AFFAIRE GOLF DE EXTREMADURA S.A c. ESPAGNE

RESPONDENT

ESP

HOTĂRÂRE

08.01.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE GOLF DE EXTREMADURA S.A c. ESPAGNE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA GOLF DE EXTREMADURA S.A. c. SPANIA (solicitarea nr. 1518/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 ianuarie 2009 DEFINITIVF 08/04/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Golf de Extremadura S.A.c. Spania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, judecători, Alejandro Saiz Arnaiz, judecător ad hoc, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 decembrie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 1518/04) îndreptat împotriva Regatului Spaniei și a cărei societate anonimă Golf de Extremadura S.A ( Tribunalul Suprem a făcut o interpretare excesiv de formalizată a dispozițiilor aplicabile privind admisibilitatea recursului în Casație. La 18 octombrie 2005, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice motivul întemeiat pe respingerea recursului în casare pentru nerespectarea condițiilor de admisibilitate impuse guvernului. Prevalând de dispozițiile articolului 29 3, Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Dl López Guerra, judecător ales în temeiul limbii spaniole, fiind demascat, guvernul l-a desemnat pe domnul A. Saiz Arnaiz să se așeze în locul său în calitate de judecător ad-hoc (articolele 27 alineatul (2) din Convenție și 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții). În 1991, în cadrul proiectului de construcție a unui complex de agrement în regiunea Extremadura, recurenta a solicitat Comisiei Regionale pentru amenajarea teritoriului să declare proiectul ca fiind de interes social, ceea ce a fost refuzat de Comisie, pe motiv că proiectul respectiv prevedea construirea mai multor locuințe, ceea ce îl detașa de scopul său strict turistic. Recurenta a contestat această decizie prin mijloace administrative, care a confirmat în mai multe rânduri rezoluția Comisiei. Recurenta a introdus apoi o acțiune în litigiu administrativă în fața Tribunalului Superior de Justiție al Uniunii Europene (Extremadura), care l-a respins printr-o hotărâre pe fond pronunțată la 8 mai 1998 prin care a confirmat decizia contestată. În conformitate cu art. 96 din Legea privind instanța contencioasă-administrativă din 1956 (denumită în continuare LJCA din 1956), recurenta și-a exprimat intenția de a se prezenta în casare în temeiul articolului 96 din Legea privind instanța contencioasă-administrativă din 1956 (denumită în continuare LJCA din 1956). 4 din Legea organică privind sistemul judiciar (denumită în continuare LOPJ), principiul egalității recunoscut la art. 14 din Constituție, precum și art. 38 (libertatea de piață) din Constituție și articolele 1249 și 1253 din Codul civil și din Legea privind protecția concurenței. În special, aceasta a considerat că a fost tratată într-un mod mai puțin favorabil decât societatea concurentă G.G. S.A., al cărui proiect imobiliar a obținut calificarea mai degrabă de interes social. În această privință, recurenta susținea că proiectul respectiv are un scop strict identic cu al său. În plus, recurenta susținea că refuzul proiectului său a încălcat principiul libertății de piață garantat prin Constituție și Legea privind protecția concurenței. Iunie 1998, Tribunalul Suprem de Justiie d În conformitate cu legea în vigoare în momentul faptelor (art. 101 din LJCA din 1956), recurenta nu a dispus de un termen pentru a prezenta eventualele afirmații ca răspuns la motivele de opoziție 11. Fără ca recurenta să fi beneficiat de posibilitatea de a repara eventualele erori de formă, prin hotărârea din 3 iulie 2002, adică aproape trei ani mai târziu, Tribunalul Suprem a respins recursul, pe motiv că (...) în măsura în care este vorba despre Õ un act al Junta de Extremadura (și anume, o rezoluție a unui organ autonom), la art. 96 § 2 din LJCA prevede obligația reclamantului, în casare, de a furniza motivele pentru care încălcarea unei norme care nu se încadrează în organele comunităților autonome ar fi contribuit în mod decisiv la concluzia la care a ajuns hotărârea 12. Tribunalul Suprem a considerat că, în speță, recurenta a omis să furnizeze o astfel de justificare în memoriul său de la introducerea recursului În consecință, Tribunalul Suprem concluzionează că (...) Tribunalul Suprem acționează într-adevăr dintr-un motiv de origine al recursului în casare care, în această etapă a procedurii, implică respingerea sa. Prin urmare, recursul în cassație trebuie respins din cauza defectelor existente în memoriul da . 