ANTONESCU c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 2528/03 prezentată de Eugen ANTONESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 3 februarie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 27 noiembrie 2002, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere. După ce a făcut acest lucru în mod deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentului, dl Eugen Antonescu, este un resortisant român, născut în 1950 și rezident în București. Guvernul român ( Razvan-Horațiu Radu, Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a beneficiat de statutul de militar. La 31 martie 2000, la cererea sa, a fost repartizat armatei de rezervă și retras anticipat. El a primit dreptul la pensie și la alocația prevăzută în art. 31 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, exonerată de impozit și calculată în funcție de soldul lunar brut. În momentul plății acestei alocații, Ministerul Apărării ( în cazul în care Legea nr. 138/99 a exonerat de la plata impozitului pe profit. Hotărârea din 4 iunie 2001, Tribunalul de Primă Instanță din București a respins acțiunea reclamantului, declarând că alocația în cauză era asimilată salariului și că, prin urmare, era supusă impozitului. La recursul reclamantului, tribunalul departamental din București a confirmat hotărârea printr-o hotărâre definitivă din 3 iunie 2002. Recurentul afirmă că această hotărâre a tribunalului departamental din București este în contradicție cu hotărârile anterioare pronunțate în cauze similare de către alte jurisdicții. El anexează la dosarul copiilor hotărârilor mai multor instanțe care susțin în mod expres dal'article. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția unică și combinată cu art. 14 din Convenție, reclamantul se plângea că alocația primită în momentul pensionării sale fusese supusă în mod ilegal impozitului, ținând cont, în special, de divergențele de jurisprudență ale instanțelor naționale în acest domeniu. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, Tribunalul s-a plâns de durata și de durata procedurii, precum și de absența independenței și a imparțialității instanței care și-a judecat cauza. În data de 8 decembrie 2008, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declară că guvernul român oferă domnului Eugen Antonescu, titlul grațios, suma de 9 000 (9 mii) de euro în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în moneda landului restant la rata aplicabilă la data plății, și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu articolul § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, statul membru în cauză trebuie să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la data la care suma respectivă a fost plătită efectiv, dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va face obiectul unei soluionări definitive a cauzei. mai târziu, la 29 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declaraie, semnată de reclamantă. În mod evident, Eugen Antonescu, remarcă faptul că guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 9 000 (9 mii) de euro în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în moneda landului restant la rata aplicabilă la data plății, și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu articolul § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, acceptă această propunere și renunță la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza cererii menționate. Declar că cauza este soluționată definitiv. mai mult decât atât, Curtea ia notă de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părți.Comisia consideră că acesta din urmă se bucură de respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și că nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea procedurii [art. 37 alineatul (1) in fine al Conveniei]. Prin urmare, cauza trebuie eliminată din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide în Santiago Quesada Josep Casadevall Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

2528/03

présentée par Eugen ANTONESCU

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 3 février 2009 en une chambre composée de

:

Josep Casadevall,

président,

Elisabet Fura-Sandström,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupančič,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Ann Power,

juges

et de Santiago Quesada,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 27 novembre 2002,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Eugen Antonescu, est un ressortissant roumain, né en 1950 et résidant à Bucarest. Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M.

Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant bénéficiait du statut de militaire. Le 31 mars 2000, à sa

demande, il fut affecté à l’armée de réserve et mis à la retraite anticipée. Il se vit accorder le droit à une pension et à l’allocation prévue par l’article

31 de la loi n

o

138 du 20 juillet 1999, exonérée d’impôt et calculée en fonction de la solde mensuelle brute.

Au moment du versement de cette allocation, le ministère de la Défense («

le ministère

») en déduisit le

montant de l’impôt sur le revenu.

Par une action dirigée contre le ministère, le requérant demanda le

remboursement de l’impôt perçu, qu’il estimait avoir été retenu à tort, dès

lors que la loi n

o

138/1999 exonérait l’allocation d’impôt. Par un

jugement du 4 juin 2001, le tribunal de première instance de Bucarest rejeta l’action du requérant, en estimant que l’allocation précitée était assimilée au salaire et que, dès lors, elle était soumise à l’impôt. Sur recours du requérant, le tribunal départemental de Bucarest confirma le jugement par un arrêt définitif du 3 juin 2002.

Le requérant affirme que cet arrêt du tribunal départemental de Bucarest est en contradiction avec des arrêts antérieurs rendus dans des affaires similaires par d’autres juridictions. Il joint au dossier des copies de décisions de plusieurs juridictions favorables à d’anciens militaires.

GRIEFS

1.

Invoquant l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention seul et combiné avec l’article 14 de la Convention, le requérant se plaignait que l’allocation reçue lors de son départ à la retraite avait été soumise illégalement à l’impôt, compte tenu, notamment, des divergences de jurisprudence des juridictions nationales en la matière.

2.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, il se plaignait de la durée et de l’iniquité de la procédure ainsi que de l’absence d’indépendance et d’impartialité du tribunal qui a jugé sa cause.

EN DROIT

Le 8 décembre 2008, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

“ Je soussigné, Răzvan-Horațiu RADU, Agent du gouvernement roumain devant la

Cour européenne des droits de l’homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M. Eugen Antonescu,

à

titre gracieux, la somme de 9

000 (neuf mille) euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article

37

intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.”

Le 29 septembre 2008, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante

:

“ Je soussigné, Eugen Antonescu, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 9

000 (neuf mille) euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la

Cour européenne des droits de l’homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article

37

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.”

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les

parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la

requête (article 37 § 1

in fine

de la Convention). En

conséquence, il

convient de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Greffier

Président