CASE OF EZZOUHDI AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2009)23 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Ezzouhdi împotriva Franței (documentul nr. 47160/99, hotărârea din 13 februarie 2001, finală la 13 mai 2001) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la o încălcare a dreptului la viața privată și de familie al reclamantului, un cetățen marocan datorită unei ordine de excludere definitive pronunțate împotriva acestuia în urma condamnării sale a infracțiunilor de droguri (violație la art. 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - de măsuri generale, care împiedică încălcări similare; DECLARE, care a examinat măsurile luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) și a luat în considerare decizia luată la reuniunea 854 a Deputaților Miniștrilor (20 octombrie 2003), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE în vederea încheierii examinării acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)23 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Ezzouhdi împotriva Franței Raportul introductiv Acest caz se referă la încălcarea dreptului la viața privată și de familie al reclamantului, un cetățen marocian datorită unei ordine de excludere definitive pronunțate împotriva acestuia în urma condamnării infracțiunilor de droguri (violație la art. 8). Curtea a constatat că încălcarea articolului 8 din Convenție se referă la faptul că reclamantul, care s-a mutat în Franța la cinci ani, a locuit acolo cu regularitate de atunci, a fost educat și a lucrat acolo de câțiva ani, că mama sa, frații și surorile lui locuiau acolo, că tatăl său a locuit acolo de câțiva ani până la moartea sa și că reclamantul nu a menținut legături cu țara nașterii sale, cu excepția celui de naștere. În sfârșit, Curtea a concluzionat că ordinul de excludere neprevăzută constituie o măsură deosebit de grea având în vedere natura infracțiunilor reclamantei, care nu ar putea fi considerată extrem de gravă. Reclamantul nu a formulat nicio cerere de satisfacție, cu excepția costurilor și cheltuielilor, în ceea ce privește care nu a prezentat bonuri. În consecință, Curtea a considerat că nu ar trebui să acorde nici o sumă în acest sens. Reclamantul a primit un ordin de ședere obligatoriu prin decizia din 3 iulie 2001. La 15 decembrie 2002, el a primit un permis de ședere provizoriu care îi permite să ia un loc de muncă. Curtea de Apel a Lyon, sesizată la 12 noiembrie 2002 cu o cerere de ridicare a ordinului de excludere, a emis o decizie la 2 septembrie 2003 în care a făcut trimitere la hotărârea Curții Europene și a tras consecințele, a ordonat ridicarea în întregime a măsurii de excludere. II. Măsuri generale Se reamintește că, la 17 noiembrie 1999, după faptele prezentului caz, Garde des sceaux (Ministrul Justiției) a trimis o circulară (referință NOR: JUSD9930176C ) privind „Politica penală în ceea ce privește impunerea și ridicarea ordinilor de excludere” procurorilor la instanțele de recurs și la instanțele regionale și primii președinte ai aceleași instanțe (a se vedea CM/ResDH(2009)1 în cazul Mehemi c. Franța). În plus, hotărârea Curții a fost publicată parțial în Bulletinul d’information de la Cour de Cassation nr. 535 la 15/05/2001, în special, a comentat în actele CREDHO ale celei de-a 8-a sesiuni de informare (a se vedea Cahiers du CREDHO nr. 8). III. Concluzii ale statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamantul încălcărilor convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și că Franța și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 9 ianuarie 2009 la a 1043-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2009)23

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Ezzouhdi against France

(Application No. 47160/99, judgment of 13 February 2001, final on 13 May 2001)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns an infringement of the right to private and family life of the applicant, a Moroccan national due to a final exclusion order pronounced against him following his conviction of drug offences (violation of Article 8) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with France’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) and considering the decision taken at the 854

th

meeting of the Ministers’ Deputies (20 October 2003), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2009)23

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Ezzouhdi against France

Introductory case summary

This case concerns the violation of the right to private and family life of the applicant, a Moroccan national due to a final exclusion order pronounced against him following his conviction of drug offences (violation of Article 8).

The Court found a violation of Article 8 of the Convention referring to the fact that the applicant, who had moved to France at the age of five, had lived there regularly since then, had been educated and had worked there for several years, that his mother, his brothers and sisters lived there, that his father had lived there for several years until his death and that the applicant had maintained no links with the country of his birth except that of nationality. Finally the Court concluded that the outright exclusion order was a particularly harsh measure given the nature of the applicant’s offences, which could not be considered extremely serious.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

The applicant made no request for just satisfaction except for costs and expenses, in respect of which he failed to present vouchers. Accordingly the Court considered that it should not grant any sum in this respect.

The applicant was given a compulsory residence order by decision of 3 July 2001. On 15 December 2002 he was given a provisional residence permit enabling him to take a job.

The Lyons Appeal Court, seised on 12 November 2002 with a request to lift the exclusion order, issued a decision on 2 September 2003 in which it referred to the European Court’s judgment and drew the consequences, ordered that the exclusion measure should be lifted entirely.

II.

General measures

It is recalled that on 17 November 1999, subsequent to the facts of the present case, the

Garde des sceaux

(Minister of Justice) sent a circular (reference NOR:

JUSD9930176C

) on “Criminal policy with regard to the imposition and lifting of exclusion orders” to prosecutors at appeal courts and at regional courts and the first presidents of the same courts (see CM/ResDH(2009)1 in the Mehemi v. France case).

In addition, the Court’s judgment was partly published in the

Bulletin d’information de la Cour de Cassation

No. 535 on 15/05/2001, in particular commented upon in the CREDHO’s acts of the 8th information session (see

Cahiers du CREDHO

No. 8).

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicant of the violations of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent new, similar violations and that France has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 9 January 2009 at the 1043rd meeting of the Ministers’ Deputies