CASE OF SCHMIDT AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2009)49 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Schmidt împotriva Franței (domanda nr. 35109/02, hotărârea din 26 iulie 2007, finală la 31 martie 2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea din acest caz, transmisă de Curte Comitetului după ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă în primul rând la lipsa eficacității unui recurs asupra punctelor de drept, care nu a fost tratată cu urgență, chiar dacă procedurile în cauză referitoare la drepturile părintelor (violația articolului 6 alineatele (1) și 13 combinată), și, în al doilea rând, lipsa de comunicare a raportului judecătorului raportor al Cour de cassation (violația articolului 6 alineatul (1) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a-și îndeplini obligația în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta hotărârea; După examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție; reamintind faptul că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)49 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Schmidt împotriva Franței Acest caz se referă la ineficacitatea unui recurs asupra punctelor de drept introduse de solicitanți în ceea ce privește acordarea autorității parentale în ceea ce privește copilul care a fost eliminat din îngrijirea lor din 1993 până în 2000 (mamă) și până în 2001 (tată) (încalcarea concomitentă a articolelor 6, alineatele (1) și 13). Curtea Europeană a constatat că Cour de cassare în anul 2002, după aproximativ trei ani de la cerere, drepturile parentale au fost deja restituite reclamanților. În consecință, Cour de cassation a concluzionat că recursul nu a avut motive și că nu a fost necesar să se pronunțe asupra acesteia. Curtea Europeană a subliniat faptul că dacă Curtea de Casație a adoptat o hotărâre mai rapidă, aceasta ar fi permis reclamanților să reducă perioada pentru care au fost supuse măsurilor de „asistență educațională”, dacă decizia ar fi fost favorabilă și ar fi redus și anxietatea în ceea ce privește soarta copilului, dacă decizia nu s-ar fi dovedit favorabilă. Cazul se referă, de asemenea, la o încălcare a dreptului la un proces echitabil înaintea Cour de cassation din cauza nerespectării raportului judecătorului raportor către părți (violarea articolului 6 alineatul (1)). Măsuri individuale Procedura în cauză nu mai este relevantă deoarece reclamanții au primit îngrijirea copilului lor. Curtea Europeană a considerat, de asemenea, că prejudiciile morale au fost corectate în mod suficient prin constatarea încălcărilor. II. Măsurile generale 1) Eficacitatea recursului în favoarea Curții de casă Curții Europene a reamintit că „procedurile referitoare la atribuirea responsabilității parentale necesită o manipulare urgentă, deoarece trecerea timpului ar putea avea consecințe iremediabile pentru relațiile dintre copii și părintele care nu au trăit cu ei”. S-au luat deja o serie de măsuri (mesure bugetare și de procedură...) pentru a evita o lungime excesivă a procedurilor în cazuri civile (a se vedea rezoluția finală CM/ResDH(2008)39 în cazul C.R. și 9 alte cazuri similare). În plus, având în vedere caracterul specific al încălcării în acest caz, a părut important că Cur de casă ar trebui să aibă cunoștință de hotărâre pentru a putea să-l țină cont în practica sa. De aceea, în conformitate cu practica autorităților franceze de difuzare sistematică a hotărârilor Curții Europene la instanțe și la secțiunile în cauză ale Ministerului Justiției, această hotărâre a fost transmisă la Cour de casă 2) Echitatea procedurii Cazul prezintă similarități cu cele ale lui Slimane-Kaid (Declarația nr. 29507/95) și alte cazuri similare închise prin Rezoluția Finală CM/ResDH(2008)13. Rapoartele judecătorului raportor sunt acum comunicate atât procurorului public, cât și părților. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că nu sunt necesare măsurile individuale, că măsurile generale adoptate vor preveni noi încălcări similare și că Franța și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 aprilie 2009 la cea de-a 1051-a reuniune a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2009)49

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Schmidt against France

(Application No. 35109/02, judgment of 26 July 2007, final on 31 March 2008)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment in this case, transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in this case concern first, the lack of effectiveness of an appeal on points of law, which was not dealt with urgently even though the proceedings at issue related to parental rights (violation of Article 6, paragraphs 1, and 13 combined), and, secondly, the lack of communication of the report of the reporting judge of the

Cour de cassation

(violation of Article 6, paragraph 1) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2009)49

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Schmidt against France

Introductory case summary

This case concerns the ineffectiveness of an appeal on points of law introduced by the applicants relating to the grant of parental authority in respect of the child who had been removed from their care from 1993 to 2000 (mother) and to 2001 (father) (combined violation of Articles

6, paragraph 1, and 13). The European Court found that the

Cour de cassation

had given its judgment in 2002, about three years after the application. By that time, parental rights had already been restored to the applicants. The

Cour de cassation

therefore concluded that the appeal was without grounds and that it was unnecessary to rule on it. The European Court underlined the fact that if the

Cour de cassation

had passed judgment faster, it would have enabled the applicants to reduce the period for which they were subject to measures of ‘education assistance’, if the decision had been favorable, and would also have eased their anxiety with regard to the fate of the child, had the decision had not proved favorable.

The case also concerned an infringement of the right to a fair trial before the

Cour de cassation

on account of the failure to communicate the reporting judge’s report to the parties (violation of Article 6, paragraph 1).

I.

Individual measures

The proceedings at issue are no longer relevant as the applicants have been awarded care of their child.

The European Court also considered that the non-pecuniary damages were sufficiently redressed by the finding of violations.

II.

General measures

1) Effectiveness of the appeal to the Court of cassation

The European Court recalled that “proceedings relating to the award of parental responsibility required urgent handling as the passage of time could have irremediable consequences for relations between children and the parent who did not live with them”.

A number of measures (recruitment, budgetary and procedural measures...) have already been taken to avoid excessive length of proceedings in civil cases (see final resolution CM/ResDH(2008)39 in case C.R. and 9 other similar cases).

Furthermore, given the specific nature of the violation in this case, it seemed important that the

Cour de cassation

should have knowledge of the judgment in order to be able to take it into account in its practice. This is why, in line with the French authorities’ practice of systematically disseminating judgments of the European Court to the courts and to the sections of the Ministry of Justice concerned, this judgment was sent out to the

Cour de cassation

.

2) Fairness of the proceedings

The case presents similarities to that of Slimane-Kaid (Application No. 29507/95) and other similar cases closed by Final Resolution CM/ResDH(2008)13. Reports of the reporting judge are now communicated both to the public prosecutor and to the parties.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the no individual measures are necessary, that the general measures adopted will prevent new, similar violations, and that France has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 April 2009 at the 1051st meeting of the Ministers’ Deputies