AFFAIRE MEHEMI CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2009)1 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Franței (Recherche n 25017/94 Hotărârea din 26 septembrie 1997) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul controlează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea") Având în vedere hotărârea pronunțată de Curte transmisă Comitetului în temeiul articolului 54 din Convenție anterior; Reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la o încălcare a vieții private și de familie a reclamantului, de naționalitate algeriană, ca urmare a aplicării împotriva acestuia a unei măsuri de interdicție definitivă a teritoriului în urma unei condamnări pentru încălcarea legislației privind drogurile (încălcarea art. 8) (a se vedea detaliile în limba engleză) ; A invitat guvernul statului pârât la adresa informal a măsurilor luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma conform convenției După examinarea informațiilor transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție,

care se aplică prin decizia Comitetului miniștrilor în cauzele transmise în temeiul articolului 54 din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea pronunțată (a se vedea detaliile în lai) (a se vedea detaliile) - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor astfel de încălcări; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) și având în vedere decizia luată la cea de-a 783-a reuniune a delegaților Miniștri (6 martie 2002), pe care l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în afara examinării.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)1 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Mehemi împotriva Franței Rezumatul introductiv al cauzei În ceea ce privește dreptul de proprietate intelectuală, Curtea a concluzionat că a avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenție, în temeiul articolului 8 din convenție. absența de către reclamant în Algeria, intensitatea legăturii sale cu Franța și faptul că interzicerea definitivă a teritoriului luat împotriva sa a avut ca efect separarea acestuia de copiii săi minori și de soția sa a. plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Proaspăte & de cheltuieli Total 000 ′ (b) Măsuri individuale Ca urmare a hotărârii Curții Europene, reclamantul care fusese expulzat în Algeria, a fost autorizat să se întoarcă pe teritoriul francez și să locuiască acolo.

La 25 februarie 1998, domnului Mehemi i s-a eliberat o viză specială, care a reușit să se întoarcă pe teritoriul francez în care a fost arestat la reședință, arestul la reședință constituind o condiție prealabilă indispensabilă pentru o cerere de ridicare din interdicție a teritoriului. La 24 martie 1998, Curtea de apel din Lyon, sesizată cu o cerere de ridicare din interdicție a teritoriului de către M. Mehemi, a transformat interdicția definitivă în interdicție pe o perioadă de 10 ani. Această hotărâre a Curții din Lyon a fost confirmată de Curtea de Casație la 26 mai 1999. La 31 octombrie 2001, a fost eliberat un certificat de reședință cu mențiunea "méhemi" (a se vedea, de asemenea, Hotărârea Mehemi nr 2 n 53470/99 din 10/04/2003).

II. Măsuri generale La 17 noiembrie 1999, o circulară a Gărzii sigiliului pe Politica penală cu privire la pronunțarea și ridicarea culpei de interdicție a teritoriului francez a fost adresată procurorilor generali în apropierea Curților de recurs și procurorilor republicii în apropierea tribunalelor de mare instanță, precum și primilor președinți ai Curților de apel și președinților instanțelor de mari instanțe. Această circulară (referință NOUR JUSD9930176C) ) reamintește importanța dreptului la viața de familie și privată consacrat de art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, jurisprudența Curții Europene în acest domeniu și menționează în special anumite pasaje din hotărârea Mehemi din 26 septembrie 1997. În plus, hotărârea Curții a fost publicată și comentată în special în Cahierii CREDHO nr. 10/2004.

III. Concluzii ale statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării de către reclamant a convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 54 anterior din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 9 ianuarie 2009 în cea de-a 1043-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)1 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme Mehemi contre France (Requête n o 25017/94 arrêt du 26 septembre 1997) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité en vertu de l’ancien article 54 de la Convention ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte à la vie privée et familiale du requérant, de nationalité algérienne, en raison de l’application à son encontre d’une mesure d’interdiction définitive du territoire à la suite d’une condamnation pour infraction à la législation sur les stupéfiants (violation de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2,

de la Convention qui s’appliquent par décision du Comité des Ministres aux affaires transmises en vertu de l’ancien article 54 de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) et vu la décision prise lors de la 783e réunion des Délégués des Ministres (6 mars 2002), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)1 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Mehemi contre France Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne une atteinte à la vie privée et familiale du requérant, de nationalité algérienne, en raison de l’application à son encontre d’une mesure d’interdiction définitive du territoire à la suite d’une condamnation pour infraction à la législation sur les stupéfiants (violation de l’article 8). La Cour a conclu qu’il y avait eu violation de l’article 8 de la Convention en relevant « l’absence d’attaches du requérant en Algérie, l’intensité de ses liens avec la France et le fait que l’interdiction définitive du territoire prise à son encontre avait pour effet de le séparer de ses enfants mineurs et de son épouse ». I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - - 50 000 FF 50 000 FF Payé dans les délais b) Mesures individuelles A la suite de l’arrêt de la Cour européenne, le requérant qui avait été expulsé en Algérie, a été autorisé à regagner le territoire français et à y résider.

Le 25 février 1998, un visa spécial a été délivré à M. Mehemi qui a donc pu regagner le territoire français où il a été assigné à résidence, l’assignation à résidence constituant un préalable indispensable à une demande de levée d’interdiction du territoire. Le 24 mars 1998, la Cour d’appel de Lyon, saisie d’une demande de levée d’interdiction du territoire par M. Mehemi, a transformé l’interdiction définitive en interdiction d’une durée de 10 ans. Cet arrêt de la Cour d’appel de Lyon a été confirmé par la Cour de cassation le 26 mai 1999. L’interdiction du territoire de 10 ans a pris fin le 10 juillet 2001. Le 31 octobre 2001, l’arrêté d’assignation à résidence pris à l’encontre M. Mehemi a été levé.

Un certificat de résidence portant la mention « salarié» lui a été délivré (voir par ailleurs l’arrêt Mehemi n o 2 n o 53470/99 du 10/04/2003). II. Mesures générales Le 17 novembre 1999, une circulaire du Garde des sceaux sur la « politique pénale relative au prononcé et au relèvement des peines d’interdiction du territoire français » a été adressée aux Procureurs généraux près les cours d’appel et aux Procureurs de la République près les tribunaux de grande instance ainsi qu’aux premiers présidents des Cours d’appel et aux présidents de tribunaux de grande instance.

Cette circulaire (référence NOR : JUSD9930176C ) rappelle l’importance du droit à la vie familiale et privée consacré par l’article 8 de la Convention européenne des droits de l’homme, la jurisprudence de la Cour européenne dans ce domaine et mentionne en particulier certains passages de l’arrêt Mehemi du 26 septembre 1997. En outre, l’arrêt de la Cour a été publié et commenté notamment dans les Cahiers du CREDHO n o 10/2004. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’ancien article 54 de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 9 janvier 2009 lors de la1043e réunion des Délégués des Ministres