CASE OF LUTSENKO v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Remainder inadmissible;Violation of Art. 6-1;Non-pecuniary damage - award
CASE OF LUTSENKO v. UKRAINE (CtEDO, 2008)
Reclamantul s-a născut în 1977 și trăiește în Makiyivka. La aproximativ 6.30 a.m. la 13 noiembrie 1995 dl O.M. a fost găsit într-o pădure cultivată aproape de o stație de feroviar, cu patru răni împușcate, din care a murit în aceeași zi într-un spital la aproximativ două ore mai târziu. La 17 noiembrie 1995, reclamantul a fost arestat pe suspect că l-a ucis pe dl O.M. În cursul unei cautare ulterioare a casei reclamantului 1,500 de dolari (USD) au fost confiscate. Între 17 noiembrie 1995 și 13 decembrie 1996 reclamantul a fost reținut în arest în Unitatea de Izolare Investigativă Donetsk (SIZO). Potrivit reclamantului, condițiile în care a fost reținut au fost inumane și degradante. În plus, poliția presupune că el a fost torturat pentru a obține o mărturie. Reclamantul a refuzat în mod constant orice implicare în crimă. El a recunoscut că, la 12 noiembrie 1995, colegiul său de clasă, dl A.F., l-a condus la locul incidentului, deoarece a vrut să vadă locul, unde a planificat o întâlnire de afaceri pentru 13 noiembrie 1995 cu un anumit Andrey, al cărui alte detalii el nu știa. În ziua următoare, dl A.F a însoțit din nou reclamantul la același loc împreună cu tatăl său în masina lor și l-a așteptat în apropiere. Reclamantul l-a întâlnit pe Andrey pe podul feroviar, după cum s-a convenit. Andrey a luat jacheta reclamantului. Când reclamantul a văzut doi oameni foc la un pasor-by, el a devenit speriat și a fugit prin pădure la mașina domnului A.F. și au condus departe. În timpul călătoriei, reclamantul și-a aruncat cizmele și mănușile, deoarece a realizat că alți trecetori l-au putut vedea și l-au implicat în incident. 10. La 18 noiembrie 1995, dl N.L., cunoscut al reclamantului, care a fost acționar și șofer într-o companie administrată de dna O.M., văduva victimei, a fost interogat de poliția cu privire la crimă. Întrucât a fost interogat ca martor, dl N.L. a fost avertizat de obligația sa de a-i furniza toate informațiile cunoscute cu privire la durerea sancțiunilor penale și nu a fost oferită opțiunea de a consulta cu un avocat. El a mărturisit că a angajat reclamantul pentru a ucide domnul O.M. și de a-l plăti în avans 2.000 USD și 10.000 USD post-factum. De asemenea, el a depus mărturie că, în ajunul crimei, reclamantul i-a arătat arma pe care a dobândit-o pentru a-l ucide pe domnul O.M. La scurt timp după ce domnul N.L. a fost inculpat pentru incitare la crimă. În urma acuzării sale și a presupus o consultare cu un avocat, el a retras mărturisirea și, ulterior, a refuzat în mod constant implicarea acestuia sau a reclamantului în evenimentele din cursul procedurii. 11. La 21 noiembrie 1995, dl N.L. S-au plâns la biroul procurorului că ofițerii de poliție care l-au interogat l-au pus sub presiune psihologică severă, inclusiv amenințări de a-l acuza de o infracțiune capitală, de a-l bătut și viola și de a-și răni soția și fiica, cu excepția cazului în care el a identificat reclamantul ca ucigaș al domnului O.M. La o dată neespecificată, dl N.L. De asemenea, s-au plâns că doi indivizi necunoscuti l-au atacat pe veranda casei sale și i-au spus să-și mărturisească implicarea în crimă dacă dorește să-și salveze probleme grave în familie. Partidele nu au furnizat nici o informație privind reacția autorităților la aceste plângeri. 