LASKOWSKI (III) v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
LASKOWSKI (III) v. POLAND (CtEDO, 2008)
Cea decizia nr. 9075/08 de Artur LASKOWSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 16 decembrie 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 1 februarie 2008, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Artur Laskowski, este un național polonez care s-a născut în 1973 și trăiește în Warszawa. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Jakub Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Procedura penală. La o dată neespecificată în 2001 autoritățile de urmărire din Varșovia au acuzat reclamantul de aprovizionare greșită a bunurilor. La 19 februarie 2002, a fost depus un proiect de pronunțare la Curtea de District din Varșovia. Două audieri, programate la 30 aprilie și 17 iunie 2002, au fost suspendate deoarece reclamantul nu a fost escortat la tribunal din închisoare și, prin urmare, nu a apărut în fața instanței de judecată. În același timp, reclamantul a fost, de asemenea, acuzat de infracțiuni penale în două seturi de proceduri separate, în așteptare în fața Curții de District Iława și a Curții Regionale Olsztyn. Din acest motiv, el a fost transportat, la o dată neespecificată, la închisoarea Iława. Acțiunea de la Curtea de districtul Iława a fost încheiată la 17 decembrie 2004, în timp ce cele de la Curtea Regională Olsztyn au fost încheiate la 19 mai 2005. La 26 ianuarie 2006, Curtea de district din Varșovia a numit un expert pentru a pregăti un aviz psihiatric și a suspendat audierea. Următoarea ședință, programată la 10 martie 2006, a fost suspendată. La 11 aprilie 2006, instanța a hotărât să plaseze reclamantul, pentru o perioadă de șase săptămâni, într-o instituție psihiatrică de observare. În urma, instanța de judecată a desfășurat audieri la 18 octombrie, 28 noiembrie și 13 decembrie 2006 și 23 ianuarie, 27 februarie, 20 martie, 16 martie și aprilie, 18 mai și 18 iunie 2007. A fost anulată o ședință programată la 24 iulie 2007 din cauza absenței judecătorului. Două audieri au avut loc la 17 septembrie și 9 octombrie 2007. La 8 noiembrie 2007, Curtea a respins cererea reclamantului de a examina anumite dovezi. La 15 noiembrie 2007, Curtea de District din Varșovia a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la un an de închisoare. 2. Procedura în temeiul Legii 2004. La 23 august 2007, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională de Varșovia cu privire la o încălcare a dreptului său la un proces într-un termen rezonabil în ceea ce privește procedurile penale împotriva lui și a solicitat o justă satisfacție. El s-a bazat pe Legea din 17 iunie 2004 privind plângeri privind o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil. (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki – „Legea 2004”), care a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004. La 20 noiembrie 2007, Curtea Regională de Varșovia și-a respins plângerea, menționând că instanța de judecată nu a luat nici o acțiune între iunie 2002 și decembrie 2005, dar a subliniat faptul că, pe parcursul acestei perioade, reclamantul a fost plasat într-o închisoare în afara Varșoviei, unde a fost transportat pentru a fi judecat în două seturi de proceduri penale. Curtea Regională a hotărât că, în orice caz, legea din 2004 nu ar putea fi aplicată la durata prelungită a procedurii judiciare care au loc înainte de data intrării în vigoare, adică, înainte de 17 septembrie 2004. Având analizat comportamentul Curții de District între data intrării în vigoare a Actului și data la care reclamantul și-a depus plângerea, Curtea Regională de Varșovia a respins plângerea din cauza faptului că nu a existat întârziere nejustificată în cadrul procedurii. La 29 noiembrie 2007, reclamantul a depus un recurs interlocutiv. La 13 decembrie 2007, reclamantul a fost informat de Curtea Regională de Varșovia că nu a fost pus la dispoziție niciun alt recurs în temeiul dreptului intern. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii penale. HOTĂRÂREA La 8 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Poloniei propune să plătească 9 800 PLN dlui Artur Laskowski în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 12 august 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Artur Laskowski, reține că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 9.800 PLN, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza