AFFAIRE EZZOUHDI CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2009)23 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Ezzouhdi împotriva Franței (Recherche n 47160/99, Hotărârea din 13 februarie 2001, definitivă la 13 mai 2001 Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea Curții transmisă Comitetului după încheierea acesteia. Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o încălcare a vieții private și de familie a reclamantului, de naționalitate marocană, având în vedere pronunțarea, împotriva acestuia, a unei măsuri de interdicție definitivă a teritoriului în urma unei condamnări pentru încălcarea legislației privind drogurile (încălcarea art. 8) (a se vedea detaliile în limba engleză) ; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție După examinarea informațiilor transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa) și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 854-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor (20 octombrie 2003), pe care și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE de la . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)23 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Ezzouhdi împotriva Franței Rezumatul introductiv al cauzei la care se face referire se referă la o încălcare a vieții private și de familie a reclamantului, de naționalitate marocană, din cauza pronunțării, împotriva acestuia, a unei măsuri de interdicție definitivă a teritoriului ca urmare a unei condamnări pentru încălcarea legislației privind drogurile (încălcarea articolului 8). Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție, susținând că reclamantul, care a sosit în Franța la vârsta de 5 ani, își avea reședința aici în mod regulat de la data la care a fost educat și lucrat timp de mai mulți ani, că mama, frații și surorile sale au locuit în această țară, că tatăl său a trăit acolo mulți ani până la moartea sa și că nu a arătat că reclamantul a păstrat cu țara sa de origine alte legături decât cele ale cetățeniei. În sfârșit, Curtea a arătat că caracterul definitiv al interdicției teritoriului luat împotriva sa apare ca fiind deosebit de riguros în ceea ce privește infracțiunile comise de reclamant care nu pot fi considerate ca fiind deosebit de grave. Satisfacție echitabilă și măsuri individuale Recurentul nu a adresat o cerere de satisfacție echitabilă, în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, dar nu a prezentat documentele justificative necesare. Prin urmare, Curtea a considerat că nu era cazul să se dea o sumă în acest sens. La 15 decembrie 2002, reclamantului i s-a acordat o autorizație provizorie de ședere pentru a-i permite acestuia să ocupe un loc de muncă. Curtea de Primă Instanță din Lyon, sesizată la 12 noiembrie 2002 cu o cerere de ridicare a măsurii de interdicie definitivă a teritoriului, a pronunțat majorarea totală a măsurii de interdicie definitivă a teritoriului printr-o hotărâre din 2 septembrie 2003 în care se face trimitere la hotărârea Curii Europene și a tras consecintele acestei hotărâri. II. Măsuri generale Se reamintește faptul că, la 17 noiembrie 1999, este ulterioară faptelor prezentei specii, o circulară (referință NOR JUSD9930176C) a Gărzii sigiliului pe A fost adresată procurorilor generali în apropierea Curților de apel și procurorilor republicii în apropierea tribunalelor de mare instanță, precum și primilor președinți ai Curților de apel și președinților tribunalelor de mari instanțe (cf. CM/ResDH(2009)1 în cauza Mehemi împotriva Franței). În plus, hotărârea Curții a fost publicată parțial în Buletinul de informare al Curții de Casație nr 535 din 15/05/2001, în special comentată în actele din 8 sesiunea de informare a CREDHO (a se vedea Cahierii CREDHO n 8). III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării de către reclamant a convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 9 ianuarie 2009 în cea de-a 1043-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)23

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

Ezzouhdi contre la France

(Requête n

o

47160/99, arrêt du 13 février 2001, définitif le

13 mai 2001

)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte à la vie privée et familiale du requérant, de nationalité marocaine, en raison du prononcé, à son encontre, d’une mesure d’interdiction définitive du territoire à la suite d’une condamnation pour infraction à la législation sur les stupéfiants (violation de l’article 8)

(voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe) et vu la décision prise lors de la 854e réunion des Délégués des Ministres (20 octobre 2003), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)23

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Ezzouhdi contre la France

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne une atteinte à la vie privée et familiale du requérant, de nationalité marocaine, en raison du prononcé, à son encontre, d’une mesure d’interdiction définitive du territoire à la suite d’une condamnation pour infraction à la législation sur les stupéfiants (violation de l’article 8).

La Cour a conclu qu’il y avait eu violation de l’article 8 de la Convention en relevant que le requérant, arrivé en France à l’âge de 5 ans, y avait résidé régulièrement depuis, qu’il y avait reçu son éducation et travaillé pendant plusieurs années, que sa mère, ses frères et ses sœurs habitaient dans ce pays, que son père y avait vécu de nombreuses années jusqu’à son décès et qu’il n’apparaissait pas que le requérant eût conservé avec son pays natal d’autres liens que ceux de la nationalité. Enfin la Cour a relevé que le caractère définitif de l’interdiction du territoire prise à son encontre apparaissait comme particulièrement rigoureux au regard des infractions commises par le requérant lesquelles ne pouvaient être considérées comme étant d’une particulière gravité.

I.

Satisfaction équitable et mesures individuelles

Le requérant n’a adressé de demande de satisfaction équitable qu’au titre des frais et dépens mais n’a pas produit les justificatifs nécessaires. La Cour a donc estimé qu’il n’y avait pas lieu d’octroyer de somme à ce titre.

Le requérant a été assigné à résidence par arrêté du 3 juillet 2001. Le 15 décembre 2002 une autorisation provisoire de séjour permettant à son titulaire d’occuper un emploi lui a été délivrée.

La Cour d’appel de Lyon, saisie le 12 novembre 2002 d’une demande de levée de la mesure d’interdiction définitive du territoire, a prononcé le relèvement total de la mesure d’interdiction définitive du territoire par un arrêt du 2 septembre 2003 dans lequel elle se réfère à l’arrêt de la Cour européenne et tire les conséquences de cet arrêt.

II.

Mesures générales

Il est rappelé que le 17 novembre 1999,soit postérieurement aux faits de la présente espèce, une circulaire (référence NOR

:

JUSD9930176C

) du Garde des sceaux sur la «

politique pénale relative au prononcé et au relèvement des peines d’interdiction du territoire français

» a été adressée aux Procureurs généraux près les cours d’appel et aux Procureurs de la République près les tribunaux de grande instance ainsi qu’aux premiers présidents des Cours d’appel et aux présidents de tribunaux de grande instance (cf.

CM/ResDH(2009)1 dans l’affaire Mehemi contre la France).

En outre, l’arrêt de la Cour a été partiellement publié dans le Bulletin d’information de la Cour de Cassation n

o

535 du 15/05/2001, notamment commenté dans les actes de la 8

o

session d’information du CREDHO (cf.

les Cahiers du CREDHO n

o

8).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 9 janvier 2009 lors de la 1043e réunion des Délégués des Ministres