12. Într-o dată neespecificată, cazul împotriva reclamantului și a domnului N.L. Potrivit acuzării, reclamantul a fost vinovat de crimă pentru profit, deținerea ilegală a armelor de foc și a tranzacțiilor ilegale în moneda străină. Potrivit versiunii evenimentelor acuzației, dna O.M., extrem de supărată de comportamentul necorespunzător al soțului său față de ea, a cerut domnului N.L. să găsească pe cineva care să vorbească cu el, să-l amenințe și, dacă este necesar, să-l bată. Ea i-a permis să ia niște bani de la 1,5 miliarde de karbovantsi pe care i-a dat-o mai devreme pentru a-l păstra în condiții de siguranță, pentru a angaja o persoană potrivită. Dl N.L., care a fost în condiții personale proaste cu dl O.M. și a avut frica să-și piardă slujba în compania soției sale, a decis să folosească banii pentru a-l ucide pe dl O.M.. La o dată necunoscută N.L. i-a dat reclamantului 2.000 USD pentru pregătirea crimei, inclusiv achiziționarea unui pistol, și l-a informat despre timpul obișnuit și ruta prin care dl O.M. a mers până la locul de muncă. La o dată necunoscută, reclamantul a dobândit de la o sursă necunoscută o pistolă străină de 7.65-calibre dintr-un mac necunoscut, iar la 13 noiembrie 1995, el a tras mai multe focuri în victimă. La 15 noiembrie 1995, dl N.L. La 29 mai 1996, Curtea Regională Donetsk a făcut trimitere la caz pentru anchetă suplimentară, după constatarea faptului că faptele cauzei nu au fost suficiente, iar dovezile implicării inculpatelor în infracțiunile incriminate nu au fost suficiente. La o dată neespecificată, cazul a fost remis în judecată. 14. La 13 decembrie 1996, Curtea Regională Donetsk a achitat acuzații, după ce au constatat, în special, că urmărirea penală nu a fost responsabilă pentru incoerențele dintre sursele de probă disponibile și pentru a asigura suficiente dovezi ale vinovăției inculpatelor. În special, o serie de fapte, cum ar fi presupusa implicare a dlui N.L. în infracțiunile și sumele sumelor supuse cărora reclamantul a comis o crimă, lipseau în orice bază de dovezi, cu excepția mărturiilor inițiale ale dlui N.L., pe care le-a retras ulterior, astfel cum le-a dat sub presiune. În consecință, instanța a constatat că dovezile nu erau fiabile și că nu erau disponibile alte dovezi, au interpretat toate îndoielile în favoarea apărării. 15. Reclamantul a fost eliberat din custodie în ziua achitării sale și, imediat după aceea, a părăsit țara și s-a stabilit în Uzbekistan, se presupune că represalii din partea poliției. La o dată neespecificată, dl N.L. a dispărut. 16. La 9 iunie 1997, Curtea Regională Donetsk a plasat reclamantul și dl N.L. pe lista dorită. Potrivit reclamantului, el nu a fost conștient de acest fapt și nu s-a ascuns niciodată. El a stabilit, a lucrat, s-a căsătorit, a avut un copil și a obținut un permis de conducere în numele său. 17. La 13 decembrie 1997, Curtea Supremă a permis recursul în casă de către urmărire penală și a trimis cazul pentru o atenție proaspătă la Curtea Regională Donetsk. 18. În 2002, când reclamantul a solicitat autorităților ucrainene să își reînnoiască pașaportul expirat, el a fost arestat și reținut în Ucraina în așteptarea procesului. 19. În calitate de dl N.L. Nu a fost constatat, la 9 decembrie 2002, Curtea Regională de Apel Donetsk (fosta Curte Regională Donetsk) a solicitat opinia reclamantului cu privire la efectuarea unui proces în absența sa, la care reclamantul, reprezentat de un avocat, a fost de acord. În cursul procesului, acuzația a solicitat instanței să citească declarațiile dlui N.L., la care apărarea nu s-a opus. La 3 octombrie 2003, Curtea Regională de Apel Donetsk a acceptat versiunea procurorului, astfel cum a fost depusă în 1996. A condamnat reclamantul de crimă pentru profit și posesie ilegală de arme de foc și l-a achitat de tranzacții ilegale în monedă străină, care nu mai era o infracțiune penală. 