer à la requérante 125 780 000 TRL (soit environ 14 865 USD), assortie d'intérêts moratoires au taux légal à compter du 13 septembre 1988. Le 28 mai 1993, la requérante entama la procédure d'exécution forcée. Faute de poursuite par la partie requérante, cette procédure fut éteinte le 31 décembre 1997. Entre-temps, le 2 août 1995, la mairie d'Adana décida de payer la somme de 409 583 983 TRL à la coopérative requérante. Le 10 août 1995, après avoir calculé des retenus pour impôts et autres obligations financières légales, le conseil juridique de la mairie d'Adana ordonna à sa direction des finances (Hesap İșleri Daire Bașkanlığı) le paiement de la somme de 399 647 000 TRL à la requérante.

Un chèque de ce montant portant le n o 9402163 fut mis à la disposition de la requérante, qui ne fit jamais la démarche de le chercher. La requérante considéra que le montant aurait dû être supérieur à celui calculé par la mairie et fit de nombreuses démarches, en 1998, 2000 et 2001 auprès de celle-ci afin de contester le montant fixé et demander l'application d'un taux d'intérêt supérieur audit montant. Selon les documents contenus dans le dossier, à la demande de la requérante introduite dans ce sens le 3 mai 2001, la mairie d'Adana répondit le 14 juin 2002, en précisant une fois de plus que le montant de 3999.674.000 TRL était mis à sa disposition. La requérante ne fit jamais la démarche nécessaire pour prendre le chèque en question.

B. Le droit interne pertinent Pour la législation nationale pertinente, voir, entre autres, Gaganuș et autres c. Turquie , n o 39335/98, § 18, 5 juin 2001. GRIEFS Invoquant l'article 1 du Protocole n o 1, la requérante se plaint d'une atteinte à son droit au respect de ses biens, en raison de l'absence de paiement par l'administration des dommages et intérêts qui lui sont accordés par une décision de justice. Elle soutient également que sa cause n'a pas été entendue dans un délai raisonnable et de manière effective au sens de l'article 6 § 1 de la Convention. EN DROIT Les griefs de la coopérative requérante portent sur la durée de la procédure et la non-exécution d'un jugement définitif rendu le 10 mai 1993. La requérante prétend n'avoir pas été dûment informée de la disponibilité du chèque en exécution du jugement en question.

Le Gouvernement soutient que le chèque avait été mis à la disposition de la requérante par la municipalité d'Adana dès le 12 novembre 1995, et que le dies a quo du délai de six mois prévu à l'article 35 § 1 de la Convention devrait être cette date-là. Il ne fournit pas de documents à l'appui de cette assertion. Quant au grief relatif à la durée de la procédure (article 6 § 1), la Cour constate qu'il est tardif, étant donné que la procédure en cause a pris fin en 1993 et la requête introduite en 2003. En ce qui concerne les griefs relatifs à la non-exécution du jugement en faveur de la requérante (articles 6 § 1 et 1 du Protocole n o 1), la Cour constate en l'espèce un certain manque de diligence de la partie requérante dans la poursuite de la procédure interne.

Elle estime en tout état de cause que selon les éléments du dossier, le dies a quo à prendre en considération pour le délai de six mois est au plus tard le 14 juin 2002, date à laquelle la requérante ne saurait prétendre n'avoir pas été informée de la disponibilité de l'Administration pour le paiement de l'indemnité en cause (voir a contrario Tunç c. Turquie , n o 54040/00, § 28, 24 mai 2005). Il s'ensuit que la requête, introduite le 8 mai 2003, est tardive et donc irrecevable en application de l'article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Déclare la requête irrecevable. Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Présidente