Secțiunea a treia Cerere n 20528/04 prezentată de Cornelia PÂNZARU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 6 ianuarie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 14 mai 2004, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta, domnul Cornelia Panzaru, este resortisant român, născută în 1947 și rezidentă în Pitești. Guvernul român ( Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe, agent al guvernului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: Printr-o acțiune îndreptată împotriva Ministerului Justiției, reclamanta, care ocupa funcția de judecător, a solicitat anularea parțială a unui decret ministerial de stabilire a unei indemnizații de vechime de 5% din venitul brut lunar pentru anumite categorii de magistrați, în timp ce alții primeau o compensație calculată la 20%. Printr-o hotărâre din 29 mai 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, acțiunea recurentei a fost primită, iar Curtea Supremă de Justiție a anulat parțial decretul ministerial, ordonând Ministerului Justiției să majoreze la 20% indemnizația de vechime pentru categoria de care aparținea recurenta. printr-o hotărâre din 8 decembrie 2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție recursul extraordinar în anulare formulat de procurorul general a fost primit și hotărârea definitivă din 29 mai 2001 a fost anulată. Prin scrisoarea din 9 martie 2005, recurenta a informat Curtea că, în temeiul unui decret ministerial din 11 ianuarie 2005, Ministerul Justiției a decis să acorde indemnizațiile datorate în valoare de 20% din venitul lunar, inclusiv magistraților care primiseră decizii definitive favorabile, anulate ca urmare a unui recurs extraordinar în anulare. Prin aceeași scrisoare, recurenta a declarat că dorește să își mențină cererea în ceea ce privește prejudiciul moral suferit ca urmare a anulării unei hotărâri definitive a justiției. Dreptul și practica internă relevantă Cea mai mare parte a dreptului intern relevant este descrisă în Hotărârile Brumarescu c. România, [GC], nr. 28342/95, § 32-33 CEDH 1999-VII și Mașinexportimport Industrial Group SA C. România, 22687/03, 1 decembrie 2005, § 22. GRIEFS invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta a invocat o încălcare a dreptului la securitate a rapoartelor juridice și a dreptului la un proces echitabil din cauza contestației hotărârii definitive pronunțate în favoarea sa, în urma unui recurs extraordinar în anulare introdus de procurorul general. Recurenta s-a plâns de o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale, garantată prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, având în vedere că, în urma recursului extraordinar în anulare formulat de procurorul general și primită de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a pierdut de creanța sa pe care o deținea în temeiul unei hotărâri definitive de justiție. ÎN DREPT Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare acțiunea formulată de recurentă din următoarele motive. Curtea amintește mai întâi că la 10 ianuarie 2008 a decis să comunice guvernului obiecțiunile recurentei, astfel cum au fost expuse mai sus. La 2 mai 2008, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 22 mai 2008, care a fost invitată să își transmită observațiile ca răspuns înainte de 3 iulie 2008. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 13 august 2008, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost încheiat și că nu a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. Comisia a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, poate anula o cerere privind rolul în cazul în care, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea și subliniază că această scrisoare a fost primită de reclamant la 20 august 2008 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. , Curtea consideră că nicio circumstană specială privind respectarea drepturilor garantate de Convenie sau de protocoalele sale nu impune continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevell Premier
Requête n
o
20528/04
présentée par Cornelia PÂNZARU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l'homme (troisième section), siégeant le 6 janvier 2009 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 14 mai 2004,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Cornelia Pânzaru, est une ressortissante roumaine, née en 1947 et résidant à Pitești. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par M.
Răzvan
‑
Horațiu
Radu, du ministère des Affaires étrangères, agent du gouvernement roumain auprès de la Cour européenne des Droits de l'Homme.
A.
Les circonstances de l'espèce
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Par une action dirigée contre le ministère de la Justice la requérante, qui occupait les fonctions de juge, demanda l'annulation partielle d'un arrêté ministériel établissant une indemnité d'ancienneté de 5% du revenu brut mensuel pour certains catégories de magistrats, alors que d'autres touchaient une indemnisation calculée à hauteur de 20%.
Par un arrêt du 29 mai 2001, rendu par la Cour suprême de justice, l'action de la requérante fut accueillie et la Cour suprême de justice annula partiellement l'arrêté ministériel, ordonnant au ministère de la Justice de porter à 20% l'indemnité d'ancienneté pour la catégorie dont relevait la requérante.
Par un arrêt du 8 décembre 2003, rendu par la Haute Cour de cassation et de justice
le pourvoi extraordinaire en annulation formé par le procureur général fut accueilli et l'arrêt définitif du 29
mai 2001 annulé.
Par une lettre du 9 mars 2005, la requérante informa la Cour qu'en vertu d'un arrêté ministériel du 11 janvier 2005, le ministère de la Justice avait décidé d'octroyer les indemnités dues à hauteur de 20 % du revenu mensuel, y compris aux magistrats qui avaient obtenu des décisions définitives favorables, annulées par la suite d'un pourvoi extraordinaire en annulation. Par la même lettre, la requérante déclarait souhaiter maintenir sa requête pour ce qui était du préjudice moral encouru du fait de l'annulation d'une décision définitive de justice.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
L'essentiel du droit interne pertinent est décrit dans les arrêts
Brumărescu c. Roumanie
, [GC], n
o
28342/95, §§
32-33
CEDH 1999-VII et
SC
Mașinexportimport Industrial Group SA
c. Roumanie,
n
o
22687/03, 1
décembre 2005, § 22.
1.
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, la requérante alléguait une atteinte au droit à la sécurité des rapports juridiques et au droit à un procès équitable en raison de la remise en cause de la décision définitive rendue en sa faveur, à la suite d'un pourvoi extraordinaire en annulation introduit par le procureur général.
2.
La requérante se plaignait d'une atteinte à son droit au respect de ses biens, garanti par l'article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, compte tenu de ce qu'à la suite du pourvoi extraordinaire en annulation formé par le procureur général et accueilli par la Haute Cour de cassation et de justice elle s'est vue privée de sa créance qu'elle détenait en vertu d'une décision définitive de justice.
La Cour relève qu'il n'y a pas lieu d'examiner plus avant le recours introduit par la requérante pour les motifs suivants.
La Cour rappelle d'abord que le 10 janvier 2008 elle a décidé de communiquer au Gouvernement les griefs de la requérante tels qu'exposés ci-dessus.
Le 2 mai 2008, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 22 mai 2008, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 3 juillet 2008.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 13 août 2008, la Cour a attiré l'attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu'aucune prorogation de ce délai n'a été sollicité. Elle a indiqué qu'aux termes de l'article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l'espèce, les circonstances donnent à penser qu'un requérant n'entend pas maintenir sa requête. Elle relève que cette lettre a bien été reçue par la partie requérante le 20 août 2008 et constate qu'à ce jour elle est restée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que la requérante n'entend plus maintenir sa requête au sens de l'article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l'article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n'exige la poursuite de l'examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président