21. Curtea a constatat că vina reclamantului de a fi comis o crimă astfel cum a fost acuzată a fost evidentă, în special, pe baza următoarelor dovezi: - mărturia dnei O.M. că în octombrie 1995 a cerut domnului N.L. să găsească o persoană care să amenințe soțul ei și l-a autorizat să plătească acea persoană din 1,5 miliarde de karbovantsi care i-a fost acordată pentru păstrarea în condiții de siguranță. După ce soțul ei a fost ucis, dl N.L. a sfătuit să fie liniștită în legătură cu această problemă; - dna A.L. (mama reclamantului) mărturia că, la 12 noiembrie 1995, fiul ei a cumpărat mănuși, pantofi de tenis și o pungă de sport. La 13 noiembrie 1995, fiul ei i-a spus că va juca tenis dimineața, dar apoi și-a schimbat planurile și a părăsit orașul timp de două zile. Cei 1.500 USD care au fost confiscați din casă au aparținut întregii familii și au fost economii pe termen lung; - mărturia doamnei V.V. și a doamnei O.O. care, la 13 noiembrie 1995, la aproximativ 6.30 a.m., au auzit mai multe împușcături și apoi au descoperit dl O.M. răniți în apropierea podului feroviar, și că ei nu au văzut nici un bărbat suspect în jurul valorii de; - mărturia domnului M.F. că, la 13 noiembrie 1995, la aproximativ 6.30 a.m., a auzit trei împușcări și aproximativ 20 de secunde mai târziu a văzut un om care fugea peste pod. Cu toate acestea, el nu a putut să furnizeze o descriere a omului și a refuzat să speculeze dacă ar fi putut fi reclamantul; - mărturia domnului A.F. că, la 12 noiembrie 1995, el a condus reclamantul pe o piață în masina tatălui său, unde reclamantul a cumpărat o pungă, o jachetă, pantofi de tenis și mănuși. Apoi au mers în cartierul unde va avea loc crima în ziua următoare, ca reclamantul avea afaceri acolo. Reclamantul a intrat în pădure și a fost absent timp de aproximativ 10 până la 12 minute, după care s-au întors acasă și a fost de acord că domnul A.F. va da reclamantului o plimbare în dimineața următoare „să se întâlnească cu șeful”. Ei au condus la locul de a doua zi și domnul A.F. și tatăl său a așteptat reclamantul în mașină. Reclamantul s-a întors fără jacheta lui, foarte agitat, și i-a informat că a întâlnit persoane suspecte. În timpul călătoriei, reclamantul a aruncat cizmele și mănușile sale afară din fereastră. Tatăl dlui A.F. a dat o declarație analogă; - depozițiile dnei A.I., date în timpul anchetei preliminare, că la 13 noiembrie 1995 la 6:15 ea a văzut un om stand pe podul feroviar cu o mare pungă întunecată lângă el, mâinile sale în buzunare; - o evaluare expertă a gloanțelor trase la domnul O.M., conform căreia gloanțele ar fi putut fi împușcat dintr-o armă dintr-unul dintre opt modele străine; - o evaluare expertă că nu a fost imposibil să tragă una dintre acele arme atunci când purtau mănuși similare cu cele pe care le-a avut reclamantul pe el, astfel cum l-a identificat dl A.F. ( șoferul său); - două evaluări legistice ale circumstanțelor și cauzelor morții domnului O.M., care descriu rănile sale și a constatat că loviturile au fost concediate de la diferite distanțe; - mărturia șefului reclamantului, responsabilă de o afacere de schimb valutar, privind veniturile scăzute ale reclamantului; - înregistrarea tranzacțiilor de schimb valutar efectuate de activitatea în timpul respectiv, conform căreia nimeni nu a schimbat suma mai mare de 500 USD într-o singură tranzacție; și - evaluarea psihiatrica a reclamantului, conform căreia el nu a suferit de nicio tulburare și a fost responsabil pentru acțiunile sale. 22. Nu s-a făcut nici o trimitere în textul hotărârii la declarațiile confesionale ale dlui N.L. sau la acuzațiile reclamantului că au fost date sub presiune. 