13 Invocând art. 24 1 (dreptul la un proces echitabil) din Constituție, recurenta a formulat o cale de atac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . printr-o decizie din 16 iunie 2003, adusă la cunoștința recurentei la 9 iulie 2003, înalta instanță a declarat inadmisibilă acțiunea. După ce a subliniat caracterul extraordinar al recursurilor în casare (și, în consecință, necesitatea unor condiții de admisibilitate mai stricte), aceasta se pronunță astfel (...) Având în vedere acuzațiile generice conținute în memoriul de introducere a recursului în casare, nu putem considera ca fiind încununat obligația recurentei de a prezenta motivele pentru care încălcarea unei norme care nu se încadrează în organele comunităților autonome ar fi contribuit în mod decisiv la motivarea hotărârii. Având în vedere cele de mai sus, este imposibil să se considere că hotărârea Tribunalului Suprem din 3 iulie 2002 conținea un raționament arbitrar sau nejustificat care trebuia corectat de această înaltă instanță 14. Pe de altă parte, Tribunalul Constituțional a reamintit că a respins deja deja în mai multe rânduri acțiuni din amgaro susținând că o decizie prin care se declară admisibilitatea unui recurs în cassație nu putea fi infirmată ulterior. II. JUSTIȚIA INTERNĂ PERTINENT15. Dispozițiile legale relevante sunt descrise în Hotărârea Barrenechea Atucha c. Spania, nr. 34506/02, 22 iulie 2008. Recurenta susține că, în măsura în care recursul său în cassație a fost declarat inițial admisibil de către Tribunalul Suprem, respingerea acestuia de către același Tribunal pe motiv că Õ acesta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate este contrară articolelor 6 1 și 13 din convenție, ale căror părți relevante sunt astfel formulate art. 6 Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 17. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 3 din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Pe fond Teze ale părților Guvernul 19. Guvernul semnalează că deficiențele memoriului de la data depunerii recursului în cassație prezentat de recurentă nu se limitează la deficiențe de formalitate. El amintește că LJCA în vigoare la momentul faptelor impunea, la pregătirea recursului în fața instanței a quo În această privință, guvernul menționează că nerespectarea acestei condiții poate fi apreciată în orice moment de către instanța competentă. 20. Guvernul constată că, în speță, dispozițiile menționate de recurentă în memoriul său de introducere a recursului, și anume, printre altele, Legea privind protecția concurenței, art. 5 4 din LOPJ și articolele 14 și 38 din Constituție, nu apar în hotărârea contestată, și anume legea pronunțată la 8 mai 1998 de Tribunalul Superior de Justiie d 2 din LJCA prevede această posibilitate după constatarea depunerii declarației de recurs, pentru a permite Tribunalului Suprem să corecteze din 38233/03, 17 februarie 2004 Într-adevăr, nu este vorba despre un simplu defect de formă, cum ar fi cel menționat în cauza Saez Maeso c. Spania, nr 77837/01, 9 noiembrie 2004, în care reclamantul a omis citatul formal al anumitor dispoziții. Dimpotrivă, subiectul privește o deficiență de fond în pregătirea recursului. Prin urmare, interpretarea Tribunalului Suprem în hotărârea din 3 iulie 2002 privind dispozițiile aplicabile în materie de admisibilitate a recursului în cassation nu poate fi calificată ca fiind formalizată sau riguroasă. De altfel, care este menționată de multe ori în jurisprudența Curții Constituționale. Ea este conștientă că hotărârea din 9 noiembrie 2004 pronunțat de Curtea de la Strasbourg justifică, în anumite cazuri, un recurs în casare pentru o lipsă de formă, în măsura în care cerințele de formă urmăresc raționalizarea procedurii și garantarea intereselor celorlalte părți. Cu toate acestea, aceasta devine nerațională atunci când există o diferență între lipsa constatată și efectele asupra dreptului justițiarului de a avea acces la o instanță. În ceea ce o privește, recurenta consideră că, în interpretarea condițiilor de admisibilitate și a termenului prelungit (la mai mult de trei ani după ce a declarat recursul admisibil), a distrus relația de