AFFAIRE RACHDAD CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2010)97 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Rachdad împotriva Franței (Recherche n 71846/01, Hotărârea din 13 noiembrie 2003, definitivă la 13 februarie 2004) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil în cadrul unei proceduri penale [încălcarea articolului 6 alineatele (1) și (3) (a se vedea detaliile în lai]) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în la - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât (a se vedea anexa), și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 940-a reuniuni a Delegaților ministrului (11 octombrie 2005) pentru cauza Rachdad, pe care și-a îndeplinit atribuțiile în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE den . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)97 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Rachdad împotriva Franței Rezumat introductiv al cauzei În plus, în cazul de față, Comisia a considerat că, în cazul de față, Comisia nu a luat în considerare niciun element de probă care să demonstreze că, în cazul de față, nu ar fi fost în măsură să furnizeze informații suficiente pentru a stabili dacă o măsură de ajutor de stat ar putea fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din TFUE. La sfârșitul procedurii în cauză, Curtea, printr-o hotărâre din 02/12/1998, a aplicat pedeapsa reclamantului la șase ani de închisoare și l-a condamnat, în plus, la o interdicție definitivă a teritoriului. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii ale satisfacției echitabile Daune materiale Proaspăte & de cheltuieli Total 5 470 EUR 5 470 EUR Plătit la 17/05/2004, dobânzi plătite la 2/09/2004 b) Măsuri individuale La 26/01/05, tribunalul de apel al Reims a anulat interdicția de teritoriu a reclamantului. Reclamantul are posibilitatea de a depune o cerere de reexaminare a cauzei sale în conformitate cu articolele 626-1 și următoarele din Codul de procedură penală. În consecință, Comitetul miniștrilor a considerat necesară nici o altă măsură individuală. II. Măsuri generale Guvernul a indicat că hotărârea a fost publicată pe site-ul Intranet al Ministerului Justiției și că aceasta era accesibilă tuturor instanțelor, precum și direcțiilor serviciilor Ministerului Justiției. Guvernul a adăugat că, în plus, hotărârea a fost difuzată tuturor instanțelor care ar fi putut cunoaște o cauză similară. III. Concluzii ale statului pârât Guvernul consideră că a executat hotărârea Curții prin faptul că a luat, pe de o parte, măsurile individuale necesare pentru repararea, în măsura posibilului, a prejudiciului suferit de reclamant și, pe de altă parte, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie 2010 în cadrul celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)97

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Rachdad contre France

(Requête n

o

71846/01, arrêt du 13 novembre 2003, définitif le 13 février 2004)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte au droit du requérant à un procès équitable dans le cadre d’une procédure pénale (violation de l’article 6, paragraphes 1 et 3) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), et vu sa décision prise lors de la 940e réunion des Délégués des Ministres (11 octobre 2005) pour l’affaire Rachdad, qu’il a rempli ses fonctions conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)97

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Rachdad contre France

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne la violation du droit du requérant à un procès équitable, ce dernier ayant été condamné sur le fondement exclusif de déclarations de témoins qu’il n’avait pu, à aucun stade de la procédure, ni interroger ni faire interroger (violation de l’article 6§§1 et 3d).

A l’issue de la procédure en cause, la Cour d’appel, par un arrêt du 02/12/1998, porta la peine du requérant à six ans d’emprisonnement et le condamna, en outre, à une interdiction définitive du territoire.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

-

5 470 EUR

5 470 EUR

Payé le 17/05/2004, intérêts payés le 2/09/2004

b) Mesures individuelles

Le 26/01/05, la cour d’appel de Reims a annulé l’arrêté d’interdiction du territoire dont le requérant faisait l’objet. Le requérant a la possibilité d’introduire une demande de réexamen de sa cause en application des articles 626-1 et suivants du code de procédure pénale.

En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

Le gouvernement a indiqué que l’arrêt avait été publié sur le site Intranet du ministère de la justice et qu’il était accessible à l’ensemble des juridictions ainsi qu’aux directions des services du ministère de la justice. Le gouvernement a ajouté que, de surcroît, l’arrêt avait été diffusé à toutes les juridictions qui pourraient connaître d’une affaire similaire.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’il a exécuté l’arrêt de la Cour en cela qu’il a, d’une part pris les mesures individuelles nécessaires à la réparation, dans la mesure du possible, du préjudice subi par le requérant et d’autre part, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre 2010 lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.