23. După recitarea probelor menționate mai sus, instanța a concluzionat: „După evaluarea probelor în acest caz, instanța consideră că a stabilit că [reclamantul]... au comis o crimă pentru profit, care va fi calificat în conformitate cu secțiunea 93 litera (a) din Codul Penal. Acțiunile sale intenționate, manifestate în achiziționarea, transportarea și depozitarea de arme de foc și muniții fără un permis respectiv, care au fost complet confirmate, intră în conformitate cu secțiunea 222 alineatul (1) din Codul Penal al Ucrainei...” 24. Reclamantul a apelat în casarea. El a susținut, printre altele, faptul că condamnarea sa lipsește de bază evidentă și de facto se baza într-o măsură decisivă asupra depunerii inițiale depuse de dl N.L., date de el în absența unui avocat atunci când a interogat ca martor fără privilegiu împotriva autoincriminației, și pe care a retractat ulterior, în conformitate cu condamnarea. El a susținut că fără a face trimitere la aceste depuneri, toate celelalte dovezi nu erau suficiente pentru a stabili faptele, în special în ceea ce privește deținerea pistolului și plata banilor pentru crimă. 25. Avocatul reclamantului a depus un recurs de casă separat în care el a susținut acuzațiile reclamantului cu privire la insuficiența elementelor de probă inculpatoare. El a remarcat, în special, că nu există nici o dovadă că reclamantul a avut vreodată o armă, cu mult mai puțină armă, sau că 12 000 de dolari care se presupune că au existat vreodată reclamantului, cu mult mai puțin a fost transferat la el, după cum a fost sugerat, și a susținut că nu este posibil să stabilească exact în cazul în care reclamantul a fost atunci când dl O.M. a fost rănit. 26. La 11 martie 2004, Curtea Supremă a susținut hotărârea din 3 octombrie 2003. L.] dat în timpul procedurii anterioare, în care el a confirmat că după ce a vorbit cu [doamna O. M.] el a informat [de reclamantul] despre acest lucru, iar acesta a declarat că pentru a pregăti uciderea are nevoie de 2.000 USD și 10.000 USD pentru comisionul său. El a dat [de solicitant] USD 2.000, iar acesta i-a arătat o armă pe care a dobândit-o. După uciderea [Dl. O.M.], la 15 noiembrie 1995, el a plătit [reclamantul] 10.000 USD și acesta din urmă i-a spus că a eliminat arma, jacheta, mănușile și cizmele. Argumentele [Dl. N.L.] că [Dl.] l-a acuzat fals și el însuși sub presiune fizică de către ofițeri de poliție au fost examinate și au fost găsite nesubstanțiate ...” 27. În concluzia raționării sale, Curtea Supremă a afirmat: „De aceea, instanța [judecător] a examinat toate crimele premeditate pentru profitul [Dl O.M.] și l-a calificat corect ca o infracțiune definită la art. 93 litera (a) din Codul Penal din 1960.” 28. Secțiunea 93 (Omorâre agravată), punctul (a), definit „mormăieli pentru profit” drept o infracțiune pedepsită cu un termen de închisoare până la viață și prin confiscare a bunurilor; 29. Secțiunea 94 (Murder) definit „mormăieli comise în absența circumstanțelor agravante enumerate în secțiunea 93”, drept o infracțiune pedepsită cu un termen de închisoare de până la 15 ani; 30. Secțiunea 179 (Refuzarea unui martor de a depune mărturie sau a unui expert sau a unui traducător care își îndeplinește sarcinile) a definit refuzul unui martor de a depune mărturie ca o infracțiune pedepsită de muncă corecțională sau de amendă. 31. Potrivit secțiunilor 43 (Un acuzat și drepturile sale) și 43-1 (un suspect) al Codului, un suspect și un acuzat au dreptul de a refuza să depună mărturie și de a consulta un avocat înainte de a fi interogat pentru prima dată; 32. Secțiunea 70 (Donatul unui martor) și 71 (Liabilitatea unui martor) nu oferă astfel de garanții. La 13 iunie 2000, Codul a fost completat cu secțiunea 69-1 (Drepturile unui martor), care a permis martorilor să refuze să depună mărturie împotriva lor, a membrilor familiei și a rudelor apropiate.