proporționalitate menționată anterior 23. Pe de altă parte, recurenta contestă asemănarea pretinsă de guvern între prezenta cauză și hotărârile Llopis Ruiz c. Spania Ipamark c. Spania menționată anterior, pe motiv că, în hotărârile pronunțate de Curte, recursurile în cauză nu au făcut obiectul unei decizii inițiale de admisibilitate, contrar faptelor prezentei cereri. Evaluarea Curții 24. Curtea constată că atât faptele aflate la originea prezentei cauze, cât și problemele juridice care decurg din aceasta sunt identice cu cele ale cererii Barrenechea Atucha c. Spania, citată anterior, în care Curtea ajunge la concluzia încălcării articolului 6 1 din Convenție printr-o hotărâre din 22 iulie 2008. În speță, Curtea nu a primit niciun motiv de sa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În special, în prezenta cauză, este dificil să se susțină că modul în care recursul în casare a recurentei a fost prezentat a împiedicat Tribunalul Suprem de a-și exercita controlul judiciar. Într-adevăr, în memoriul său de introducere a recursului în casare, recurenta a prezentat că hotărârea a quo și a fost fondată pe aplicarea, în speță, a mai multor norme cu caracter de stat, și anume art. 5 4 din LOPJ, principiul egalității recunoscut în art. 14 din Constituție, precum și art. 38 (libertatea de piață) din Constituție, precum și articolele 1249 și 1253 din Codul civil și Legea privind protecția concurenței. 26. Pe de altă parte, Curtea trebuie să ia în considerare, de asemenea, termenul de aproape trei ani care s-a scurs între prima decizie prin care se declară acțiunea admisibilă și hotărârea prin care se declară recursul în casare inadmisibilă. 27. Curtea amintește, de asemenea, jurisprudența sa stabilită în cauzele Běleš și alții c. Republica Cehă 47273/99, § 69, CEDH 2002-IX și Zvolský și Zvolská c. Republica Cehă, nr. 46129/99, § 55, CEDO 2002-IX și, în lumina acestor considerații, Comisia consideră că abordarea deosebit de riguroasă a Tribunalului Suprem în speță a adus atingere substanței dreptului recurentei la o instanță, componentă a dreptului său la un proces echitabil garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție. 28. 1 din Convenție. 29. În măsura în care recurenta ridică art. 13 din Convenție, Curtea consideră că nu se ridică nici o întrebare distinctă de cele deja abordate la punctul de vedere al articolului 6 1 și, prin urmare, consideră că nu mai este cazul să se examineze acest aspect. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 30. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciul material, Comisia consideră că hotărârea Tribunalului Suprem a împiedicat, cu siguranță, să primească profituri care decurg din activitatea sa. Aceasta se referă la înțelepciunea Curții în ceea ce privește suma exactă. Pe de altă parte, reclamanta solicită retroactivitatea procedurii din momentul imediat anterior hotărârii Tribunalului Suprem. 32. Guvernul solicită respingerea cererii. Subsidiar, acesta consideră că suma solicitată este excesivă, în măsura în care nu există o legătură de cauzalitate între declarația d Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 5 000 EUR pentru prejudiciul moral. În ceea ce privește cererea de retroactivitate, Curtea amintește că statele contractante care sunt părți la o cauză sunt, în principiu, libere să aleagă mijloacele pe care le vor utiliza pentru a se conforma unei hotărâri care constată o încălcare (hotărârea Papamichalopoulos și altele c. Grecia (art. 50), § 34, 31 octombrie 1995, seria A n 330 B). Cotă și cheltuieli de judecată 34. Justificative pe suport de hârtie, reclamanta solicită, de asemenea, 24 244 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate, din care 6 960 EUR pentru cele angajate în fața Curții. 35. Guvernul solicită respingerea cererii. 36. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 000 EUR în toate cheltuielile și acordul cu reclamanta. Interese moratoriu 37. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. DE CES, CURȚA, ÎN L 13 din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 5 000 EUR (cinci mii EUR) pentru daune morale și 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată plus orice sumă care poate fi datorată de reclamanta cu titlu de impozit pe care o va plăti de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 8 ianuarie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte